Rural funding debt annulled for pre-contract selection flaw; agency appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.05.2015, reclamantul A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/13.10.2014, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrate sub nr. x/27.11.2014, precum şi a tuturor celorlalte acte care au stat la baza emiterii acestora, ca netemeinice şi nelegale. A mai solicitat suspendarea măsurilor dispuse prin titlul de creanţă - procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, până la soluţionarea cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 23 din 03 februarie 2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare pentru nedepunerea cauţiunii; a admis acţiunea formulată de reclamantul A. PFA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 13.10.2014 privind proiectul "Modernizarea exploataţiei zootehnice Sălcioara".

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 23 din 03 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare către instanţa de fond, potrivit art. 497 C. proc. civ., iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi casarea hotărârii recurate, iar pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.

În motivarea recursului a prezentat situaţia de fapt susţinând că beneficiarul nu a respectat planul de afaceri, sens în care a făcut referire la schimbarea locaţiei creşterii animalelor în tabăra de vară, de asemenea, nu a respectat condiţiile generale privind creşterea în siguranţă a animalelor şi condiţiile minime de igienă şi nu a făcut dovada că are în proprietate întreaga exploataţie agricolă şi nici nu a prezentat documente care să ateste dreptul real principal de proprietate al clădirilor din exploataţie, ceea ce duce la nerespectarea criteriului de eligibilitate E3.

A arătat că aprecierea instanţei de fond conform căreia "odată ce a fost încheiat contractul de finanţare se presupune că documentaţia anexată proiectului era completă", iar "în cazul în care se descoperă contrariul, acest aspect nu poate constitui temei al rezilierii contractului potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1)" încalcă norma legală şi contractuală incidentă deoarece, potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, articol menţinut şi în O.U.G. nr. 41/2014, una dintre principalele atribuţii ale APDRP (AFIR) era/este:

"efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate."

Astfel, pe parcursul derulării contractului de finanţare, modul de implementare a proiectului face obiectul unor controale efectuate de Direcţia Control şi Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de Audit a Curţii de Conturi a României, alte instituţii naţionale abilitate (D.L.A.F., D.N.A.), precum şi comisii din partea Uniunii Europene (OLAF). De asemenea, pe lângă verificările efectuate pe fluxul de implementare a unui proiect de către serviciile de specialitate din cadrul Agenţiei, există şi alte niveluri de control efectuate de direcţiile/instituţiile menţionate mai sus, al căror scop îl reprezintă atât verificarea conformităţii şi eligibilităţii proiectelor şi a beneficiarilor, evaluării şi selecţiei proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziţii şi realitatea plăţilor, cât şi verificarea modului de lucru al serviciilor de specialitate, ocazie cu care, în situaţia în care se constată abateri de la prevederile contractului de finanţare, legislaţiei naţionale şi de la condiţiile de acordare a finanţării în cadrul Programului FEADR stipulate în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, se procedează la stabilirea debitului şi recuperarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare.

Structurile AFIR efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt ce nu însemnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Cu privire la situaţia neobservării sau chiar a aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare invocă jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene - Cauza C-465/10 - Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicându-se prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 - Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

Conform acestor hotărâri, "nerespectarea de către o autoritate contractantă, care beneficiază de o subvenţie FEDR, a normelor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acţiunii subvenţionate, constituie o "abatere" în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95, chiar dacă autoritatea naţională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenţii, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma să îi încredinţeze realizarea acţiunii subvenţionate."

În Cauza C-94/05 - Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut totodată, că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Rezultă că interpretarea instanţei este una eronată deoarece recurenta, la identificarea unei nereguli, nu are posibilitatea, ci obligaţia să revină asupra deciziei luate şi să aplice corecţiile necesare.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. PFA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat tardivitatea formulării recursului în situaţia în care ar fi fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile, calculat de la data comunicării sentinţei recurate.

Pe fondul cauzei a arătat, în esenţă, că finanţarea nu a fost acordată sub rezerva verificării ulterioare a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate, ci doar după verificarea şi constatarea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, pe baza documentaţiei anexate la proiect şi a verificărilor efectuate de autoritate, iar nu în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, de îndeplinire a criteriilor.

Raportul de control întocmit de experţii din cadrul pârâtei nu a identificat abateri, astfel că procesul-verbal de nereguli nu se putea întemeia pe acest act.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent, AFIR), în calitate de autoritate contractantă, şi PFA A., în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/06.06.2013 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Modernizarea Exploataţiei Zootehnice Sălcioara".

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x 302/13.10.2014, întocmit de AFIR, s-a stabilit în sarcina beneficiarului o creanţă bugetară rezultată din nereguli de 106.668 RON. La cap. 5 al acestui proces-verbal, intitulat "Prezentarea aspectelor verificate", se menţionează că planul de afaceri al reclamantului pentru anul 0 are ca obiect principal de activitate creşterea animalelor, fiind înregistrat cu un număr de 80 de porcine, magazie de cereale şi grajduri. Pentru magazia de cereale şi grajdurile existente nu au fost depuse documente justificative din care să rezulte că sunt în proprietatea fermierului A. sau închiriate. În această situaţie, punctajul atribuit la criteriul S3 - Dacă solicitantul are în proprietate exploataţia agricolă - nu trebuia acordat, astfel punctajul solicitantului A. ar fi fost de 35 de puncte, caz în care proiectul nu s-ar fi aflat pe lista proiectelor selectate pentru finanţare. Se mai precizează că în planul de afaceri prezentat în cererea de finanţare, beneficiarul şi-a propus dezvoltarea exploataţiei agricole pe care o deţinea la data depunerii cererii de finanţare (prin modernizarea adăposturilor şi clădirilor pentru producţie), la acea dată deţinea 80 de porcine pe care le-a înregistrat în baza de date a DSVSA. În planul de afaceri nu se preconizează creşterea animalelor în tabăra de vară, din fotografiile prezentate nu se văd condiţiile necesare pentru creşterea în siguranţă a porcinelor, iar condiţiile minime de igiena şi siguranţa animalelor nu pot fi respectate, beneficiarul nu a prezentat documentele de identificare a efectivului de animale, nu există dovezi că efectivul de porcine a fost crotaliat. Nu a fost respectat contractul de finanţare - art. 1 alin. (1) din Anexa I la contract - Prevederi generale.

Proiectul beneficiarului A. a primit nejustificat la criteriul de selecţie 30 de puncte, condiţiile de creştere a porcinelor în "tabăra de vară" nu sunt conform planului de afaceri stabilit de beneficiar, astfel proiectul nu trebuia să primească finanţare, ultimul punctaj pentru finanţare fiind de 55 de puncte pentru sesiunea iunie- iulie 2012. Beneficiarul a încălcat art. 3 alin. (1) nerespectând prevederile acestuia, respectiv beneficiarul se obliga să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanţare.

La cap. 6 al procesului-verbal, intitulat "Motivele de fapt", s-a consemnat că pentru magazia de cereale şi grajdurile existente nu au fost depuse documente justificative din care să rezulte că sunt în proprietatea fermierului A. sau închiriate. În această situaţie, punctajul atribuit la criteriul S3 - Dacă solicitantul are în proprietate exploataţia agricolă nu trebuia acordat, astfel punctajul solicitantului A. ar fi fost de 35 de puncte, caz în care proiectul nu s-ar fi aflat pe lista proiectelor selectate pentru finanţare.

Înalta Curte constată că neregula pentru care s-a stabilit în sarcina beneficiarului o creanţă bugetară rezultată din nereguli de 106.668 RON este cea menţionată la cap. 6 al procesului-verbal contestat, aspect care rezultă şi din decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal. Astfel, în decizie se precizează că "în data de 13.10.2014 a fost încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la AFIR sub nr. x/13.10.2014, neregula constatată de către echipa de control, în conformitate cu cele menţionate la cap. 6 "Motive de fapt" fiind faptul că la data depunerii cererii de finanţare, pentru magazia de cereale şi grajdurile existente nu au fost depuse documente justificative din care să rezulte că sunt în proprietatea fermierului A. sau închiriate. În această situaţie, punctajul atribuit la criteriul S3 (30 de puncte) nu trebuia acordat, astfel punctajul solicitantului A. ar fi fost de 35 de puncte, caz în care proiectul nu s-ar fi aflat pe lista proiectelor selectate pentru finanţare, ultimul punctaj pentru finanţare fiind de 55 de puncte pentru sesiunea iunie- iulie 2012".

Instanţa de fond a admis acţiunea reţinând că neregula consemnată în procesul-verbal şi reluată în Decizia de soluţionare a contestaţiei o reprezintă, în fapt, nerespectarea procedurii de selecţie a proiectelor, respectiv nedepunerea de către solicitant a unor documente din care să rezulte dreptul pe care îl are asupra clădirilor.

Aceasta nu poate fi reţinută drept o încălcare a obligaţiei de a respecta pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în planul de afaceri. Odată ce a fost încheiat contractul de finanţare se presupune că documentaţia anexată proiectului era completă. Iar în cazul în care se descoperă ulterior contrariul, acest aspect nu poate constitui temei al rezilierii contractului potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1). Celelalte constatări, amintite în mod tangenţial în procesul-verbal, nu vor fi supuse analizei întrucât nu au fost reţinute drept abateri în cuprinsul actelor.

În mod corect prima instanţă a reţinut că neregula constă în nedepunerea de către solicitant a unor documente din care să rezulte dreptul pe care îl are asupra clădirilor. Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că susţinerile recurentei privind faptul că beneficiarul nu a respectat planul de afaceri, sens în care a făcut referire la schimbarea locaţiei creşterii animalelor în tabăra de vară şi că nu a respectat condiţiile generale privind creşterea în siguranţă a animalelor şi condiţiile minime de igienă nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât nu au fost reţinute ca abateri în procesul-verbal de nereguli.

Împrejurarea că la cap. 5 al procesului-verbal sunt prezentate mai multe aspecte de fapt cu privire la proiectul pentru care reclamantul a primit finanţare nerambursabilă nu este de natură să fundamenteze concluzia că toate aspectele respective se circumscriu noţiunii de abateri, în înţelesul O.U.G. nr. 66/2011, câtă vreme la cap. 6 a fost indicat un singur motiv de fapt care a determinat emiterea procesului-verbal. Aşa cum s-a arătat, şi organul de soluţionare a contestaţiei administrative a făcut referire la o singură abatere reţinută în procesul-verbal, cea menţionată la cap. 6, ceea ce conduce la observaţia că s-ar impune din partea autorităţii emitente mai multă rigoare la întocmirea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Celelalte critici aduse sentinţei recurate sunt nefondate, în mod corect instanţa de fond apreciind că fapta beneficiarului nu poate fi reţinută drept o încălcare a obligaţiei de a respecta pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în planul de afaceri.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recurenta a invocat disp. art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 41/2014 conform cărora una dintre principalele atribuţii ale AFIR este efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

Rezultă că acest text de lege are în vedere ipoteza în care eligibilitatea şi condiţiile acordării acestui ajutor au fost respectate înainte de efectuarea plăţii, iar ulterior acestui moment se procedează la efectuarea unui control având ca obiectiv a se stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate. Or, controlul efectuat de recurentă, finalizat cu încheierea procesului-verbal a cărui anulare se solicită, nu poate fi circumscris ipotezei reglementate de dispoziţiile legale sus menţionate, întrucât neregula reţinută în sarcina reclamantului vizează neîndeplinirea criteriului S3 - Dacă solicitantul are în proprietate exploataţia agricolă -, apreciindu-se că nu trebuia acordat punctaj pentru acest criteriu, condiţii în care reclamantul ar fi avut un punctaj de 35 de puncte, caz în care proiectul nu s-ar fi aflat pe lista proiectelor selectate pentru finanţare.

Neregula pentru săvârşirea căreia a fost stabilită creanţa bugetară vizează, aşadar, etapa procedurii de selecţie a proiectelor, anterioară încheierii contractului de finanţare şi efectuării plăţii, cum corect a reţinut prima instanţă, şi nu etapa ulterioară efectuării plăţii, astfel că nu se încadrează în ipoteza textului de lege invocat de recurentă.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor contractuale indicate în procesul-verbal, şi anume art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanţare, potrivit cărora beneficiarul se angajează să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în planul de afaceri, parte integrantă din cererea de finanţare, Înalta Curte constată că acestea au în vedere respectarea acestor criterii pe toată durata contractului de finanţare. Nici aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât neregula reţinută prin procesul-verbal vizează perioada anterioară încheierii contractului de finanţare, respectiv analizarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie în etapa selecţiei proiectelor, pe baza căreia se stabilesc proiectele ce vor beneficia de finanţare nerambursabilă.

Prin urmare, faptul că reclamantul nu ar fi depus documente justificative pentru magazia de cereale şi grajdurile existente, din care să rezulte că sunt în proprietatea lui sau închiriate, nu reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la contractul de finanţare, pentru că depunerea respectivelor documente se face anterior încheierii contractului, tocmai în scopul selectării proiectului şi obţinerii finanţării nerambursabile prin încheierea contractului de finanţare.

Cât priveşte jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocată în cererea de recurs se constată că aceasta nu constituie un argument în soluţionarea favorabilă a căii de atac din moment ce nu s-a reţinut săvârşirea de către reclamant a abaterii menţionate în procesul-verbal contestat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că onorariul de avocat solicitat, în cuantum de 9600 RON, este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei care nu este una deosebită, munca prestată de avocat care a constat în formularea întâmpinării, prezenţa la singurul termen de judecată acordat în cauză şi depunerea unor concluzii scrise în cadrul cărora au fost reluate susţinerile din întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 23 din 03 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iulie 2019.

GGC - GV