Detention upheld for military doctors accused of bribe-taking in promotion exam scheme.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul Național Anticorupție a propus, prin referatul din 3 mai 2004, aprobarea luării măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 4 mai 2004, față de inculpații:

- B.Ș. și, N.D..

S-a învederat că, la data de 3 mai 2004, s-a dispus începerea urmăririi penale, reținerea și, apoi, punerea în mișcare a urmăririi penale, după cum urmează:

- față de inculpatul general de brigadă, medic B.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar,

- față de inculpata lt.col. medic N.D., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

S-a reținut că, din materialul probator administrat, rezultă următoarele fapte:

La data de 30 aprilie 2004, T.G.I., medic, a formulat denunț penal, prin care a relatat că inculpata N.D. i-a pretins suma de 4.000 dolari S.U.A., pe care, ulterior, a redus-o la 2.500 dolari S.U.A., pentru a o preda coinculpatului B.Ș., în scopul ca acesta, în calitatea sa de președinte al comisiei de examinare a candidaților la ocuparea posturilor de medic, vacante în cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor, să-i asigure promovarea la examenul ce urma să-l susțină, pentru a fi încadrată în funcția de medic de penitenciar.

În urma discuțiilor, acestea s-au înțeles ca denunțătoarea să dea inculpatei N.D. suma de 1.300 dolari S.U.A., în dimineața zilei de 3 mai 1004, înainte de susținerea examenului, iar diferența după susținerea examenului scris.

Potrivit acestei înțelegeri, inculpata N.D. a primit, în dimineața zilei de 3 mai 2004, de la denunțătoare 1.300 dolari S.U.A., fiind prinsă în flagrant de procurori, iar, în urma colaborării acesteia cu profesorii, la ora 940, din aceeași dimineață, a fost prins în flagrant și inculpatul B.Ș., în momentul în care i s-a predat suma respectivă de către N.D.

Indicându-se probele, pe baza cărora s-a reținut că faptele arătate în denunț corespund realității, s-a propus aprobarea arestării inculpaților, în temeiul prevederilor art. 148 lit. b) și h) și art. 1491 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Camera de Consiliu, în complet constituit dintr-un singur judecător, conform art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., a procedat la ascultarea inculpaților, iar prin încheierea nr. 75 din 4 mai 2004 a admis propunerea formulată de Parchetul Național Anticorupție, dispunând arestarea preventivă a inculpaților B.Ș. și N.D. pe o perioadă de 29 zile, începând de la 4 mai 2004 până la 1 iunie 2004.

Prin considerentele încheierii, s-a apreciat că există indicii temeinice, cu privire la săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților, astfel că este îndeplinită condiția cerută de art. 1491 alin. (1), cu referire la art. 143 C. proc. pen., precum și că ambii inculpați se află în cazul prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., ca urmare a prinderii lor, în flagrant, în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de un an.

S-a mai relevat, în motivarea încheierii, că inculpații se află și în cazul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., deoarece, pentru infracțiunile în legătură cu care se efectuează urmărirea penală, este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, s-a învederat că pericolul concret, pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, rezultă din aceea că, în condițiile recrudescenței infracțiunilor de corupție, lipsa de reacție la faptele unor persoane care se folosesc în interes propriu, pentru a realiza venituri ilegale, de atribuțiile ce li s-au încredințat în vederea asigurării bunei funcționări a anumitor segmente sociale, ar putea fi privită ca o încurajare la încălcarea drepturilor cetățenilor.

Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat recurs.

În sprijinul recursului inculpatului B.Ș., s-a susținut că, prin încheierea atacată, s-a făcut o greșită aplicare a legii, ceea ce ar constitui cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., deoarece nu s-a respectat cerința înscrisă în art. 148 alin. (1) din același cod, din care rezultă caracterul facultativ al luării măsurii arestării preventive, chiar dacă inculpatul s-ar afla în vreunul din cazurile ce ar justifica luarea acestei măsuri.

S-a învederat că, deși, din prevederea „măsura arestării preventive poate fi luată”, rezultă obligația instanței de a motiva ce a determinat-o să aprobe luarea măsurii respective, în raport cu datele concrete, chiar dacă inculpatul se află în vreunul din cazurile menționate la art. 148 C. proc. pen., totuși, prin încheierea atacată, nu s-a făcut o motivare, în acest sens.

S-a mai susținut că, față de conținutul probelor existente în dosar, precum și de conduita anterioară bună și valoarea profesională a inculpatului B.Ș., nu se justifică admiterea propunerii privind arestarea sa preventivă.

Pentru inculpata N.D., s-a invocat același caz de casare, arătându-se că, față de caracterul excepțional al măsurii arestării preventive, aprobarea propunerii procurorului, de a fi luată o atare măsură, ar contraveni spiritului prevederilor legale aplicabile.

S-a mai învederat că luarea acestei măsuri nu se justifică și pentru că inculpata, având doi copii rămași lipsiți de îngrijirile sale, nu poate prezenta vreun pericol pentru ordinea publică, mai ales că ea a dat dovadă de sinceritate chiar din momentul descoperirii faptei, iar, ulterior, a contribuit la prinderea coinculpatului B.Ș. în flagrant.

În concluzie, pentru ambii inculpați s-a cerut casarea încheierii atacate și respingerea propunerii procurorului de aprobare a luării măsurii arestării preventive.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea încheierii atacate, se constată că aprobarea propunerii de arestare preventivă a fost suficient și corect motivată, prin considerentele acestei hotărâri.

Referirile făcute, prin încheiere la împrejurările ce justifică aprecierea că există indicii temeinice, cu privire la săvârșirea infracțiunilor imputate inculpaților, precum și la delimitarea cazurilor de arestare în care ei se află, prevăzute în art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., cu menționarea situațiilor concrete care duc la concluziile respective, impun constatarea că aprobarea propunerii de arestare preventivă a fost motivată îndeajuns și în conformitate cu cerințele legii.

Mai mult, relevarea motivată a pericolului pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate, în acest moment procesual, răspunde în mod complet nu numai cerinței de a se demonstra îndeplinirea condițiilor pretinse de art. 1491 alin. (1), cu referire la art. 143 și 148 C. proc. pen., ci și necesității de a se releva considerentele ce au determinat pe judecător să aprecieze, că se impune luarea măsurii arestării preventive, în cazul concret ce i s-a propus spre aprobare.

Pe de altă parte, este de observat că susținerile referitoare la conduita anterioară bună a inculpaților, la sinceritatea inculpatei N.D. și obligațiile sale familiale, precum și la realizările profesionale ale inculpatului B.Ș., nu au relevanța ce li se atribuie, astfel de împrejurări putând face doar obiectul individualizării sancțiunii penale, în eventualitatea trimiterii lor în judecată și reținerii vinovăției.

În consecință, fiind neîntemeiate criticile aduse încheierii, prin motivele invocate și, cum alte motive, susceptibile de a fi invocate din oficiu, nu se constată, urmează a se respinge recursurile și a-i obliga pe inculpați să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.Ș. și N.D., împotriva încheierii nr. 75 din 4 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe inculpați să plătească statului câte 600.000 lei, cheltuieli judiciare, în recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 5 mai 2004.