Invalidity of Electoral Alliance Registration Due to Unresolved Dispute Over Party Legal Representation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the consolidated appeals filed by two contestators and ordered the annulment of the Central Electoral Bureau's decision that had previously registered a presidential electoral alliance, effectively ruling in favor of the contestators and rejecting the alliance protocol. The dispute centered on whether the representative who signed the application to form the alliance on behalf of one of the participating political parties held valid legal authority, specifically given that the party's registration in the Political Parties Register was contested and no final judicial or non-contentious court decision had confirmed the status of the claimed interim president. Relying on Law No. 370/2004 for presidential elections and Law No. 14/2003 on political parties, the court determined that the BEC could not admit the alliance because the signatory failed to provide definitive proof of their capacity as the legal representative of the party, as the internal party dispute regarding the legitimate presidency remained unresolved in the absence of a final act of appointment or a definitive court ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 14/2003, art. 139 C. proc. civ, art. 25 din Legea nr. 14/2003, art. 6 din Legea nr. 370/2004; Invalidity of Electoral Alliance Registration Due to Unresolved Dispute Over Party Legal Representation: Prin încheierea de şedinţă din 5 septembrie 2019, Înalta Curte, constatând că ambele dosare au ca obiect contestarea Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central, a admis excepţia conexităţii şi, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a conexat Dosarul nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul contestaţiilor
1.1. Prin Decizia nr. 5/D/03.09.2019, Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2109 a admis protocolul de constituire a alianţei electorale dintre A. şi B. cu denumirea "C.".
1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.09.2019, sub nr. x/2019, contestatorul D. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central (BEC) prin care s-a admis protocolul de constituire a alianţei electorale "C.", solicitând anularea deciziei şi obligarea BEC la respingerea protocolului menţionat.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că cererea înregistrată la Biroul Electoral Central la data de 03.09.2019, prin care s-a solicitat admiterea protocolului de constituire a alianţei electorale "C.", a fost depusă şi semnată de către o persoană care nu are calitate de reprezentant legal al A., domnul E., vicepreşedinte al A.
Conform Registrului Partidelor Politice de pe lângă Tribunalul Bucureşti, funcţia de preşedinte interimar şi, totodată, de reprezentant legal al A., este deţinută, începând cu 26.05.2018, de către domnul F., astfel că toate documentele depuse la BEC, care poartă o altă semnătură decât a acestuia, sunt nule de drept.
A arătat că, la data de 26.05.2018, a avut loc şedinţa Biroului Permanent al A., care a avut pe ordinea de zi constatarea vacantării postului de preşedinte al partidului şi desemnarea unui preşedinte interimar. Ulterior, s-a adresat Tribunalului Bucureşti pentru înregistrare în Registrul Partidelor Politice, în Dosarul nr. x/2018. Tribunalul a calificat cererea ca fiind formulată în procedură necontencioasă, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 14/2003 şi, prin încheierea din data de 21 iunie 2018, a dispus înaintarea cererii către Registrul Partidelor Politice.
Astfel, A. are un singur reprezentant legal, domnul F., care a fost desemnat preşedinte interimare până la alegerea unui preşedinte de către congres.
Potrivit art. 73 lit. c) din Statutul A., congresul alege preşedintele iar, potrivit art. 81 din acelaşi statut, în cazul în care una dintre funcţiile din cadru partidului devin vacante, ele vor fi preluate de un interimar numit de Biroul Permanent.
A mai arătat contestatorul că, în Dosarul nr. x/2017*, prin Decizia civilă nr. 8/DEC/P din 4 februarie 2019, Tribunalul a reţinut că domnul E. nu deţine calitatea de preşedinte interimar şi nici calitatea de reprezentant în vederea semnării unei alianţe electorale. Decizia tribunalului a devenit definitivă prin Decizia nr. 1020A din 19 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.09.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea G. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central (BEC) prin care s-a admis protocolul de constituire a alianţei electorale "C.", solicitând anularea deciziei şi obligarea BEC la respingerea protocolului menţionat.
În motivarea contestaţiei, au fost învederate aceleaşi motive ca şi cele formulate de către contestatorul D.
1.4. Prin încheierea de şedinţă din 5 septembrie 2019, Înalta Curte, constatând că ambele dosare au ca obiect contestarea Deciziei nr. 5/D/03.09.2019 emise de Biroul Electoral Central, a admis excepţia conexităţii şi, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a conexat Dosarul nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2019.
2. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiilor conexate
Examinând contestaţiile conexate, prin prisma criticilor formulate de contestatori, a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei şi în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că sunt fondate, pentru următoarele considerente.
2.1. Prin Decizia nr. 5/D/03.09.2019, Biroul Electoral Central pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2109 a admis protocolul de constituire a alianţei electorale dintre A. şi B. cu denumirea "C.".
Biroul Electoral Central a luat în considerare faptul că, potrivit menţiunilor din Registrul Partidelor Politice, cele două părţi semnatare ale protocolului sunt înscrise în Registrul Partidelor Politice la poziţiile nr. 10 şi nr. 166.
Contestatorii invocă, în esenţă, faptul că persoana care a formulat cererea de constituire a alianţei electorale în numele A., domnul E., nu avea calitatea de reprezentant legal al partidului.
2.2. Înalta Curte consideră că problema dreptului de reprezentare al persoanei care, prin semnătura sa, a angajat partidul în formarea unei alianţe electorale, este una de esenţă, fiind firesc să facă obiectul verificării, fără ca prin aceasta să se aprecieze că Biroul Electoral Central a acţionat cu exces de putere ori cu depăşirea atribuţiilor prevăzute de lege.
În cauză, chestiunea dreptului de reprezentare produce consecinţe asupra posibilităţii de a angaja A. într-o alianţă electorală.
Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că scopul procedurii administrative desfăşurate în faţa Biroului Electoral Central, cât şi al procedurii judiciare aflate pe rolul Înaltei Curţi, nu îl reprezintă tranşarea disputelor litigioase ale părţilor cu privire la persoana care are dreptul de a exercita funcţia de preşedinte (chiar şi interimar) al A., aceste aspecte fiind în competenţa de soluţionare a Tribunalului Bucureşti, conform Legii nr. 14/2003.
2.3. Prin contestaţiile formulate s-a susţinut că dreptul de reprezentare a partidului îl are domnul F., în urma numirii sale în funcţia de preşedinte interimar al A. în şedinţa din 26.05.2018 a Biroului Permanent al A. Ulterior acestei şedinţe, domnul F. s-a adresat Tribunalului Bucureşti pentru înregistrare în Registrul Partidelor Politice, în Dosarul nr. x/2018, cerere calificată de instanţă a fi formulată în procedură necontencioasă, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 14/2003 a Partidelor politice, fiind înaintată către Registrul Partidelor Politice.
De asemenea, reţine Înalta Curte că, prin Sentinţa civilă nr. 8/DEC/P din 4 februarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia civilă nr. 1020A din 19 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a IV-a civilă, de respingere a apelului formulat de A. prin preşedinte E., s-a constatat că prima şedinţă a Consiliului Naţional din data de 01.10.2016 prin care a fost validată decizia biroului permanent de numire a domnului E. ca preşedinte interimar nu este legală şi statutară. Astfel, instanţa a apreciat, în esenţă, că nu poate lua act de desemnarea în calitate de preşedinte interimar a domnului E.
2.4. Registrul Partidelor Politice este instrumentul de evidenţă a acestei categorii de persoane juridice de drept public, conform Legii nr. 14/2003, care reflectă situaţia juridică a partidelor, în privinţa menţiunilor a căror înscriere este impusă de prevederile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 14/2003.
Însă, din cele expuse mai sus, nu este exclus ca într-un litigiu precum cel de faţă părţile interesate să facă dovada că menţiunile înscrise nu corespund situaţiei juridice reale.
Cele două persoane îşi contestă funcţia de preşedinte interimar al A. în mod reciproc, problema recunoaşterii juridice a măsurii desemnării ca preşedinte interimar a lui F. venind în contradicţie cu cererea similară formulată anterior de E.
În acest sens, Înalta Curte constată că ultimele modificări din Registrul Partidelor Politice, efectuate la cererea A. sunt cele din: 08.08.2019, în baza cererii formulate de partid prin numitul E. "în calitate de Preşedinte Interimar al A., conform propriei declaraţii", care se prevalează de o validare de către Consiliul Naţional al A. ce ar fi avut loc la data de 22.06.2019, şi, respectiv, cele din 22.08.2019, în baza cererii formulate de acelaşi partid, prin numitul F., tot "în calitate de Preşedinte Interimar al A., conform propriei declaraţii", care a depus acte de validare (inclusiv drept candidat la alegerile prezidenţiale) emanând de la Consiliul Naţional al PRIM, ce ar fi avut loc la 17.08.2019.
Reţine Înalta Curte că instanţele de judecată, prin hotărârile invocate prin contestaţiile conexate ce fac obiectul prezentei analize, nu au fost învestite cu analizarea legalităţii actelor de numire în funcţia de preşedinte interimar al partidului, ci această problemă a fost analizată în mod incidental, cu ocazia examinării legalităţii altor acte şi măsuri.
2.5. Astfel, aspect care excedează atât competenţei Biroului Electoral Central, cât şi Înaltei Curţi în cauza de faţă, calitatea de preşedinte al A. este contestată, niciunul dintre cei menţionaţi, domnul E. sau domnul F., neavând un act definitiv de numire în această funcţie (act emis conform procedurii necontencioase prevăzute de Legea partidelor politice sau o hotărâre judecătorească).
În concluzie, Înalta Curte apreciază că Biroul Electoral Central nu putea dispune admiterea cererii de constituire a protocolului alianţei electorale formulate de A., persoana semnatară a cererii nefăcând dovada calităţii de reprezentant legal al partidului.
2.6. Aşa fiind, în temeiul art. 6 din Legea nr. 370/2004 republicată pentru alegerea Preşedintelui României raportat la dispoziţiile art. 17 alin. (3) din aceeaşi lege, urmează a admite contestaţiile, a anula decizia contestată şi a respinge protocolul de constituire a alianţei electorale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţiile conexate, formulate de contestatorii D. şi G.
Anulează Decizia nr. 5/D/03.09.2019 emisă de Biroul Electoral Central.
Respinge protocolul de constituire a alianţei electorale "C.".
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 septembrie 2019.
GGC - GV