Public procurement financial correction upheld against county council challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 02.03.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Judeţul Timiş - Consiliul Judeţean Timiş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/08.10.2015 şi a Deciziei nr. 19440/14.12.2015 a Direcţiei Generale Programe Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, înregistrată la Consiliul Judeţean Timiş sub nr. x/22.12.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 142 din 02.06.2016, a respins acţiunea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul a prezentat situaţia de fapt, cadrul normativ aplicabil, istoricul litigiului şi a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Prima instanţă nu a ţinut seama de susţinerea sa în sensul că autoritatea de control nu a valorificat obiecţiunile pe care le-a formulat în faza administrativă a litigiului cu privire la actul de control.

3.2. Judecătorul fondului nu a sancţionat încălcarea principiului neretroactivităţii legii de către autoritatea de control cu ocazia întocmirii Notei de constatare deduse judecăţii. În speţa de faţă, erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003, care îl obligau pe emitentul notei contestate să probeze existenţa prejudiciului.

3.3. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, criteriile de calificare nu sunt discriminatorii, nerelevante, de natură să îngrădească accesul participanţilor la procedura de atribuire.

3.3.1. În raport de complexitatea proiectului implementat, era firesc ca experţii principali să aibă experienţă anterioară în implementarea unor proiecte "cofinanţate de Uniunea Europeană şi/sau alte instituţii finanţatoare internaţionale." Această cerinţă nu poate fi considerată discriminatorie, în condiţiile în care au trecut mai mult de 10 ani de când la nivelul ţării s-au implementat proiecte finanţate din fonduri europene. Un argument în plus în acest sens îl constituie şi faptul că niciunul dintre ofertanţii participanţi la procedură, a căror oferte au fost declarate inacceptabile, nu au fost respinşi pentru acest considerent.

3.3.2. Autoritatea contractantă a solicitat ofertanţilor să prezinte declaraţia privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, atât în nume propriu, cât şi pentru fiecare asociat şi subcontractant nominalizat în ofertă. Declaraţia în discuţie este un document sub semnătură privată, care nu necesita implicarea unei alte instituţii, dar care reprezenta o garanţie în sensul că niciunul dintre potenţialii participanţi la implementarea contractului finanţat de Uniunea Europeană, fie contractori, fie subcontractori, nu au fost condamnaţi pentru participarea la activităţi economice infracţionale.

3.3.3. Criteriul referitor la faptul că ofertanţii trebuiau să fi înregistrat pe o perioadă de trei ani o balanţă pozitivă şi să fi obţinut profit în cel puţin doi dintre cei trei ani anteriori era necesar în condiţiile în care în cadrul anunţului de participare nu se regăsesc toate informaţiile din fişa de date a achiziţiei referitoare la criteriile de calificare privind capacitatea economico-financiară.

3.3.4. Pentru contractele prezentate în vederea îndeplinirii cerinţei minime de calificare privind experienţa similară, autoritatea contractantă a solicitat prezentarea a cel puţin două recomandări pentru serviciile prestate în cadrul contractelor din partea altor beneficiari/clienţi, din care, cel puţin una, să fie aferentă unui contract de servicii de supervizare a unor lucrări de construcţie pentru un depozit ecologic de cel puţin 500.000 metri cubi, executat conform regulilor FIDIC sau echivalent. Această cerinţă a fost evidenţiată în cadrul Notei justificative nr. x/22.01.2010.

3.3.5. Impunerea cerinţei de calificare de a solicita ofertanţilor ca experţii propuşi pentru poziţiile de Inginer construcţii civile, Inginer electrician, Inginer drumuri şi poduri, Inginer instalaţii sanitare termice, Apă - Canal să fie atestaţi ca diriginte de şantier în domeniile respective de activitate, în conformitate cu legislaţia naţională, probează respectarea dispoziţiilor din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Autoritatea contractantă nu a precizat explicit în formularea cerinţei faptul că aceasta trebuie să fie îndeplinită la momentul depunerii ofertei. Mai mult decât atât, Instrucţiunea ANRMAP nr. 1/2013 a fost emisă ulterior momentului întocmirii documentaţiei de atribuire şi a notelor justificative.

3.3.6. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, documentaţia de atribuire descrie suficient de detaliat metodologia de evaluare a ofertelor, cu respectarea principiilor transparenţei şi tratamentului egal. Recurenta a prezentat în mod detaliat punctajul acordat pentru fiecare factor de evaluare . Punctajul aplicat pentru factorii de evaluare 2-4 nu a influenţat în niciun fel atribuirea contractului, stabilirea ofertei câştigătoare fiind realizată pe baza punctajului obţinut de fiecare ofertă declarată admisibilă şi conformă.

3.3.7. Criteriile de atribuire indicate în documentaţia de atribuire au fost respectate de ofertantul câştigător care a prezentat toate declaraţiile solicitate prin documentaţie.

3.3.8. Contractul de servicii a fost atribuit unei firme care a îndeplinit în totalitate cerinţa din documentaţia de atribuire referitoare la Capacitatea tehnică şi profesională. Aşa cum rezultă din lista experţilor propuşi de către ofertantul câştigător, pentru poziţia Inginer mecanic a fost propus dl. A. cu o experienţă de 6 ani în domeniul procurării şi montajului echipamentelor mecanice aferente echipamentelor de sortare, compactare şi transfer a deşeurilor solide municipale.

3.3.9. În mod nejustificat, prima instanţă nu a analizat respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicate pe considerentul că procentul de 25% al corecţiei financiare a fost verificat în cadrul altui litigiu. Mai mult decât atât, prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 nu au fost respectate de către echipa de control, întrucât aceasta nu a propus câte o corecţie pentru fiecare neregulă constatată pentru ca apoi să aplice pe cea mai mare dintre cele propuse, ci a stabilit în mod direct corecţia financiară aplicată printr-o altă notă de constatare.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene, a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. Recurentul a depus răspuns la notele scrise .

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în notele scrise depuse de intimat, a susţinerilor din răspunsul recurentului la notele scrise, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul Judeţul Timiş - Consiliul Judeţean Timiş a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare:

- Decizia nr. 19440/14.12.2015 prin care Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu din cadrul Ministerului Fondurilor Europene a respins contestaţia formulată de parte împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/08.10.2015 emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu;

- Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare anterior nominalizată.

Echipa de control din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu a efectuat verificări ca urmare a Suspiciunii de neregulă nr. 2005/07.08.2015 transmisă de Serviciul Conformitate Achiziţii Publice din cadrul AM POS Mediu, cu privire la atribuirea şi implementarea Contractului de servicii nr. x/30.07.2010 "Supervizarea lucrărilor de execuţie" din cadrul Proiectului "Sistem integrat de management al deşeurilor în judeţul Timiş". În urma verificărilor efectuate, echipa de control a reţinut că autoritatea contractantă a încălcat mai multe prevederi legale cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, cu privire la respectarea cerinţelor din documentaţia de atribuire şi la stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie restrictive în Anunţul de participare şi Fişa de date a achiziţiei. Urmare a constatărilor făcute, echipa de control a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea fără TVA a Contractului de servicii analizat, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, precum şi a celor din Ghidul COCOF 07/0037/03- RO.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual la criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte reţine următoarele:

5.1. Referitor la încălcarea dreptului la apărare al recurentului

Partea susţine faptul că prima instanţă nu a sancţionat omisiunea autorităţii de control de a analiza obiecţiunile pe care le-a formulat cu privire la proiectul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare deduse judecăţii.

Critica recurentului este nefondată.

După cum a evidenţiat şi prima instanţă, pct. de vedere exprimat de recurent în legătură cu proiectul Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare contestate, prin intermediul adresei nr. x/05.10.2015, a nominalizat în cuprinsul Notei de constatare contestate în cauză (a se vedea dosar fond) şi a fost analizat în procedura administrativă necontencioasă.

5.2. Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii

Recurentul arată că erau aplicabile prevederile O.G. nr. 79/2003 care îl obligau pe emitentul Notei aflate în discuţie să probeze existenţa prejudiciului.

Aşa cum s-a arătat mai sus, echipa de control a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea fără TVA a Contractului de servicii analizat, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, precum şi a celor din Ghidul COCOF 07/0037/03- RO.

În raport de împrejurarea că pentru acelaşi contract s-a aplicat anterior, printr-un alt act administrativ, o corecţie financiară de 25%, autoritatea de control a considerat că sunt incidente cauzei prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În ceea ce priveşte existenţa sau potenţialitatea prejudiciului, în jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-271 pct. 8, C-465/10 pot. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15).

În speţă, nu se poate reţine inexistenţa unui prejudiciu constând în obţinerea unui avantaj cu încălcarea normelor privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, de vreme ce una dintre neregulile constatate vizează impunerea unor cerinţe de calificare restrictive.

De altfel, în acelaşi sens, a fost adoptată şi soluţia de principiu de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 24.11.2014, în care s-a considerat că "în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului."

În concluzie, susţinerile recurentei-reclamante pe acest aspect sunt nefondate, deoarece obligaţia de restituire sau recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară aprobarea existenţei sau producerii unui prejudiciu.

Este de observat faptul că, în cauza de faţă, contrar susţinerilor recurentului, prejudiciul a fost probat: în procedura de atribuire a Contractului de servicii nr. x au fost săvârşite de către recurent mai multe abateri de la legislaţia privind achiziţiile publice cu impact financiar asupra bugetului Uniunii Europene şi fondurilor publice naţionale (pentru contractul analizat, valoarea contribuţiei din fonduri UE este de 80%, iar contribuţia publică naţională este de 20%); derularea Contractului de lucrări astfel cum a fost încheiat implică utilizarea defectuoasă a fondurilor obţinute de către recurent. Cu alte cuvinte, nerespectarea legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice determină cheltuirea necuvenită a unei părţi din aceste sume, ceea ce prejudiciază bugetul Uniunii Europene şi conduce la recuperarea acestui prejudiciu de către Uniunea Europeană de la Statul Român, în baza mecanismului corecţiilor financiare.

5.3. Referitor la neregulile constatate

Recurentul precizează faptul că nu a săvârşit nicio abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în sensul prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că recurentul a stabilit cerinţe discriminatorii/nerelevante şi/sau disproporţionate în documentaţia de atribuire, cu încălcarea principiilor transparenţei şi al tratamentului egal, precum şi prin atribuirea contractului de achiziţie publică unui operator economic care nu a demonstrat îndeplinirea în totalitate a cerinţelor de calificare, ceea ce reprezintă încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, precum şi ale H.G. nr. 925/2006, citate de prima instanţă.

5.3.1. Recurentul susţine faptul că cerinţa potrivit căreia experţii principali să aibă experienţă anterioară în implementarea unor proiecte "cofinanţate de Uniunea Europeană şi/sau alte instituţii finanţatoare internaţionale" nu este discriminatorie. Înalta Curte consideră că această critică este nefondată.

În primul rând, este de observat faptul că această cerinţă a fost menţionată de autoritatea contractantă doar în Fişa de date a achiziţiei, nu şi în Anunţul de participare. În atare situaţie, nu prezintă importanţă susţinerea recurentului în sensul că la momentul publicării anunţului de participare în SEAP (anul 2010), capacitatea tehnică a Sistemului Electronic de Achiziţii Publice era limitată la 3.000 de caractere.

În al doilea rând, în mod indiscutabil, sursa de finanţare a proiectelor în care experţii au activat nu poate fi relevantă în ceea ce priveşte experienţa lor profesională.

În al treilea rând, împrejurarea că niciuna dintre ofertele declarate inacceptabile de către autoritatea contractantă nu au avut ca temei lipsa de experienţă a experţilor propuşi în proiecte finanţate din fonduri europene şi sau alte instituţii finanţatoare internaţionale nu prezintă nicio importanţă.

5.3.2. Recurentul arată că obligarea ofertanţilor să prezinte declaraţia privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, atât în nume propriu, cât şi pentru fiecare asociat şi subcontractant nominalizat în ofertă nu reprezintă un criteriu restrictiv.

Înalta Curte consideră că această critică este nefondată, deoarece dispoziţiile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, precizează în mod expres faptul că "autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune îndeplinirea unor criterii de calificare pentru eventualii subcontractanţi (...)".

5.3.3. În opinia recurentului, criteriul de calificare referitor la faptul că ofertanţii trebuiau să fi înregistrat pe o perioadă de trei ani (respectiv anii 2006 - 2008) o balanţă pozitivă şi să fi obţinut profit în cel puţin doi dintre cei trei ani anteriori era necesar.

În mod corect judecătorul fondului a confirmat soluţia administrativă şi a apreciat că este vorba despre inserarea unui criteriu restrictiv şi irelevant, raportat la dispoziţiile art. 185 din O.U.G. nr. 34/2006. Capacitatea ofertanţilor de a îndeplini contractul nu este influenţată de faptul că aceştia au înregistrat profit sau pierderi, aspectul analizat nefiind de natură să prezinte importanţă pentru faza de atribuire a contractelor de achiziţie publică. O astfel de situaţie poate fi doar conjuncturală, iar ceea ce ar trebui avut în vedere este situaţia generală a societăţii din punct de vedere economico-financiar.

Bilanţul unei societăţi are scopul de a prezenta în mod real informaţii despre poziţia financiară a agentului economic, iar acesta cuprinde suficiente elemente care pot indica situaţia economico-financiară.

Prin stabilirea acestui criteriu de calificare, recurentul a impus limite pentru potenţialii ofertanţi care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractul ce urma a fi atribuit.

5.3.4. Recurentul arată că obligarea ofertanţilor să prezinte cel puţin două recomandări pentru serviciile prestate în cadrul contractelor din partea altor beneficiari/clienţi, din care, cel puţin una să fie aferentă unui contract de servicii de supervizare a unor lucrări de construcţie pentru un depozit ecologic de cel puţin 500.000 metri cubi, executat conform regulilor FIDIC sau echivalent, nu reprezintă o cerinţă restrictivă. Mai mult decât atât, această cerinţă a fost evidenţiată în cadrul Notei justificative nr. x/22.01.2010.

Instanţa de control judiciar constată că autoritatea contractantă a menţionat în Fişa de date a achiziţiei, la pct. V.4 - Capacitatea tehnică şi/sau profesională -, faptul că experienţa anterioară va putea fi dovedită de către ofertanţi prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor două condiţii:

- derularea şi finalizarea cu succes în ultimii 3 ani a cel puţin unui contract de supervizare a unor lucrări din domeniul "infrastructurii de mediu", în care valoarea lucrărilor de investiţii să reprezinte cel puţin echivalentul în RON a 16.000.000 euro;

- derularea şi finalizarea cu succes în ultimii 3 ani a cel puţin unui contract de supervizare a unor lucrări de construcţie pentru un depozit ecologic de deşeuri regional/municipal de cel puţin 500.000 metri cubi, executat conform regulilor FIDIC sau echivalent.

În raport de dispoziţiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care precizează că "autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economico-financiară şi/sau capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire", nu poate fi negat dreptul autorităţii contractante de a solicita participanţilor la procedură îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la capacitatea economică şi financiară şi/sau capacitatea tehnică şi profesională, dar aceste criterii, după cum prevede art. 179 din acelaşi act normativ, trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit.

În speţa de faţă, după cum în mod corect a evidenţiat judecătorul fondului, cerinţa este restrictivă, în condiţiile în care autoritatea contractantă nu a oferit o justificare corespunzătoare pentru impunerea sa în cadrul Notei justificative nr. x/22.01.2010, aceasta fiind doar nominalizată (a se vedea dosar fond).

5.3.5. Recurentul precizează faptul că stabilirea cerinţei de calificare de a solicita ofertanţilor ca experţii propuşi pentru poziţiile de Inginer construcţii civile, Inginer electrician, Inginer drumuri şi poduri, Inginer instalaţii sanitare termice, Apă-Canal să fie atestaţi ca diriginte de şantier în domeniile respective de activitate, în conformitate cu legislaţia naţională, nu este restrictivă.

Instanţa de control judiciar constată că autoritatea contractantă a menţionat în Fişa de date a achiziţiei, la pct. V.4.2 - Informaţii privind capacitatea profesională -, faptul că experţii pe termen lung trebuie să fie atestaţi profesional ca diriginţi de şantier, conform cu legislaţia naţională.

Critica recurentului este fondată.

Într-adevăr, în art. 23 din Instrucţiunea ANRMAP nr. 1/2013 se precizează faptul că: "(1) Pentru operatorii economici care prezintă experţi străini ce deţin certificat/atestat echivalent emis de autorităţile de certificare abilitate din alt stat nu se va impune obţinerea atestatului/certificatului recunoscut de autorităţile române la momentul depunerii ofertelor/candidaturilor. (2) În baza principiului recunoaşterii reciproce, autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente."

Însă, este de observat faptul că Instrucţiunea aflată în discuţie a fost emisă ulterior momentului întocmirii documentaţiei de atribuire şi notelor justificative. Pe cale de consecinţă, autoritatea contractantă nu avea obligaţia de a menţiona în Fişa de date a achiziţiei că ofertanţii pot depune "certificări echivalente" pentru experţii străini.

5.3.6. Recurentul arată că documentaţia de atribuire descrie suficient de detaliat metodologia de evaluare a ofertelor, cu respectarea principiilor transparenţei şi tratamentului egal şi este prezentat în mod detaliat punctajul acordat pentru fiecare factor de evaluare . Punctajul aplicat pentru factorii de evaluare 2 - 4 nu au influenţat în niciun fel atribuirea contractului, stabilirea ofertei câştigătoare fiind realizată pe baza punctajului obţinut de fiecare ofertă declarată conformă şi admisibilă.

Critica recurentului este fondată, întrucât autoritatea contractantă a prezentat algoritmul de calcul şi factorii de evaluare a ofertelor care au fost luaţi în considerare în cazul aplicării criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", fiind respectate prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

5.3.7. Recurentul susţine faptul că ofertantul câştigător a îndeplinit criteriile de atribuire indicate în documentaţia de atribuire, deoarece a prezentat toate declaraţiile solicitate prin documentaţie.

Atât în Nota de constatare cât şi în Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative deduse judecăţii s-a reţinut faptul că ofertantul câştigător nu a îndeplinit în totalitate cerinţa din documentaţia de atribuire cu privire la capacitatea tehnică şi profesională. În concret, autoritatea contractantă a solicitat îndeplinirea de către ofertanţi a cerinţei minime de calificare cu privire la experienţa profesională specifică a următorului expert pe termen lung: "ofertantul trebuie să prezinte o echipă de experţi, responsabilă pentru realizarea contractului de servicii, formată din cel puţin un inginer mecanic cu experienţă de cel puţin 5 ani în domeniul procurării şi montajului componentelor mecanice aferente echipamentelor de sortare, compactare şi transfer a deşeurilor solide municipale."

Ofertantul declarat câştigător, Asocierea B. Franţa (lider) - C. SA Spania (asociat) a propus pentru poziţia de inginer mecanic pe dl. A. cu experienţă de 6 ani în domeniul procurării şi montajului echipamentelor mecanice aferente echipamentelor de sortare, compactare şi transfer a deşeurilor solide municipale. Această experienţă rezultă din informaţiile prezentate în cadrul CV-ului persoanei în cauză, respectiv:

- 2009-2010 - D. - 2 ani;

- 1997-1999 - E. Piteşti - 3 ani;

- 1996-1997 - Primăria Municipiului Piteşti - 1 an (a se vedea dosar fond).

În consecinţă, critica recurentului este fondată.

5.3.8. Recurentul precizează faptul că prima instanţă nu a analizat respectarea principiului proporţionalităţii sancţiunii aplicate pe considerentul că procentul de 25% al corecţiei financiare a fost verificat în cadrul altui litigiu. Mai mult decât atât, prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011 nu au fost respectate de către echipa de control, întrucât aceasta nu a propus câte o corecţie pentru fiecare neregulă constatată pentru ca apoi să o aplice pe cea mai mare dintre cele propuse, ci a stabilit în mod direct corecţia financiară aplicată printr-o altă notă de constatare.

Critica recurentului este nefondată.

În mod justificat, prima instanţă a arătat că în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/08.10.2015 emisă de Ministerul Fondurilor Europene, prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu, s-a menţionat faptul că valoarea corecţiei financiare este de 1.088.213,25 RON, din care: contribuţie din fonduri UE - 870.570,60 RON - 80%; contribuţie publică naţională - 217.642,65 RON - 20%; însă, în cuprinsul Notei s-a precizat faptul că nu există o creanţă bugetară, deoarece pe contractul analizat a mai fost aplicată o corecţie financiară de 25%, conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/07.02.2012 (soluţie care a rămas definitivă, prin Decizia nr. 2625 din 26.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal). Aşadar, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar constată că măsura dispusă de autoritatea emitentă respectă principiul proporţionalităţii, iar aceasta a analizat la modul concret elementele proprii ale fiecărei nereguli şi a aplicat în mod corect prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, conform cărora: "în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat, se constată existenţa mai multor nereguli/abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate corecţiile financiare/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanţă, se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare/reducerii procentuale propuse."

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la pct. anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Judeţul Timiş - Consiliul Judeţean Timiş împotriva Sentinţei civile nr. 142 din 2 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2019.

GGC - GV