Appellate court’s ex officio remand instead of evocation of merits: violation of the requirement of an express party request under Art. 480(3) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. x/2017 din 13.04.2017, reclamanţii A. International S.R.L. şi A. au chemat în judecata pârâţii: C., D., E., F., G., H., I., J., K. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauza să se constate nulitatea absoluta totala a: Raportului de stingere a activului si pasivului S.C. L. S.A. din data de 18.06.2014; Rezoluţiei Directorului Oficiului Registrului Comerţului nr. 3522/30.06.2014; Certificatului de radiere din Registrul Comerţului din 03.07.2014; precum si nulitatea absoluta parţiala a: încheierii nr. 5901/22.04.2013 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Oravita, respectiv a menţiunii "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege in cota de 1/1 asupra Al in favoarea: L. S.A., sub B2 din cartea funciara x UAT Oravita", care se va înlocui cu menţiunea "se intabulează dreptul de proprietate H.G. nr. 834/1991 mod dobândire Lege, Proces Verbal de licitaţie din data de 26.05.2006 si Contract de vânzare-cumpărare imobiliara din 26.05.2006, in cota de 1/1 asupra Al in favoarea: A. INTERNATIONAL S.R.L., sub B2 din cartea funciara x UAT Oravita", iar în tot cuprinsul actului se va înlocui denumirea L. S.A. cu denumirea A. INTERNATIONAL S.R.L., ca si nulitatea absolută totală a încheierilor Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Oravita subsecvente încheierii nr. 17583/11.11.2014, încheierii nr. 15444/01.10.2015.

Totodată, a solicitat şi obligarea pârâţilor sa îi lase in deplina proprietate si liniştita posesie imobilul dobândit in baza Contractului de vânzare-cumpărare imobiliara încheiat în data de 26.05.2006 între L., in calitate de vânzător si Reclamantul 1, în calitate de cumpărător, imobil descris ca Sediu administrativ, Magazie cu hala separata, Hala de producţie, Platforma betonata, totalitatea activelor aflate in proprietatea L., respectiv clădiri si teren in suprafaţa de 12.000 m2, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x, emis la data de 10.02.1994;

In subsidiar, in temeiul art. 907 alin. (3), partea finala C. civ., a solicitat să se dispuna rectificarea înscrierilor din Cartea Funciara făcute in temeiul unor acte juridice ineficace, potrivit capătului principal de cerere, respectiv a înscrierilor din CF nr. x UAT Oravita, privind imobilul cu nr. cadastral x, in sensul radierii dreptului de proprietate al L. asupra imobilului, urmat de radierea dreptului de proprietate al dobânditorilor subsecvenţi si înscrierea reclamantului 1 ca proprietar al aceluiaşi imobil, cu aceeaşi identificare cadastrala, urmat de înscrierea dreptului său de proprietate, cu obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata.

In drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 si urm. C. proc. civ., pe ale art. 3, pct. 26, art. 7 alin. (1) si (3), art. 120 alin. (1), art. 129 si art. 131 din Legea nr. 85/2006, art. 20, par. 2 si art. 55 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome si societăţi comerciale, art. 1295 alin. (1) din vechiul C. civ., pe cele ale art. 563 si urm., art. 1225 alin. (1), art. 1226 alin. (2), art. 1235 si pe ale art. 1238 alin. (2) C. civ., pe dispoziţiile art. 65 -74, pe cele ale art. 110 - 136 din Legea 31/1990, precum si pe celelalte temeiuri legale indicate in text sau incidente in speţa.

Prin sentinţa civilă nr. 46/29.01.2018, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulata de reclamanţii: A. INTERNAŢIONAL S.R.L. şi A., în contradictoriu cu pârâţii: C.; D.; E., F., G., H., I., J., K.; a obligat reclamanţii să plătească pârâţilor D., F. şi J. 4500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe civile, au declarat apel, reclamanţii A. şi SOCIETATEA A. INTERNAŢIONAL S.R.L., precum şi pârâţii D., F., J..

Prin decizia civilă nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelurile declarate de reclamanţii A. şi SOCIETATEA A. INTERNAŢIONAL S.R.L. şi de pârâţii F., D. şi J., împotriva sentinţei civile nr. 46/29.01.2018 pronunţată în dosar nr. x/2017, al Tribunalului Caraş-Severin; a anulat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva deciziei civile nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă au declarat recurs recurenţii-pârâţi D., F. şi J., indicând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

După prezentarea amplă a istoricului litigiului şi a parcursului procesual al cauzei, recurenţii-pârâţi au evidenţiat motivele de recurs, susţinând, în esenţă, că hotararea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, întrucât, potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecarc primei instanţe nu poate fi dispusă decât in cazul in care părţile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri.

Recurenţii-pârâţi au arătat că, în ceea ce priveşte interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ., prin Decizia nr. 23/2017, ICCJ a statuat ca "referitor la termenul şi la actul de procedura prin care partea interesată poate cere instanţei de apel trimiterea cauzei spre rejudecarc primei instanţe, textul de lege dispune in mod clar ca aceasta solicitare trebuie sa fie expres formulata prin cererea de apel sau prin întâmpinare. Dispoziţia legala ce se solicita a fi interpretata nu are o redactare îndoielnica ori neclara."

In speţă, cu toate ca nici una dintre părţi nu a solicitat, ca efect al admiterii apelului, trimiterea spre rejudecare primei instanţe, judecătorii apelului au adoptat in mod incorect aceasta soluţie, apreciind, pe de o parte, că nu s-a analizat fondul cauzei, având in vedere maniera de soluţionare a excepţiilor şi, pe de alta parte, că fondul cauzei nu a fost lămurit pe deplin in raport cu apelul reclamanţilor, s-a mai arătat.

Din aceasta perspectivă, au susţinut recurenţii-pârâţi, având in vedere voinţa părţilor în sensul soluţionării cauzei de către instanţa de apel, singura soluţie legală pentru situaţia anularii sentinţei viza judecarea cauzei cu evocarea fondului.

Recurenţii-pârâţi au arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., instanţa nu poate dispune, din oficiu, în situaţia anularii sentinţei, trimiterea cauzei spre rejudecare in lipsa solicitării exprese a părţilor in acest sens.

După redarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi prezentarea orientării doctrinei în materie, recurenţii-pârâţi au susţinut că acest text de lege a fost supus examinării constituţionale, iar în considerentele Deciziei nr. 26/2016 a CCR s-a statuat ca "prin dispoziţiile art. 180 alin. (3) C. proc. civ., criticate in prezenta cauza, legiuitorul da prioritate principiului celerităţii judecării cauzelor faţă de cel al dublului grad de jurisdicţie, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate, ci lasă la aprecierea părţilor în proces beneficiul acestuia, ca expresie a principiului disponibilităţii, principiu fundamental al procesului civil, potrivii căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările părţilor."

Astfel, au opinat recurenţii-pârâţi, având in vedere raţiunea edictării principiului anulării cu reţinere, trebuie acceptată teza soluţionării cauzelor nu numai într-un termen rezonabil, ci şi in unul optim ce poate fi prevăzut de părţi, legea dând posibilitatea părţilor să folosească anumite reguli procesuale care să determine întinderea in limp a judecării unei cauze.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că şi in situaţia in care instanţa de apel ar fi constatat că in mod greşit prima instanţa a soluţionat procesul fără a intra in judecata fondului, soluţia dispusa nu putea fi decât anularea hotărârii şi evocarea fondului.

In speţa, au arătat recurenţii-pârâţi, nu se poate pune in discuţie faptul ca prima instanţă a soluţionat cauza cu care a fost învestită doar prin prisma admiterii excepţiei inadmisibililăţii invocate de către pârâţi, neevocând fondul, întrucât, din considerentele sentinţei, se poate lesne observa că pentru a se pronunţa asupra acestei excepţii, instanţa de fond a procedat la o riguroasă analiză a fondului raporturilor juridice dintre părţi, apreciind in final că acţiunea formulată este inadmisibilă.

Recurenţii-pârâţi au susţinut că numai situaţia în care instanţa a soluţionat greşit procesul in temeiul unei excepţii procesuale reprezintă teza dată de art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. in care nu s-a judecat fondul, cu consecinţa, de principiu, a anulării sentinţei şi evocării fondului. Nejudecarea fondului este şi singura ipoteză (pe lângă nelegala citare a părţii care a lipsit de la judecată) în care, în condiţii strict determinate, este posibilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480, art. 488 alin. (1) pct. 8. art. 483 si urm., art. 453 C. proc. civ., art. 260 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009.

Pentru aceste motive, recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, in vederea soluţionării apelului formulat de către recurenţi iu limitele învestirii, cu obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea recursului.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor, iar niciuna dintre acestea nu a depus punct de vedere.

Prin încheierea din 13 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen pentru judecata acestuia.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi va fi admis în considerarea următoarelor argumente:

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se reţine încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare (...)".

Măsura trimiterii cauzei spre rejudecare, în ipoteza anulării hotărârii primei instanţe, poate fi dispusă de instanţa de apel numai cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) cel puţin una dintre părţi să fi solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; b) prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

Prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanţa de prim control judiciar a încălcat prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale, întrucât textul menţionat stabileşte, printre altele, că trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă dacă părţile au solicitat expres acest lucru.

Nici prin cererea de apel şi nici prin întâmpinare, niciuna dintre părţi nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel că, în mod greşit, instanţa de apel a luat o astfel de măsură.

Prin urmare, întrucât decizia recurată este pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. devin incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În plus, trebuie arătat că societatea reclamantă S.C. A. INTERNAŢIONAL S.R.L. a fost dizolvata prin sentinţa civilă nr. 910/CC/06.12.2011 pronunţata de Tribunalul Caras Severin in dosarul nr. x/2011, în temeiul art. 237 alin. (1) lit. a). din Legea nr. 31/1990. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, astfel cum s-a pronunţat Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 1380/2013 din data de 23.09.2013.

Dizolvarea societăţilor este reglementată în Capitolul I art. 227-2371 din Legea nr. 31/1990. Potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, "Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia."

În rejudecare, instanţa de apel urmează a avea în vedere faptul că societatea reclamantă este în stare de dizolvare şi că aceasta poate să stea în judecată numai pentru operaţiunile de lichidare, cu toate consecinţele ce decurg de aici.

Pentru considerentele ce preced, având în vedere soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa supremă, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii D., F. şi J. împotriva deciziei civile nr. 785/A din 26 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.