Judicial error damages: Inadmissibility of appeal on merits due to statutory exclusion for low-value claims in Law No. 2/2013

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, la data de 29.06.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi 800.000 euro daune morale, urmare privării nelegale de libertate în cursul procesului penal în temeiul art. 539 C. proc. pen.

Prin Sentinţa nr. 704 din 2.11.2017, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiată excepţia tardivităţii cererii, invocată de Ministerul Public.

A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin Decizia nr. 59/A din 4.04.2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 704/2.11.2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, reprezentând o acţiune formulată la data de 29.06.2017, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi 800.000 euro daune morale, urmare privării nelegale de libertate în cursul procesului penal în temeiul art. 539 C. proc. pen.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 şi, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În speţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 59/A din 4 aprilie 2018, a soluţionat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 704/2.11.2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea. Decizia este definitivă.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Faţă de considerentele expuse, Decizia civilă nr. 59/A din data de 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 59/A din 4 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV