Rural investment funding termination and sufficiency of judicial motivation based on essential defect in accounting record-keeping

Deliberând, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8.10.2015, reclamanta A. PFA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 19751/2.06.2015, cu consecinţa anulării procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/28.04.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 58 din 14 martie 2016, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Motivul de casare invocat în cauză

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. PFA, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii deoarece nu analizează punctual cele invocate de reclamantă ci se rezumă la a constata că lipsa documentelor contabile în original la data controlului reprezintă o neregulă care justifică respingerea acţiunii, fără luarea în considerare a celorlalte aspecte invocate în apărare. Procedând astfel, instanţa de fond nu a motivat practic sentinţa, motiv pentru care se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dincolo de acest aspect, recurenta arată de ce se impune admiterea acţiunii pe fond, respectiv: lipsa documentelor în original nu reprezintă o neregulă de vreme ce intimata deţine copii conforme cu originalul de pe întreaga documentaţie; factura nr. AR DEP 8703/25.02.2013 a fost prezentată în duplicat, ceea ce este suficient în aprecierea recurentei; modalitatea de efectuare a înregistrărilor în Registrul agricol al Primăriei Archis nu îi este imputabil deoarece înscrierile se efectuează de agentul agricol; planul de afaceri a fost integral realizat; achiziţionarea unui teren agricol la suprapreţ nu poate fi dovedită prin "informaţii culese de pe teren" rezilierea contractului de finanţare nu poate fi făcută în baza unor simple suspiciuni de neregulă ci trebuie să se întemeieze pe fapte concrete.

3. Prin întâmpinare, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

Analiza motivului de casare

4. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

5. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.

Recurenta A. PFA a indicat de drept motiv de casare pct. 6, pretinzând că hotărârea este nemotivată deoarece ia în considerare un singur aspect şi neglijează toate celelalte apărări invocate de reclamantă.

Înalta Curte constată însă că sentinţa respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care a fost respinsă acţiunea.

Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanţa să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raţionament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie nu constituie automat motiv de casare a sentinţei. Pentru a avea această consecinţă, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părţii, ceea ce nu este cazul în speţă.

6. Într-adevăr, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) şi înregistrat sub nr. x/28.04.2015, a cărei anulare se cere, a fost întocmit în baza unei suspiciuni de neregulă, la sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, în urma unei verificări atât documentare cât şi pe teren.

Suspiciunea privea posibilitatea existenţei unor declaraţii false, inexacte sau incomplete în cuprinsul documentaţiei care a stat la baza încheierii contractului de finanţare a proiectului privind instalarea recurentei în calitate de tânăr fermier la ferma vegetală din jud. Arad.

În timpul controlului, recurentei i s-a solicitat să pună la dispoziţia autorităţii de control originalul documentelor contabile (registre de încasări şi plăţi, facturi, chitanţe, etc.) necesare pentru verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului.

Nici în timpul controlului şi nici în timpul judecăţii în faţa instanţei de fond, recurenta nu s-a conformat, motiv pentru care Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 1, art. 8 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) şi (2) din contractul de finanţare beneficiarul finanţării avea obligaţia să ţină evidenţa contabilă şi să permită accesul autorităţii de control la verificarea acesteia.

Este adevărat că instanţa de fond a avut în vedere acest singur aspect în motivarea respingerii acţiunii, dar el este un aspect esenţial care, dacă este corect reţinut, face de prisos luarea în considerare a altor apărări.

Or, într-adevăr, pentru considerentele detaliat expuse atât de autoritatea de control (intimată în prezentul recurs) cât şi de instanţa de fond, recurenta avea obligaţia să ţină evidenţa contabilă şi să prezinte la cererea autorităţii originalul acesteia, mai ales în cadrul unui control având ca obiect suspiciunea de neregulă privind existenţa unor declaraţii false, inexacte sau incomplete în cuprinsul documentaţiei care a stat la baza încheierii contractului de finanţare.

Aşadar, sentinţa Curţii de Apel Timişoara nu este nemotivată ci cuprinde o motivare suficientă referitoare la un aspect esenţial dedus judecăţii.

7. În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva Sentinţei civile nr. 58 din 14 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iulie 2018.

GGC - GV