Judicial recusal: press influence insufficient to prove statutory incompatibility under criminal procedure code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the prior dismissal of the motion for recusal of the entire Court of Appeal, and ordered the defendant to pay 1,000,000 lei in judicial costs. The dispute arose when the defendant, charged under Article 2(2) of Law No. 143/2000, challenged the recusal order by claiming the appellate judges were incompatible due to undue influence from local press coverage and investigative authorities. The court held that the appeal failed to meet the requirements of Article 52(5) of the Code of Criminal Procedure because the defendant did not specifically identify how individual judges fell into the statutory incompatibility cases defined in Articles 46–48 of the Code of Criminal Procedure, nor did the defendant prove that press influence actually compromised judicial impartiality.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 52 alin. (5) C. proc. pen; Judicial recusal: press influence insufficient to prove statutory incompatibility under criminal procedure code: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 72 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare, cu motivarea că nu îndeplinește condiția cerută de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanței recuzate, iar motivele invocate nu se referă la cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 din C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, emis la 21 aprilie 2004, inculpatul I.B. ( administrator de societate comercială, necăsătorit, fără antecedente penale) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 26 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, care a fost sesizat cu judecarea cauzei.
La termenul din 29 aprilie 2004, inculpatul a recuzat întreaga Curte de Apel Pitești, căreia i s-a înaintat recursul spre soluționare, susținând că judecătorii acestei instanțe ar fi incompatibili, deoarece s-au lăsat influențați de organele de urmărire penală și de articolele din presa locală, care au prezentat aspecte nereale.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 72 din 29 aprilie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare, cu motivarea că nu îndeplinește condiția cerută de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanței recuzate, iar motivele invocate nu se referă la cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 46-48 din C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, susținând că judecătorii Curții de Apel Pitești nu pot fi imparțiali datorită influenței exercitate de articolele apărute în presa locală, care i-au creat o imagine deosebit de nefavorabilă.
Recursul nu este fondat.
Așa cum corect s-a relevat prin considerentele încheierii atacate, inculpatul nu s-a conformat cerinței înscrise în art. 52 alin. (5) C. proc. pen., deoarece nu a indicat cazurile concrete de incompatibilitate în care se află fiecare dintre judecătorii instanței recuzate în ansamblul său.
Pe de altă parte, presupusa influență ce ar putea să o exercite presa locală, prin articolele publicate, nu poate justifica invocarea lipsei de imparțialitate a judecătorilor instanței recuzate, cât timp nu s-a dovedit și nici nu s-a pretins că aceștia s-ar afla în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46-48 C. proc. pen.
Rezultând, astfel, că motivul formulat nu este fondat și cum, din examinarea cauzei, sub aspectul legalității și temeiniciei, nu se constată existența nici unui caz de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat și a-l obliga pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.B. împotriva încheierii nr. 72 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2331/2004.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 mai 2004.