Inadmissibility of contestation against a final Supreme Court decision rejecting an unauthorized appeal against a non-appealable judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Plenary of Five Judges, dismissed as inadmissible the applicant's contestation against the Supreme Court's prior decision that had rejected his improper appeal, ordering the applicant to pay 200 RON in judicial costs to the state, thereby leaving the earlier judgment intact and confirming his defeat in the procedural chain. The dispute centered on a series of invalid procedural attempts by the applicant, a party in a penal case regarding abuse of office and favoring a perpetrator, to attack a final appellate sentence that had dismissed a revizuire (retrial) request originally filed against a preliminary judge's inadmissibility ruling; the Supreme Court had previously held that the initial ruling was not subject to ordinary appeal, making the subsequent appeal and the present contestation legally void. The decisive legal basis was the application of the principles of legality and unicity of judicial appeals, specifically Articles 425¹, 459(7), 550(1), and 551(1)(1) of the Code of Criminal Procedure, which establish that decisions not susceptible to ordinary appeal remain definitive and cannot be attacked subsequently, rendering any attempt to bypass these statutory limitations inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 289 alin. (9) din C. proc. pen, art. 297 alin. (1) din C. pen, art. 269 din C. pen, art. 459 din C. proc. pen, art. 459 alin. (7) din C. proc. pen, art. 4251 din C. proc. pen; Inadmissibility of contestation against a final Supreme Court decision rejecting an unauthorized appeal against a non-appealable judgment: The dispute centered on a series of invalid procedural attempts by the applicant, a party in a penal case regarding abuse of office and favoring a perpetrator, to attack a final appellate sentence that had dismissed a revizuire (retrial) request originally filed against a preliminary judge's inadmissibility ruling; the Supreme Court had previously held that the initial ruling was not subject to ordinary appeal, making the subsequent appeal and the present contestation legally void. The decisive legal basis was the application of the principles of legality and unicity of judicial appeals, specifically Articles 425¹, 459(7), 550(1), and 551(1)(1) of the Code of Criminal Procedure, which establish that decisions not susceptible to ordinary appeal remain definitive and cannot be attacked subsequently, rendering any attempt to bypass these statutory limitations inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the contesting party to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 86/II/2/2018 din data de 4 iulie 2018 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Ordonanţei nr. 100/P/2018 din data de 19 iunie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin aceeaşi încheiere, în temeiul art. 289 alin. (9) din C. proc. pen., s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petentul A. împotriva doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, B., sub aspectul comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., şi favorizare a făptuitorului, prevăzută de art. 269 din C. pen., spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.
Împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat cerere de revizuire.
Prin Încheierea penală nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 459 alin. (5) şi (7) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 79 din data de 12 noiembrie 2018, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava în Dosar nr. x/2018.
Împotriva Încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, A. a formulat din nou cerere de revizuire.
Prin Sentinţa penală nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 din C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii penale nr. 155 din data de 20 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava.
Împotriva Sentinţei penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a declarat o cale de atac intitulată "recurs-cale de atac odată cu fondul cauzei, cerere de revizuire în materie penală a cauzei", în cuprinsul căreia revizuentul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţionarea anumitor cauze, penale şi civile, pe care le-a avut pe rolul instanţelor judecătoreşti, cale de atac ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 138 din data de 25 februarie 2018, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, secţia penală a instanţei supreme a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Prin urmare, s-a constatat că revizuentul a declarat o cale de atac împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă, după analiza admisibilităţii în principiu, o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire, încheiere care nu era supusă niciunei căi de atac, astfel că nici sentinţa prin care a fost soluţionată calea de atac nu este supusă niciunei căi de atac.
Astfel fiind, instanţa supremă a apreciat că revizuentul a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textului legal menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei decizii, la data de 26 februarie 2020, A. a formulat contestaţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 16 noiembrie 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
De asemenea, conform art. 550 alin. (1) raportat la art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile penale pentru care legislaţia procesual penală nu a prevăzut calea ordinară de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii la data la care au rămas definitive, ele neputând fi atacate ulterior.
Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2018, pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, prin care a fost soluţionată anterior calea de atac declarată de A. intitulată "recurs-cale de atac odată cu fondul cauzei, cerere de revizuire în materie penală a cauzei" împotriva Sentinţei penale nr. 4 din data de 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive şi nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiţii nereglementate de C. proc. pen.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 25 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2020.
GGC - NN