Supreme Court appeal inadmissible for social insurance pension dispute under statutory exclusion of cassation for low-value labor matters

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 10.08.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior declinată la Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Judeţeană de Pensii Argeş, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să le plătească indemnizaţia reparatorie de 1,1% calculată la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru perioada 1.01.2012 - 31.12.2014 când plata a fost suspendată prin reglementarea unor măsuri bugetare vremelnice cât şi în continuare de la 1.01.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 2975/26.09.2017, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Judeţeană de Pensii Argeş.

Prin Decizia nr. 890/2018 din 26.03.2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva Sentinţei nr. 2975/26.09.2017 a Tribunalului Argeş.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E., solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului, pentru rejudecare, la altă instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, reprezentând o acţiune formulată la data de 10.08.2016, prin care reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Judeţeană de Pensii Argeş, au solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligaţi pârâţii să le plătească indemnizaţia reparatorie de 1,1% calculată la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat atât pentru perioada 1.01.2012-31.12.2014 când plata a fost suspendată prin reglementarea unor măsuri bugetare vremelnice cât şi în continuare de la 1.01.2015.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 şi, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 890 din data de 26 martie 2018, a soluţionat apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei nr. 2975/26.09.2017 a Tribunalului Argeş. Decizia este definitivă.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Susţinerile formulate de recurenţii-reclamanţi prin punctul de vedere la raport, potrivit cărora recursul este admisibil, faţă de obiectul cauzei, care nu se încadrează în categoria "conflicte de muncă şi asigurări sociale", nu pot fi primite, fiind nefondate.

Astfel, prin sentinţa de declinare a competenţei materiale de soluţionare a cauzei (nr. 120 din 20.01.2017), având în vedere petitul cererii de chemare în judecată, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că:

"Potrivit art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, tribunalele, în calitate de instanţe care realizează jurisdicţia asigurărilor sociale, soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale."

Această hotărâre judecătorească nu a fost atacată de către părţi şi, ca urmare, statuările instanţei au intrat în puterea lucrului judecat.

Având în vedere soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa mai sus menţionată, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş ca o "cauză în materie de asigurări sociale", fiind soluţionată de către secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a tribunalului.

Faţă de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 890 din data de 26 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva Deciziei nr. 890 din data de 26 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV