Parental authority dispute assigned to court of minor's domicile; Turda court retains jurisdiction.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 22 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C. exclusiv de către aceasta, respectiv stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 263, art. 403, art. 488, art. 496, art. 505 C. civ., art. 111 şi următoarele C. proc. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare, care a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă, iar, pe cale reconvenţională, a solicitat stabilirea exercitării părinteşti în comun, obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, respectiv stabilirea în favoarea sa a unui program de vizitare a minorului.

Prin Sentinţa civilă nr. 1449/17.07.2018, Judecătoria Turda a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Turda a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

De asemenea, a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 114 C. proc. civ., întrucât instituirea autorităţii părinteşti nu este una dintre cererile vizate de dispoziţiile art. 106 din C. civ. - care se referă exclusiv la ocrotirea minorului prin instituirea tutelei, a curatelei, punerea sub interdicţie - instituţii reglementate de Cartea I Titlul III (intitulat Ocrotirea persoanei fizice) C. civ., autoritatea părintească fiind reglementată de Cartea a II-a Titlul IV, iar pentru celelalte cereri de competenţa instanţei de tutelă este aplicabil art. 107 din C. proc. civ.

Judecătoria Botoşani, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 4268 din 11 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Turda. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Botoşani a reţinut că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 106 alin. (1), art. 261, art. 265 şi art. 114 din C. proc. civ., o cerere având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti asupra unui minor şi stabilirea locuinţei acestuia este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

De asemenea, s-a reţinut că în cauză, prin Sentinţa civilă nr. 174/2013, pronunţată de Judecătoria nr. 5 din Zaragoza, minorul a fost încredinţat spre educare mamei, ceea ce presupune să-i asigure printre altele şi locuinţa, iar în prezent minorul locuieşte împreună cu reclamanta în Câmpia Turzii, municipiul Turda, aspect ce rezultă din ancheta psiho-socială aflată la dosar, minorul fiind totodată înscris la Şcoala Gimnazială X. Câmpia Turzii (potrivit adeverinţei de la fila x).

În consecinţă, Judecătoria Botoşani a reţinut că, faţă de dispoziţiile legale evocate, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mama sa, iar, domiciliul acesteia se află în municipiul Turda, potrivit art. 114 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Turda.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, pentru considerentele ce succed:

Art. 106 din C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...) iar potrivit art. 107, " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că " În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc" iar la alin. (2) că" Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ" .

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) şi (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic. (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic".

În raport de textele legale menţionate, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".

Astfel, prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C. exclusiv de către acesta şi stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său.

Prin Sentinţa civilă nr. 174/2013, pronunţată de Judecătoria nr. 5 din Zaragoza minorul a fost încredinţat spre educare mamei, ceea ce presupune să-i asigure printre altele şi locuinţa, iar în prezent minorul locuieşte împreună cu reclamanta în Câmpia Turzii, municipiul Turda, aspect relevat de ancheta psiho-socială aflată la dosarul Judecătoriei Botoşani, minorul fiind totodată înscris la Şcoala Gimnazială X. Câmpia Turzii (potrivit adeverinţei de la fila x din acelaşi dosar).

Aşadar, în prezenta cauză, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căruia reclamanta, mama sa, a promovat cererea de chemare în judecată.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale anterior citate, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., se află la mama sa, în Câmpia Turzii, str. x, municipiul Turda, judeţul Cluj, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "exercitarea autorităţii părinteşti", în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV