Invalidation of organic agriculture conformity certificate: classification of ministry directive as administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2015 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reţinând inadmisibilitatea acesteia.

De asemenea, a luat act de renunţarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la judecarea cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, precum şi la cererea de chemare în garanţie a SC C. SRL.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 12.01.2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinţei civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, în sensul că se va scrie A. PFA în loc de A..

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare ori reţinerea cauzei pentru rejudecare.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond, pe de o parte, nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar pe de altă parte, instanţa nu a stăruit pentru aflarea adevărului, s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, astfel că sunt incidente şi motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, arată că aceasta nu a avut în vedere răspunsul intimatului-pârât la plângerea prealabilă şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului său de conformitate, anularea actului administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului făcând obiectul cererii de chemare în judecată.

Arată că prin acest răspuns pârâtul recunoaşte implicit faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate adoptată printr-un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, deşi prin răspunsul respectiv nu se face deloc vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică că are dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ pe care îl consideră vătămător în cadrul unei plângeri prealabile, recunoscând implicit existenţa unui act administrativ de invalidare a certificatului, fără a-l indica explicit şi fără a i-l comunica. Consideră că pârâtul cu rea-credinţă nu i-a comunicat respectivul act administrativ pentru a nu fi atacat.

Susţine că intimatul-pârât, prin răspunsul la plângerea prealabilă, a recunoscut indirect adoptarea unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate eliberat recurentului-reclamant de partenerul contractual, dar nu a indicat şi comunicat actul administrativ prin care s-a concretizat respectiva decizie pentru a nu putea fi atacat direct, situaţie faţă de care instanţa de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecaţii şi să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, deoarece reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. 127/19.01.2015, şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Astfel, consideră că instanţa de fond a fost în eroare când a reţinut că ar fi solicitat anularea adresei nr. x/15.01.2015, motiv pentru care recurentul-reclamant apreciază că instanţa s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată, respectiv nu s-a pronunţat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant mai arată că s-a adresat chematei în garanţie C. SRL pentru a-i comunica o copie de pe nota de control nr. x/16.12.2014 la care se face referire în adresa nr. x/15.01.2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsura de invalidare, presupunere care apreciază că s-a adeverit, dar nici chematei în garanţie nu i-a fost comunicată respectiva notă de control, reuşind să o obţină doar după ce s-a dispus înfăţişarea respectivului act de către Curtea de Apel Cluj.

Din cuprinsul notei de control de mai sus reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate. Mai arată că nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia pe prima pagina a actului, moment de la care nota de control devine act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice.

Ca o dovadă a efectelor juridice produse, recurentul-reclamant arată că certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului şi a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecţie a fost întocmit după data de 24.07.2014.

Mai arată că nu a avut acces la acest document-notă de control deoarece prin anexa la ordinul MADR nr. 5/05.01.2015, secţiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se prevede că: Notele de control sunt documente confidenţiale şi se comunică altor instituţii şi/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI".

Recurentul-reclamant critică faptul că nici măcar răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, întrucât art. 193 din anexa Ordinului nr. 5/05.01.2015 prevede că: "Structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au obligaţia de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcţiei Juridice." Or, actul administrativ nr. 306783/16.12.2014, în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, potrivit adresei nr. x/15.01.2015, a fost emis de către Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcţia Generală Politici Publice şi Strategii.

Consideră că nu este afectată legalitatea sau conformitatea certificatului său de conformitate doar prin eroarea aplicării ştampilei C. SRL pe raportul de inspecţie, în loc de ştampila B. - Sucursala Iernut, pentru că în legătură cu această eroare trebuia să fie informat, situaţie în care s-ar fi adresat certificatorului pentru corectarea ei, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului şi un angajat al acestuia a efectuat inspecţia la exploataţia sa.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 01.03.2016, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanţă a apreciat acţiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă, întrucât actul supus cenzurii instanţei nu reprezintă un act administrativ tipic sau similar, în sensul Legii nr. 554/2004.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 01 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. la data de 13.10.2014; anularea deciziei transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului amintit.

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare ori reţinerea cauzei pentru rejudecare.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că sentinţa respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanţa să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raţionament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmaţie, nu constituie automat motiv de casare a sentinţei. Pentru a avea această consecinţă, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părţii, ceea ce nu este cazul în speţă.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a respins cererea de anulare a adresei nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (numită în continuare "adresa") şi de obligare a pârâtului de recunoaştere a certificatului de conformitate nr. x din data de 13.10.2014 emis de B., cu motivarea că adresa nu este un act administrativ deoarece nu produce efecte juridice şi nici nu invalidează certificatul de conformitate.

Înalta Curte constată însă că, în temeiul acestui certificat, recurentul - reclamant A. este atestat ca producător de orz, lucernă şi lapte - produse organice, certificatul fiind valabil până la data de 30.06.2015.

Potrivit adresei a cărei anulare se cere, Direcţiile pentru Agricultură Judeţene sunt înştiinţate de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, printre altele, că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice" şi că "se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică."

Aşadar, prin adresa în discuţie, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale lipseşte de efecte juridice certificatul de atestare a calităţii de producător în domeniul agriculturii ecologice. Chiar dacă nu afirmă explicit acest fapt, adresa este suficient de clară: anumite certificate de conformitate nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare, motiv pentru care se impune orientarea deţinătorilor către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică. Altfel spus, activitatea nu mai poate continua în baza vechilor certificate şi se impune obţinerea unora noi.

Aşa fiind, adresa nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale reprezintă act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece stinge raportul juridic dintre părţi în temeiul căruia recurentul-reclamant putea pretinde că este producător în agricultura ecologică.

Prima instanţă a aplicat greşit aceste prevederi legale, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Admiţând excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi omiţând să verifice condiţiile de legalitate ale refuzului, instanţa a încălcat şi normele de procedură care reglementează judecata pe fond a pricinii, ceea ce atrage şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece sancţiunea este în acest caz nulitatea actului de procedură.

În rejudecare, instanţa va analiza legalitatea lipsirii de efecte juridice a certificatului de conformitate nr. x din data de 13.10.2014 emis de B., prin adresa nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2018.

OPINIE CONCURENTĂ

Deşi sunt de acord cu soluţia pronunţată în prezenta cauză, apreciez că această soluţie se întemeiază pe considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În cauză, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum şi obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin aceasta adresă, ministerul pârât a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene faptul că în perioada 02-05.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfăşurată de B. - Sucursala C. SRL

În urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus ca operatorii să fie informaţi asupra următoarelor aspecte: organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei aprobate de MADR ca organism de inspecţie şi certificare. Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică. Finalul adresei conţine solicitarea de a identifica operatorii clienţi ai B. - Sucursala C. SRL şi de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar la conţinutul său. Având în vedere tocmai acest conţinut, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că actul în discuţie nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deşi este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, acesta nu produce prin sine însuşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice.

În esenţă, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii, s-a pronunţat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată şi hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurentul reclamant le-a încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Se constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Criticile privind nepronunţarea instanţei de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinţei pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecăţii şi pronunţarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 488 alin. (1) - (4), precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În consecinţă, instanţa de control judiciar are de analizat în ce măsură criticile recurentului reclamant se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., rezultă din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecţie B., adresa nr. x/15.01.2015 fiind, în opinia reclamantului, numai actul prin care s-a comunicat respectiva decizie.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că MADR prin adresa nr. x/15.01.2015 transmisă Direcţiei Agricole Judeţene Caraş Severin şi al cărei conţinut i-a fost comunicat cu adresa menţionată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reţine că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control nr. x/16.12.2014, din conţinutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamantul susţine că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activităţii de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Faptul că solicitarea reclamantului este aceea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014 este confirmat şi de motivele invocate în cererea de recurs, în care se arată în mod expres că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/15.01.2015 şi nu anularea acestei adrese.

Se constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/15.01.2015, se impunea ca instanţa de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să identifice actul a cărui anulare o solicită reclamantul în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Obligaţia de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanţei de fond potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, deşi reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susţine de către pârât şi chiar de reclamant în faţa instanţei de fond şi a instanţei de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, era necesar ca instanţa de fond să stabilească dacă ministerul pârât a emis o astfel de decizie şi, în caz afirmativ, să solicite depunerea acesteia la dosar pentru a se pronunţa asupra obiectului cererii de chemare în judecată.

În cererea de recurs se susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. x/24.02.2015, şi nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Prin acest răspuns, deşi pârâtul nu se pronunţă explicit, recunoaşte implicit faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaşte implicit existenţa unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-l indica explicit şi fără a-l comunica.

Consideră recurentul-reclamant că intimatul-pârât, cu rea-credinţă, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese direcţiilor agricole judeţene prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susţine ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

Ca urmare, în cauză se impune a se lămuri dacă ministerul pârât a emis un act prin care să invalideze certificatul de conformitate deţinut de reclamant, având în vedere susţinerile reclamantului care insistă asupra faptului că un asemenea act a fost emis, dar nu i-a fost comunicat pentru a nu putea fi atacat.

Aceste lămuriri sunt absolut necesare pentru justa soluţionare a litigiului care are ca obiect anularea deciziei de invalidare a certificatului şi nu anularea adresei nr. x/15.01.2015.

În cazul în care o asemenea decizie a fost emisă, aceasta urmează a fi depusă la dosar împreună cu documentaţia care a stat la baza emiterii ei, iar în situaţia în care rezultă din probatoriul ce va fi administrat că, în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamant, se va solicita reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate şi pe care îl consideră vătămător, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În speţă se reţine, aşadar, incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere încălcarea rolului activ al judecătorului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

GGC - GV