Inadmissibility of appeal due to failure to prove timely submission via military mail

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014, solicitând anularea acestuia şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 41 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/12.05.2014, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 41 pronunţată în data de 12 ianuarie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate solicitând prin acesta admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului. În susţinerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

Cererea de recurs a fost depusă la data de 06 martie 2015 şi a fost comunicată intimatului-reclamant la data de 04 mai 2015. La data de 29 mai 2015 a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru:

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor, în baza încheierii de şedinţă din data de 21 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate este tardiv.

Asupra raportului recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat punct de vedere prin care a făcut referiri la faptul că a comunicat cererea de recurs cu respectarea termenului legal, prin depunerea acesteia la data de 05 martie 2015 la poşta militară şi a prezentat borderoul de corespondenţă cu poşta militară, în acest sens.

Prin încheierea de şedinţă din 12 decembrie 2017 s-a dispus comunicarea punctului de vedere şi înscrisului depus de recurentă, către intimatul-reclamant pentru ca acesta să-şi exprime poziţia cu privire la tardivitatea recursului.

La data de 17 ianuarie 2018, intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la tardivitatea recursului, apreciind că aspectele referitoare la tardivitate reţinute în raportul asupra admisibilităţii în principiu al recursului sunt temeinice şi legale.

Recurenta-pârâtă a depus un răspuns la pct. de vedere formulat de intimatul-reclamant la data de 08 februarie 2018, reiterând susţinerile făcute iniţial cu privire la tardivitatea recursului.

3. Soluţia instanţei de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs

Instanţa apreciază că sub aspectul formei, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs cuprinzând motive de nelegalitate ce se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Însă, în ce priveşte respectarea condiţiilor prevăzute de art. 485 C. proc. civ., republicat, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul a fost depus peste termenul legal de declarare.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, în ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată acesteia la data de 17 februarie 2015, iar cererea de recurs a fost depusă la instanţa de fond la data de 06 martie 2015 . Înalta Curte, calculând termenul de depunere al recursului a constatat că ultima zi de depunere a acestuia a fost la data de 05 martie 2015, o zi lucrătoare (joi). Aşadar recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a arătat că a depus cererea de recurs la data de 05 martie 2015 la poşta militară pentru a fi comunicat şi a depus borderoul de corespondenţă cu poşta militară în acest sens.

Analizând borderoul de corespondenţă cu poşta militară, pe care recurenta-pârâtă l-a depus în dovedirea respectării termenului de declarare a recursului, instanţa constată că nu rezultă cu certitudine, că data de 05 martie 2015 este data la care aceasta a depus la poşta militară cererea de recurs. Data menţionată pe borderoul de corespondenţă cu poşta militară prezentat de recurenta-pârâtă, se coroborează cu ştampila de pe plicul în care a fost cererea de recurs, însă instanţa constată că atât ştampila de pe plic, cât şi borderoul de corespondenţă prezentat emană de la recurenta-pârâtă, neexistând niciun alt înscris care să convingă instanţa că în speţă, au fost respectate prevederile art. 183 din C. proc. civ., republicat, privitor la depunerea actelor prin poştă şi servicii speciale de curierat.

În susţinerea deciziei ce urmează a o pronunţa, Înalta Curte, reţine şi că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenta-pârâtă, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., republicat şi nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs, ci doar, prin pct. de vedere asupra raportului referitor la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-reclamantă a arătat că recursul a fost formulat în termen, conform art. 485 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, împotriva Sentinţei civile nr. 41 din 12 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 41 din 12 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2018.

GGC - GV