Mining concession license upheld over private property claims; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, la data de 09.03.2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x/2002 din perimetrul "Cornet", aşa cum a fost preluata în anul 2006 de SC C. SRL în baza aprobării date de A.N.R.M. prin Ordinul nr. 187/21.09.2006, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2015, la data de 21.05.2015, reclamantul D. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea aceleiaşi licenţe de exploatare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, la data de 25.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanţii E. şi F. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea aceleiaşi licenţe de exploatare, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a conexat dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 la Dosarul nr. x/2015, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 139 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Prin Sentinţa nr. 179/CA/2015-PI din 7 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunile formulate de reclamanţii A., B., E., F. şi D. împotriva pârâţilor Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi SC C. SRL, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A., B., D., E. şi F. care au solicitat casarea acesteia şi, în urma judecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au prezentat istoricul litigiului şi au susţinut faptul că sentinţa contestată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

3.1. În cadrul primului motiv de recurs, reclamanţii au arătat faptul că instanţa de fond a înlăturat motivul de nelegalitate al Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x/2002 referitor la emiterea acesteia cu nerespectarea dreptului lor de proprietate asupra terenului afectat de concesiune fără să îl analizeze în mod real.

De asemenea, recurenţii au precizat faptul că judecătorul fondului nu a verificat susţinerile acestora în legătură cu aspectele că pârâta SC C. SRL nu a avut acordul proprietarilor pentru realizarea acestei activităţi, nu mai exploatează perimetrul concesionat şi nici nu a plătit taxa de exploatare minieră.

3.2. În cadrul celui de al doilea motiv de recurs, reclamanţii au susţinut faptul că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 6 şi art. 22 alin. (1) lit. f) din Legea minelor nr. 85/2003, precum şi pe cele ale art. 555 şi urm. din C. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. Intimata SC C. SRL a depus întâmpinare în care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât autorii acestuia nu au dezvoltat motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, partea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 02.11.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 16.02.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului

Înalta Curte consideră că se impune respingerea excepţiei pentru că recurenţii au motivat cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.2. Referitor la recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat instanţei de contencios administrativ verificarea legalităţii Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x/2002 aferentă perimetrului Cornet, judeţul Satu Mare.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamanţilor, apreciind că actul administrativ dedus judecăţii este legal.

Înalta Curte consideră că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta a fost motivată corespunzător şi este expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor juridice incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

6.2.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate în textul legal citat. În concret, judecătorul fondului a prezentat în detaliu argumentele pentru care a apreciat că nu sunt fondate motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi cu privire la Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. x/2002, reţinând, în esenţă, următoarele aspecte:

- reclamanţii au dobândit titlul de proprietate asupra terenului în anul 2007, după obţinerea licenţei de concesionare contestate în cauză;

- este corectă apărarea pârâtei Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale în sensul că există posibilitatea îngrădirii dreptului de proprietate în privinţa drepturilor terţilor asupra resurselor minerale;

- conform art. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, resursele minerale situate deasupra solului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi pot fi concesionate;

- lipsa acordului proprietarului terenului nu reprezintă un motiv de anulare a actului de concesiune;

- din interpretarea dispoziţiilor art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, rezultă faptul că anularea unei licenţe de concesionare este atributul exclusiv al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6.2.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Intimata Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a acordat operatorului economic SC G. SA, în baza prevederilor art. 46 din Legea minelor nr. 85/2003, Licenţa de concesiune pentru exploatare nr. x/2002 pentru perimetrul Cornet, situat pe teritoriul localităţii Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare, care a fost aprobată prin H.G. nr. 488/01.04.2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 337/19.04.2004.

Ulterior, în temeiul dispoziţiilor art. 24 din aceeaşi lege, licenţa în discuţie a fost transferată de la beneficiarul SC G. SA la SC C. SRL, conform Ordinului Preşedintelui ANRM nr. 187/21.09.2006.

Prima critică subsumată acestui motiv de recurs vizează faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 6 din Legea minelor nr. 85/2003, conform cărora:

"Dreptul de folosinţă a terenurilor necesare efectuării activităţilor miniere din perimetrul de explorare/exploatare se dobândeşte, în condiţiile legii, prin:

a) vânzarea-cumpărarea terenurilor şi, după caz, a construcţiilor situate pe acestea, la preţul convenit între părţi;

b) schimbul de terenuri, însoţit de strămutarea proprietarului afectat şi de reconstrucţia clădirilor pe terenul nou-acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenţiei încheiate între părţi;

c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părţi;

d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii;

e) concesiunea terenurilor;

f) asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de licenţă;

g) alte proceduri prevăzute de lege."

Critica recurenţilor este nefondată, întrucât, aşa cum a menţionat şi judecătorul fondului, concesionarul are drept de folosinţă şi acces la terenurile pe care se efectuează activităţi miniere (mai precis, cele care formează obiectul concesiunii), căruia îi revine şi obligaţia de a obţine aceste drepturi, conform legii. Or, în speţa de faţă, recurenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pentru care intimata SC C. SRL deţine licenţa de exploatare resursă/rezervă andezit industrial şi de construcţii în anul 2007, respectiv după dobândirea licenţei de către concesionar, iar odată cu vânzarea terenului au fost transmise recurenţilor şi servituţile/îngrădirile existente asupra acestuia.

O altă critică vizează faptul că prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 22 alin. (1) lit. f) din Legea minelor nr. 85/2003, potrivit cărora: "Începerea activităţilor miniere prevăzute în licenţă se autorizează în scris de către autoritatea competentă, în termen de până la 180 de zile de la intrarea în vigoare a licenţei, după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente (...) acordul proprietarului sau administratorului terenului privind accesul la suprafeţele necesare executării activităţii miniere prevăzute în programul anual de exploatare."

Critica recurenţilor este nefondată, întrucât, aşa cum a precizat şi prima instanţă, începerea exploatării zăcământului s-a făcut de către intimata SC C. SRL în baza "Acordului de principiu" emis de Biserica Greco-Catolică Negreşti-Oaş. În condiţiile în care recurenţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului la odată ulterioară, respectiv în anul 2007, nu erau în măsură să-şi exprime acordul privind accesul la suprafaţa necesară executării activităţii miniere.

O altă critică se referă la faptul că judecătorul fondului a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 555 şi urm. C. civ., conform cărora:

"Art. 555 alin. (1): Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispunea de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Art. 556 alin. (2): Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Art. 559 alin. (2): Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi a apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altor asemenea."

Critica recurenţilor este nefondată, în condiţiile în care dispoziţiile normative anterior citate instituie îngrădiri ale dreptului de proprietate ce se impun a fi respectate. Cu alte cuvinte, proprietarul are obligaţia să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale anterior nominalizate.

De asemenea, se impune a fi făcută precizarea că art. 1 din Legea minelor prevede faptul că resursele minerale situate pe teritoriul şi în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internaţional şi reglementărilor din convenţiile internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român. Aşadar, în această categorie de resurse se include şi zăcământul de andezit concesionat intimatei SC C. SRL.

Conform prevederilor art. 136 alin. (4) din Constituţia României: "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate."

Concesiunea minieră este operaţiunea juridică prin care statul, reprezentat de autoritatea competentă, în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă determinată unei persoane, în calitate de concesionar, dreptul şi obligaţia de a executa, pe risc şi cheltuială proprii, activităţi miniere având ca obiect resurse minerale ce cad sub incidenţa legii, în schimbul unei redevenţe miniere pentru exploatare şi al unei taxe pe activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale.

Este de observat faptul că nu se concesionează terenuri proprietatea unor persoane fizice sau juridice, ci se concesionează dreptul de exploatare a resurselor minerale ce aparţin proprietăţii publice a statului român.

În fine, Înalta Curte consideră că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că, în speţa de faţă, nu se regăseşte niciunul dintre cazurile pentru care autoritatea competentă anulează licenţa de exploatare, nominalizate în art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003 (citat de instanţa de fond). De altfel, chiar autoritatea publică competentă a susţinut faptul că intimata nu se află în niciuna dintre situaţiile reglementate de norma anterior nominalizată.

Aşa cum rezultă din decizia de eşalonare la plată nr. x/03.12.2013 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, titularul licenţei de exploatare are de plată obligaţii fiscale rezultând din redevenţa minieră. Prin urmare, este evident faptul că acesta a exploatat resursele minerale ce i-au fost concesionate.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la pct. anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de SC C. SRL.

Respinge recursul declarat de B., A., F., E. şi D. împotriva Sentinţei nr. 179/CA/2015-PI din 07 decembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii la plata sumei de 1000 RON, cheltuieli de judecată către intimata SC C. SRL.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2019.

GGC - GV