Territorial jurisdiction for enforcement challenges: only the legally distinct parent entity, not its unincorporated sub-unit, defines the debtor's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, prin cererea înregistrată la data de 3 ianuarie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Satu Mare prin Sentinţa nr. 2301 din 13 iunie 2018 a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi ale O.U.G. nr. 107/2002, că are calitatea de debitor entitatea cu personalitate juridică, respectiv Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, al cărei sediu este în Cluj şi nu Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, la sediul căruia au fost efectuate actele de procedură, chestiune care ţine de modul de administrare al cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 6337 din 09 octombrie 2018, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare a fost invocată la cel de-al doilea termen de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 130 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect contestaţia la executare formulată de Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş -Tisa împotriva executării silite pornită la cererea creditorului A. de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. x/2017.

Executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc B. a fost demarată, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 46/LMA/17.02.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, prin care Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a anulat măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului sporul de fidelitate în procent de 15% din salariul de bază începând cu 1.08.2015 până la zi, sume actualizate la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, se reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Referirea normei legale la domiciliul ori, după caz, sediul debitorului implică raportarea la persoana fizică sau juridică, ce are această calitate în proces, în faza execuţională.

În cauza pendinte, se constată că instanţele între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă interpretează diferit, nu norma de competenţă cuprinsă la art. 651 din C. proc. civ., ci calitatea de debitor, în funcţie de care respectiva entitate are sau nu personalitate juridică.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 107/1996, Legea apelor: (1) În coordonarea autorităţii publice centrale din domeniul apelor se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române", instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, finanţată din venituri proprii, aşa cum sunt definite în art. 80, prin reorganizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" care funcţiona cu statut de regie autonomă, iar potrivit alin. (2), Administraţia Naţională "Apele Române" are în subordine administraţii bazinale de apă, organizate la nivelul districtelor de bazin hidrografic ca instituţii publice cu personalitate juridică.

De altfel, prin precizările scrise depuse la 21 mai 2018, Administraţia Naţională "Apele Române", Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare este o unitate fără personalitate juridică, aflată în subordinea Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa.

Prin aceleaşi precizări, Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa a mai arătat că este ordonator de credite, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare nu are fonduri repartizate de la bugetul de stat, implicit, neavând atribuţii pe linia execuţiei bugetare.

În cauză, contestaţia la executare a fost promovată de Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală Someş - Tisa, iar calitatea de debitor este deţinută de unitatea cu personalitate juridică, respectiv Administraţia Bazinală Someş - Tisa.

Împrejurarea că, în Sentinţa civilă nr. 46/LMA/17.02.2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 597 din 30 iunie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, care constituie titlul executoriu, este menţionat Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, unitate fără personalitate juridică, alături de Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală Someş - Tisa, care, conform normelor anterior arătate, are personalitate juridică, nu este de natură să atragă consecinţe în ceea ce priveşte competenţa teritorială, reprezentând o chestiune care ţine de administrarea cauzei.

Ca atare, o structură fără personalitate juridică, fără fonduri proprii şi fără atribuţii pe linia execuţiei bugetare, nu poate dobândi calitatea de debitor, câtă vreme nu deţine atribuţii, care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu, ce face obiectul contestaţiei la executare.

Cum, sediul Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, entitatea cu personalitate juridică, se află în municipiul Cluj-Napoca, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina este cea de la sediul societăţii debitoare, potrivit art. 651 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV