Execution objection allowed for missing start date of transferred prison sentence

Contestaţie la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale

Index alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie la executare

- cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c)

În cazul în care hotărârea prin care se dispune recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti de condamnare pronunţate de instanţa unui stat membru al Uniunii Europene în scopul executării pedepsei închisorii în România, conform Legii nr. 302/2004, nu indică data la care a început executarea pedepsei închisorii în statul de condamnare sau data pe baza căreia locul de deţinere poate determina momentul începerii executării pedepsei închisorii, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitor la existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea pronunţată în procedura reglementată în Legea nr. 302/2004.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2021

Prin sentinţa nr. 112 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare declarată de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova, împotriva sentinței nr. 45 CC din 31 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti formulată de către Parchetul Koln - Germania, cerere transmisă prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi, în consecinţă:

În baza dispoziţiilor art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut hotărârea de condamnare emisă de către Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 3.060 de zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămări corporale periculoase şi vătămări corporale grave, în concurs ideal cu vătămări corporale periculoase conform art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) nr. 1, alternativa 2 şi nr. 5, art. 226 alin. (1) nr. 3, alternativa 2-5 C. pen. al Germaniei, cu corespondent în infracţiunile de lovire sau alte violenţe prevăzută în art. 193 alin. (2) C. pen., vătămare corporală prevăzută în art. 194 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 195 C. pen. român, cu aplicarea art. 38 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 166 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 3.060 de zile închisoare şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare aplicată de autoritatea judiciară a statului emitent de condamnare - Germania.

S-a dedus din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare perioada executată conform certificatului emis la 22 mai 2019 de statul german şi hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, cu o durată de 1.770 de zile până în prezent.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3.060 de zile închisoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova, care a solicitat verificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 46 din 19 martie 2020 emis în baza sentinței penale nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești privind pe deținutul A., în sensul că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare se deduc 1.770 de zile, nefiind menționată data începerii executării pedepsei.

Din lecturarea acestui din urmă act procedural curtea de apel a constatat, raportat la dispoziţiile art. 555 alin. (1) C. proc. pen., că acesta cuprinde toate datele necesare punerii sale în executare.

Curtea de apel a constatat că nu se impune lămurirea sentinței penale ce a stat la baza emiterii mandatului de executare a pedepsei închisorii, din considerentele acestei hotărâri reieșind cu claritate împrejurarea că din cele 3.060 de zile închisoare reprezentând pedeapsa aplicată de către Tribunalul landului Koln - Gemania prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15, recunoscută de către Curtea de Apel Ploieşti, persoana condamnată mai avea de executat la data de 17 mai 2019 un total de 1.518 zile (3.060 - 1.542), aspectul solicitat a fi lămurit de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova rezultând atât în mod indirect, din calculul corespunzător, cât şi din înscrisurile date de certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, prevăzut şi de anexa 5 din Legea nr. 302/2004, emis la data de 22 mai 2019 de Procurorul general şef din Koln - Germania, în limba română, plus hotărârea de condamnare emisă de către Tribunalul landului Koln - Gemania nr. 105b Ks 1/15, defintivă la data de 14 septembrie 2016, în limba germană şi traducerea în limba română.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul A.

Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, precum şi prin prisma motivelor de contestaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, în principal, următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Conform art. 554 C. proc. pen., dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanţa de executare, care va proceda potrivit dispoziţiilor art. 597 şi 598.

În cauză, Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova a sesizat instanţa de executare cu privire la faptul că se impune verificarea mandatului de executare a pedepsei nr. 46 din 19 martie 2020, emis în baza sentinţei nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare aplicată condamnatului A. se deduc 1.770 de zile, nefiind menţionată data începerii executării pedepsei. Instanţa de executare a înregistrat sesizarea drept contestaţie la executare, administraţia penitenciarului în care condamnatul A. execută pedeapsa închisorii invocând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Deşi sesizarea instanţei ar fi trebuit formulată de judecătorul delegat cu executarea, conform art. 554 C. proc. pen., împrejurarea că instanţa de executare a soluţionat sesizarea formulată de locul de detenţie nu determină nulitatea sentinţei pronunţate, nefiind încălcată vreuna din dispoziţiile prevăzute în art. 281 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 554 C. proc. pen., în sensul că sesizarea instanţei nu a fost realizată de judecătorul delegat cu executarea, ci de locul de deţinere nu este lovită nici de nulitate relativă, având în vedere că nu s-a adus nicio vătămare persoanei condamnate, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 282 alin. (1) C. proc. pen. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se impune invocarea din oficiu a nulităţii relative.

Analizând sentinţa nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 46 din 19 martie 2020 emis de aceeași instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, într-adevăr, pentru pedeapsa de 3.060 de zile închisoare pentru care s-a dispus executarea în România nu este indicată data începerii executării pedepsei închisorii.

Atât în sentinţă, cât şi în mandat s-a făcut numai menţiunea că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare se deduce perioada executată conform certificatului emis la 22 mai 2019 de statul german şi hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15, definitivă la data de 14 septembrie 2016, cu o durată de 1.770 de zile până în prezent. Totodată, în mandatul de executare a pedepsei închisorii s-a dispus ca, la expirarea perioadei de executat, condamnatul să fie pus în libertate, dacă nu va fi reținut pentru alte fapte. Se poate observa că dispoziţiile din sentinţă şi din mandatul de executare a pedepsei nu sunt suficient de clare, astfel încât locul de deţinere să poată asigura executarea pedepsei privative de libertate cu respectarea principiului legalităţii din perspectiva duratei pedepsei şi a împlinirii acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare, iar ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se socotesc în durata executării. De asemenea, calculul timpului se realizează conform art. 186 C. pen.

În sentinţa prin care s-a dispus executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare nu a fost menţionată ziua în care condamnatul A. a început executarea pedepsei şi data la care aceasta încetează. Este adevărat că atât data începerii executării pedepsei, cât şi data încetării executării acesteia se pot stabili în urma analizării certificatului emis de statul german şi a hotărârii de condamnare emisă de Tribunalul landului Koln - Germania nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, însă această operaţiune ar trebui efectuată de instanţa de executare şi nu de locul de deţinere, întrucât presupune indicarea în concret a datei de început şi a datei de sfârşit a unei perioade de timp stabilite de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare.

Prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului landului Koln - Germania inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă totală privativă de libertate de 8 ani şi 6 luni. Din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, emis la data de 22 mai 2019 de Parchetul Koln, rezultă că durata totală (în zile) a pedepsei privative de libertate pronunţată de Tribunalul landului Koln prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015, definitivă la data de 14 septembrie 2016, este de 3.060 de zile, din care perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate este de 1.542 de zile (976 de zile detenţie penală şi 566 de zile detenţie preventivă), data de la care s-a făcut calculul fiind 17 mai 2019.

Prin urmare, instanţa care a recunoscut hotărârea de condamnare ar fi trebuit ca, în baza acesteia şi a certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaştere reciprocă a hotărârilor judecătoreşti, să indice data la care a început executarea pedepsei, data la care aceasta încetează şi să deducă perioada executată, astfel cum sunt indicate în hotărârea de condamnare şi în certificat, astfel încât penitenciarul să ştie exact cât a executat condamnatul A. şi cât mai are de executat din durata pedepsei închisorii de 3.060 de zile. Nu este firesc ca mandatul de executare a pedepsei să nu cuprindă aceste date esenţiale pentru punerea în executare a pedepsei privative de libertate, iar locul de detenţie să fie îndrumat de instanţa de executare să identifice aceste date din cuprinsul altor acte procedurale care au stat la baza pronunţării sentinţei prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul landului Koln. Este adevărat că nici în hotărârea de condamnare şi nici în certificatul privind recunoașterea hotărârii nu este indicată data de început a executării pedepsei, însă este precizată data în raport de care s-a calculat perioada executată din pedeapsa aplicată şi restul rămas de executat.

În aceste condiţii, locul de detenţie, în mod întemeiat, a invocat o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în sensul că nu este menţionată data la care a început executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de executare ar fi trebuit să constate că este incident cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi să indice data de la care a început executarea pedepsei închisorii sau, cel puţin, data în raport de care aceasta se poate determina, aşa cum a fost aceasta menţionată în hotărârea de condamnare sau în certificatul privind recunoaşterea hotărârii de condamnare. Or, instanţa de executare a făcut un nou calcul al perioadei executate, indicând durata de 1.770 de zile care se deduce până la momentul pronunţării hotărârii de recunoaştere, nerezultând în raport de ce dată a făcut acest calcul.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 4211 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 112 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o va desfiinţa.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va admite contestaţia la executare formulată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova împotriva executării sentinţei nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020, referitoare la data începerii executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare privind pe condamnatul A.

Examinând cuprinsul hotărârii de condamnare pronunţată de Tribunalul landului Koln şi al certificatului emis în cadrul procedurii de recunoaştere de către România a hotărârii de condamnare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este menţionată data la care a început executarea pedepsei de 3.060 de zile închisoare. În schimb, este menţionată durata pedepsei deja executate din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, respectiv durata de 1.542 de zile şi data în raport de care a fost calculată, respectiv data de 17 mai 2019. În raport de aceste menţiuni cuprinse în hotărârea de condamnare şi în certificat se poate determina şi data de început a executării pedepsei, precum şi data la care aceasta va fi fost executată complet, iar acest calcul se impune a fi făcut de locul de detenţie, fiind necesară o modalitate de calcul unică, cu atât mai mult cu cât instanţa de executare a indicat o perioadă executată diferită, respectiv de 1.770 de zile, faţă de durata executată menţionată în certificatul de recunoaştere a hotărârii.

Prin urmare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, aplicată prin hotărârea nr. 105b Ks 1/15 din data de 22 decembrie 2015 a Tribunalului landului Koln, definitivă la data de 14 septembrie 2016 şi recunoscută în România prin sentinţa nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, rămasă definitivă la data de 11 martie 2020, până la data de 17 mai 2019 au fost executate 1.542 de zile închisoare (976 de zile detenţie penală şi 566 de zile detenţie preventivă).

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 112 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care a desfiinţat-o.

Rejudecând cauza, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucureşti Rahova împotriva executării sentinţei nr. 45 CC din 31 decembrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020, referitoare la data începerii executării pedepsei de 3.060 de zile închisoare privind pe condamnatul A.

A constatat că din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare, la data de 17 mai 2019, au fost executate 1.542 de zile închisoare (976 de zile detenţie penală şi 566 de zile detenţie preventivă).

A dedus din pedeapsa de 3.060 de zile închisoare perioada de 1.542 de zile închisoare executată până la data de 17 mai 2019, precum şi în continuare, la zi.