Challenge to executive title under European funding regulations and passive procedural capacity of the Ministry of Transport

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Decizia contestată

Prin Decizia nr. 1999 din 30 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 3292 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Calea de atac exercitată

Împotriva Deciziei nr. 1999 din 30 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a omis sa cerceteze motivele de recurs invocate şi de asemenea să cerceteze cauza sub toate aspectele.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de recurs cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive. Instanţa de recurs, nu a analizat şi nu a motivat decizia de recurs prin prisma prevederilor legale invocate de către subscrisă, aceasta s-a limitat doar la a statua că este legală hotărârea primei instanţe motivat de faptul că s-a făcut verificarea obiectului acţiunii şi a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecăţii şi ca drept urmare, a concluzionată aceasta, nu există calitate procesuală pasivă a Ministerului Transportului, fără a indica o baza legală pentru a susţine aceste afirmaţii.

Raportat la critica, instanţa de recurs nu s-a pronunţat. Astfel cum se poate observa subscrisa, a arătat că Ministerul Transporturilor deşi nu este emitentul actului, acesta a fost beneficiarul serviciilor prestate.

Aşadar niciuna dintre instanţe nu a analizat calitatea pasivă a Ministerului Transporturilor prin prisma O.U.G. nr. 66/2011, care a reprezentat temeiul de drept al emitentului titlului executoriu pe care l-am solicitat a fi anulat.

Conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 lit. g) beneficiarul este "beneficiar - orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare;"

Coroborat cu Art. 2 alin. (1). Lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

Coroborat cu Art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali.

(2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi oricăror alte instituţii publice care au atribuţii privind prevenirea, constatarea unei nereguli, stabilirea şi urmărirea încasării creanţelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a fondurilor publice naţionale aferente acestora, beneficiarilor de fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, precum şi oricăror alţi operatori economici cu capital public sau privat care desfăşoară activităţi finanţate din fonduri europene în baza unor acte juridice.

Faţă de aceste dispoziţii invocate şi interpretate prin coroborare, consideră contestatoarea că aceasta reprezintă o omisiune a instanţei în ceea ce priveşte cercetarea aspectelor legale arătate, astfel omiţând să se pronunţe pe pct. 8 al alin. (1) din art. 304 C. proc. civ. "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;" precum şi pct. 9 " când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;"

Mai mult, instanţa de recurs s-a limitat să statueze că nulitatea actului administrativ trebuia invocată în condiţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. (1865) fără să cerceteze dacă sunt incidente prevederile art. 136 din C. proc. civ. (1865) "Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii."

Arătă faptul că din fondul judecăţii contestaţiei le titlul emis, subscrisa prin concluziile puse a făcut vorbire despre lipsa formei invocând această excepţie. Mai mult, subscrisa am arătat în motivele de recurs, că se impunea în mod imperativ de către legiuitor ca actul să fie emis în limba română, în considerarea faptului că excepţia lipsei formei este o veritabilă excepţie de ordine publică, care, conform dispoziţiilor anterior citate, putea fi invocată oricând de către subscrisa, inclusiv în dezbaterea cauzei. Instanţa de recurs nu a analizat această critică pentru a verifica dacă s-a aplicat corect legea, omiţând astfel să se pronunţe pe pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. (1865).

În ceea ce priveşte critica instanţei de recurs cu privire la fondul cauzei acesta deşi reţine că " în mod corect au fost validate constatările autorităţii pârâte (...) contractul este unul cu preţ global (...) a existat o neregulă în accepţiunea art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, constând în utilizarea în mod corespunzător a fondurilor comunitare alocate consultantului, prin îndeplinirea incompletă a obiectului contractului" aceasta reţine două paragrafe mai jos că "De asemenea, nu este posibilă reevaluarea proiectului şi nici analizată pretinsa atitudine culpabilă a ambelor părţi în derularea defectuoasă a acestuia", ceea ce demonstrează că nu s-a verificat (cercetat) legalitatea hotărârii prin prisma punctelor 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ. (1865), însăşi instanţa prezentând două argumente contradictorii.

În concluzie, contestatorul a solicitat să se constate că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de modificare şi de casare invocate, fiind incidente prevederile art. 318 alin. (1). Teza a II-a C. proc. civ. (1865), motiv pentru care se impune admiterea contestaţiei în anulare.

Considerentele Înaltei Curţi cu privire la contestaţia în anulare

Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele contestaţiei în anulare formulate, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge contestaţia în anulare, pentru considerentele ce urmează.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ.

Conform regulilor impuse în art. 317 C. proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea extraordinară de retractare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.

Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În cauză, contestatorul, reiterând argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanţei de recurs, prin prisma modului în care aceasta a analizat materialul probator administrat în cauză precum şi modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestaţiei în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justeţea soluţiei contestate.

Din analiza sistematică a considerentelor hotărârii atacate rezultă fără echivoc că, instanţa de recurs s-a pronunţat tuturor motivelor de recurs invocate de recurent şi a răspuns punctual motivelor de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond invocate prin cererea de recurs.

Pe de altă parte, este lesne de observat că prin reiterarea motivelor de recurs în cadrul contestaţiei în anulare, contestatorul urmăreşte judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce excede cadrului procedurii de soluţionare a unei contestaţii în anulare.

Faţă de formularea clară a textului prevăzut de art. 318 din C. proc. civ., contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost investită nu şi atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Aşa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăşi, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanţa a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate rezultă că instanţa de recurs analizat toate criticile invocate prin cererea de recurs şi reluate prin contestaţia în anulare, nefiind totuşi necesar să răspundă punctual şi detaliat tuturor argumentelor expuse de recurent.

Prin urmare, hotărârea contestată, nu poate fi susceptibilă de "retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), întrucât nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate.

Toate punctele dezvoltate de contestator au pus în discuţie situaţii de fapt, înscrisuri, apărări de fond asupra cărora instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele controlului de legalitate trasate de art. 304 C. proc. civ., cu respectarea dispoziţiilor referitoare la legala citare a părţilor şi la respectarea drepturilor procedurale ale acestora.

Astfel, întreaga argumentare a contestator duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o rediscutare a situaţiei de fapt, care ar fi fost greşit reţinută. Or, legea nu a urmărit să deschidă părţii recursul la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.

În lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate au fost analizate de ambele instanţe de judecată (fond şi recurs).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatorului sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţie adoptate

Faţă de aceste considerente, constatând că în cauză nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1999 din 30 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. x/2013, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2018.

GGC - GV