Complicity in abuse-of-office and forgery convictions upheld, sentences reduced for defendants in state-funded water works fraud.

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

I. Procedura desfăşurată în faţa instanţei de fond

Prin Sentinţa penală nr. 283 din 16 mai 2017 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile de îndreptare eroare de cameră de consiliu de la 22 mai 2017, 22 septembrie 2017 şi 22 mai 2018) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

I.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv s-a pus acestuia în vedere că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

II.1. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 6 luni închisoare, în final, având de executat 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

III.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei C. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 1 an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 6 (şase) luni închisoare, în final, având de executat 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpata a fost obligată să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

IV.1. În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

2. În temeiul art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv, 4 (patru) luni închisoare, în final, 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul D. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Vaslui.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv acestuia i s-a pus în vedere că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale; precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

V.1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului E. pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VI.1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VII.1. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G. pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceleiaşi inculpate, pentru fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VIII.1. Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H., din complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului H. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 2 (doi) ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul H. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Deleni sau a Şcolii Gimnaziale a comunei Deleni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv s-a pus în vedere acestuia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

IX.1. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

X. S-a dispus obligarea inculpaţilor A., B., C., D. şi H. în solidar, la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

XI.1. S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită prin Ordonanţa din 21.08.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor E. şi G..

2. S-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanţa din 21.08.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C., D., H..

XII. S-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

FACTURI FISCALE:

1. Factura fiscală seria x nr. x din data de 05.11.2007 în cuantum de 150.485,23 RON;

2. Factura fiscală seria x nr. x din data de 07.11.2007 în cuantum de 172.830,84 RON;

3. Factura fiscală seria x nr. x din data de 30.11.2007 în cuantum de 61.214,91 RON;

4. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10.12.2007 în cuantum de 125.050,97 RON;

5. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10.12.2007 în cuantum de 349.095,31 RON;

6. Factura fiscală seria x nr. x din data de 24.07.2008 în cuantum de 265.253 RON;

7. Factura fiscală seria x nr. x din data de 04.08.2008 în cuantum de 47.480,15 RON;

8. Factura fiscală seria x nr. x din data de 04.08.2008 în cuantum de 87.834,72 RON;

9. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25.08.2008 în cuantum de 61.924,42 RON;

10. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25.09.2008 în cuantum de 157.994,19 RON;

11. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25.09.2008 în cuantum de 88.257,31 RON;

12. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22.12.2008 în cuantum de 285.407,35 RON;

13. Factura fiscală seria x nr. x din data de 22.12.2008 în cuantum de 66.666,99 RON;

14. Factura fiscală seria x nr. x din data de 26.10.2009 în cuantum de 121.008,42 RON;

15. Factura fiscală seria x nr. x din data de 10.10.2010 în cuantum de 464.455,74 RON;

16. Factura fiscală seria x nr. x din data de 25.11.2010 în cuantum de 102.507,17 RON.

ORDINE DE PLATĂ:

1. Ordinul de plată nr. x din data de 14.09.2007 pentru suma de 176.000 RON;

2. Ordinul de plată nr. x din data de 14.09.2007 pentru suma de 142.591 RON;

3. Ordinul de plată nr. x din data de 12.11.2007 pentru suma de 150.485,23 RON;

4. Ordinul de plată nr. x din data de 19.12.2007 pentru suma de 12.516,04 RON;

5. Ordinul de plată nr. x din data de 30.11.2007 pentru suma de 61.214,91 RON;

6. Ordinul de plată nr. x din data de 17.12.2007 pentru suma de 286.168,16 RON;

7. Ordinul de plată nr. x din data de 17.12.2007 pentru suma de 29.554,05 RON;

8. Ordinul de plată nr. x din data de 19.12.2007 pentru suma de 108.182,11 RON;

9. Ordinul de plată nr. x din data de 25.07.2008 pentru suma de 13.262,65 RON;

10. Ordinul de plată nr. x din data de 25.07.2008 pentru suma de 251.990,35 RON;

11. Ordinul de plată nr. x din data de 07.08.2008 pentru suma de 6.765,74 RON;

12. Ordinul de plată nr. x din data de 07.08.2008 pentru suma de 128.549,13 RON;

13. Ordinul de plată nr. x din data de 27.08.2008 pentru suma de 61.924,42 RON;

14. Ordinul de plată nr. x din data de 29.09.2008 pentru suma de 230.842,70 RON;

15. Ordinul de plată nr. x din data de 29.09.2008 pentru suma de 15.408,80 RON;

16. Ordinul de plată nr. x din data de 14.10.2008 pentru suma de 270.000 RON;

17. Ordinul de plată nr. x din data de 23.12.2008 pentru suma de 89.649,33 RON;

18. Ordinul de plată nr. x din data de 23.12.2008 pentru suma de 25.597,04 RON;

19. Ordinul de plată nr. x din data de 02.11.2009 pentru suma de 121.008,42 RON;

20. Ordinul de plată nr. x din data de 14.12.2009 pentru suma de 152.962,48 RON;

21. Ordinul de plată nr. x din data de 18.10.2010 pentru suma de 455.091,71 RON;

22. Ordinul de plată nr. x din data de 18.10.2010 pentru suma de 9.364,03 RON;

23. Ordinul de plată nr. x din data de 26.11.2010 pentru suma de 100.440,49 RON;

24. Ordinul de plată nr. x din data de 26.11.2010 pentru suma de 2.066,68 RON.

XIII.1. În temeiul art. 274 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D. şi H. la plata sumei de câte 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecata în fond şi la plata sumei de câte 4.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală.

Totodată, s-a stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaţilor E., F., G. şi I. precum şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în sumă de câte 520 de RON.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul judecătorului de cameră preliminară din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 03 august 2015.

Prin încheierea din data de 27 octombrie 2015 în temeiul art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x din data de 18 iunie 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus restituirea cauzei la parchet, urmare admiterii, în parte, a cererilor formulate de inculpaţii A., C., B., D., F., G..

Totodată, prin aceeaşi încheiere a dispus remedierea neregularităţii actului de sesizare în sensul includerii în expozitivul rechizitoriului a descrierii a faptelor pentru care inculpaţii A., C., B., D., F., G., E., H. şi I. au fost trimişi în judecată, astfel încât să se poată determina în mod concret şi neechivoc obiectul şi limitele judecăţii pentru fiecare dintre aceştia.

Judecătorul de Cameră Preliminară a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A., C., B., D., F. şi G. cu privire la nelegalitatea şi neloialitatea administrării probelor, dar a dispus ca procurorul, în termen de 5 zile de la comunicare, pe de o parte, să procedeze la remedierea neregularităţii actului de sesizare în sensul reliefării elementelor constitutive ale infracţiunilor, pentru fiecare inculpat în parte, respectiv descrierii elementelor materiale pentru fiecare infracţiune cu precizarea expresă a aspectelor penale ce ţin de latura obiectivă a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel încât să poată fi verificată existenţa în loc şi timp a actelor materiale raportat la încadrarea juridică dată acestora în dispozitivul rechizitoriului, iar pe de altă parte, să comunice dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. În urma remedierii, în termen legal, de către procurorul de caz a rechizitoriului, prin emiterea la data de 3 noiembrie 2015 a ordonanţei în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea nr. 907 din 25 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin rechizitoriul nr. x/2013 din 18 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire penală şi Criminalistică, astfel cum a fost completat prin Ordonanţa nr. x/P/2013 din 3 noiembrie 2015 a aceleiaşi unităţi de parchet, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii A., C., B., D., E., F., G., H. şi I..

Prima instanţă a reţinut că, procurorul de caz, conformându-se dispoziţiilor Judecătorului de Cameră Preliminară, în cuprinsul ordonanţei din 3 noiembrie 2015, prin care a modificat conţinutul iniţial al rechizitoriului nr. x, a descris detaliat infracţiunile cercetate şi a propus următoarele încadrări juridice a faptelor comise de fiecare dintre inculpaţi după cum urmează:

I. Faptele inculpatului A., care în intervalul 5.11.2007 - 4.08.2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC J. SRL Huşi şi a semnat actul adiţional nr. x/17.01.2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC J. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

II. Faptele inculpatei C., care în intervalul 5.11.2007 - 12.12.2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC J. SRL şi a semnat actele adiţionale nr. y/11.09.2008, nr. x1/16.04.2009, nr. x2/31.10.2009, nr. x3/30.12.2009, nr. x4/31.03.2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice, nr. x/30.06.2010, nr. x1/21.10.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. x2/09.12.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. x3/27.12.2010, nr. x4/27.12.2011 şi nr. x5/12.12.2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate, care în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC J. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

III. Faptele inculpatului B., care în intervalul 5.11.2007 - 12.12.2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea J. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca bun de plată un număr de 17 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC J. SRL, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

IV. Faptele inculpatului D., care în intervalul arătat, în calitate de diriginte de şantier, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitate a execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a semnat alături de inculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 17 facturi fiscale care fac obiectul cercetărilor, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

V. Faptele inculpatei G., care în perioada menţionată, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 17 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 17 facturi emise de SC J. SRL în contextul ilicit explicat supra, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate de a semna un număr de 17 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 17 facturi emise de SC J. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VI. Faptele inculpatului F., care în intervalul arătat, în calitate de inginer şef de echipă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie în fals care atestă efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se implica activ, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC J. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VII. Faptele inculpatului E., care în calitate de inginer şef de echipă, în intervalul de timp arătat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie în fals care atestă efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC J. SRL în contextul ilicit explicat supra, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

VIII. Faptele inculpatului H., care în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin aceea că a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. le 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

IX. Faptele inculpatului I., care în perioada arătată, în calitate de secretar al comunei şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, constând în aceea că, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19.04.2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14/19.04.2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.

Problematica stabilirii încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor a continuat şi în etapa cercetării judecătoreşti în fond, întrucât pe parcursul derulării acesteia, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, s-a apelat în mai multe rânduri la instituţia juridică a schimbării de încadrare juridică sau la depunerea de "precizări" privind analiza probelor şi dispoziţiilor legale aplicabile încălcate de către inculpaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu trimiteri corective în acest sens ale procurorului de şedinţă inclusiv la ordonanţa de completare a rechizitoriului (act juridic ce ar conţine inadvertenţe şi aşa-zise erori materiale strecurate în dispozitiv).

Cercetarea judecătorească în faţa primei instanţe s-a desfăşurat pe parcursul a 13 termene de judecată, iar analizarea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice dată faptelor deduse judecăţii s-a realizat defalcat pentru fiecare inculpat, astfel:

Cu privire la inculpatul B., prima instanţă a constatat că, în rechizitoriu şi în ordonanţa prin care s-au adus modificări acestuia, s-au reţinut în sarcina inculpatului menţionat infracţiunile de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele comise în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a imputat acestui inculpat că, în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de primar al comunei Deleni şi a semnat hotărârile de consiliu local emise în mod nelegal, cu efectul perfectării contractului cu societatea J. SRL Huşi şi plăţii unor sume de bani în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă, a semnat situaţiile de lucrări neconforme cu realitatea emise de constructor, a dispus folosirea unui angajat şi a utilajului primăriei la efectuarea unor lucrări pentru executant, a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. x/2010 şi nr. y/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local.

Totodată, s-a imputat inculpatului B., că în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca bun de plată un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC J. SRL Huşi, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul a exercitat funcţia de primar a comunei Deleni, jud. Vaslui în perioada 2006 - 2013, iar funcţia de viceprimar a fost exercitată în această perioadă de inculpatul H..

În cursul anului 2006 Consiliul Local Deleni, reprezentat de inculpatul B., a solicitat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului Mediului şi Dezvoltării durabile finanţarea în totalitate, în baza Programului de dezvoltare a infrastructurii în spaţiul rural, instituit prin O.G. nr. 7/2006, a proiectului de investiţii "Alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în satele Deleni, Zizinca şi Bulboaca, comuna Deleni", valoarea totală a proiectului fiind de 3.999.952,67 RON.

Obiectivul de investiţii a fost finanţat în perioada 2006 - 2010 din bugetul de stat, prin hotărâri ale Guvernului, în total cu suma de 3.885.000 RON, iar din bugetul local s-a alocat suma de 55.000 RON, sume din care a fost plătită executantului lucrării suma de 3.611.180,88 RON, restul fiind direcţionat plăţilor pentru proiectarea lucrării, servicii de dirigenţie de şantier şi pentru Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Printre alte documente necesare pentru a obţine aprobarea proiectului, la cererea de finanţare, adresată Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului Mediului şi Dezvoltării durabile (cerere, ataşată în fotocopie, la filele x ale proiectului "Alimentare cu apă şi podeţe în satele Deleni, Zizinca şi Bulboaca, comuna Deleni, judeţul Vaslui" respectiv filele x în vol. 22 dosar urmărire penală), alături de celelalte documente ce compun dosarul de finanţare), a fost depusă şi Hotărârea nr. 10 din 19.04.2006, a Consiliului local al comunei Deleni (dosar urmărire penală), din care reieşea că a fost supusă aprobării consilierilor realizarea investiţiei şi, în urma analizării studiului de fezabilitate şi indicatorilor tehnico-economici ai proiectului, s-a aprobat studiul de fezabilitate a proiectului. S-a reţinut că hotărârea nu este depusă în original şi nici nu este semnată de preşedintele de şedinţă şi de secretar, ci poartă doar menţiunea "copie conform cu originalul" urmată de semnătura inculpatului B., actul fiind diferit ca formă şi conţinut de cel existent în dosarul şedinţei de consiliu local din 19.04.2006, ce a fost pus la dispoziţia organelor judiciare anchetatoare.

S-a reţinut că din documentele şedinţei de consiliu local al comunei Deleni din data de 19 aprilie 2006 a rezultat că, pe ordinea de zi era înscris, printre altele, proiectul de hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţia alimentare cu apă potabilă, în acest sens fiind dispoziţia nr. 196 din 13 aprilie 2006 de convocare a şedinţei de consiliu local în şedinţa de lucru pentru luna aprilie 2006, aflată în vol. 22 dosar urmărire penală, fila x, şi expunerea de motive, ce viza tot întocmirea studiului de fezabilitate, precum şi procesul-verbal de şedinţă din care a reieşit că a fost supus la vot şi aprobat proiectul de hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate pentru investiţie, ce necesita finanţarea din bugetul local cu suma de 10.000 RON. Mai mult, din expunerea de motive a rezultat că erau informaţi consilierii cu privire la necesitatea realizării acestui obiectiv - întocmirea studiului de fezabilitate, precum şi că se impune întocmirea studiului de fezabilitate de către o firmă autorizată.

Proiectul de hotărâre (aflat de asemenea la dosarul şedinţei), întocmit de iniţiatorul proiectului - primarul comunei, a prevăzut însă la art. 1 aprobarea studiului de fezabilitate, iar potrivit hotărârii aflată la dosar, care poartă nr. 14, emisă la data de 19 aprilie 2016, rezultă că s-a aprobat studiul de fezabilitate al proiectului şi nu întocmirea lui. Hotărârea a avut în anexă un document intitulat "centralizator de lucrări" care a inclus toate datele tehnice din oferta de întocmire a studiului de fezabilitate pentru lucrarea de amenajare poduri şi podeţe a societăţii SC K. SRL, cu care a şi fost apoi perfectat contractul (nr. x/30.04.2006), prin procedura selecţiei ofertelor, ofertă care însă a fost depusă la primărie ulterior şedinţei, la data de 20.04.2006.

Din relaţiile furnizate de Primăria comunei Deleni, cu adresa din 23.06.2014, a rezultat că nu există o hotărâre care să poarte nr. 10 şi să se refere la proiect (la fel cu cea aflată în dosarul de finanţare); hotărârea Consiliului Local cu nr. 10 a fost emisă în altă dată (29.03.2006) şi nu în data de 19.04.2006, şi a vizat "scoaterea din inventar şi casarea autoturismului din dotarea Consiliului Local" şi nu studiul de fezabilitate a proiectului de alimentare cu apă (aceste aspecte fiind confirmate de menţiunile din registrul de înregistrare şi evidenţă a hotărârilor adoptate de consiliul local).

În cursul anchetei, inculpatul B. a realizat că nu corespunde hotărârea emisă cu documentele şedinţei de consiliu existente în dosarul aflat în păstrarea primăriei şi a extras din dosar o hotărâre, a mototolit-o şi a aruncat-o la coşul de gunoi, împrejurări despre care au relatat, atât inculpatul I., cât şi martora L..

S-a reţinut că, inculpatul, în declaraţia dată în faţa primei instanţe a arătat că nu ştie despre existenţa vreunor diferenţe de documentaţie între dosarul de la primărie şi cel înaintat guvernului, susţinând, contrar evidenţei, că a existat o Hotărâre cu nr. 10/2006 vizând aprobarea sumei necesare efectuării studiului, care a fost menţionată în mod corespunzător şi în registrul de hotărâri de consiliu, că această hotărâre se afla în dosar şi că el "a dat" doar peste o ciornă a acelei hotărâri, pe care a mototolit-o.

În schimb, cu privire la modalitatea adoptării hotărârii consiliului local din 19 aprilie 2006, martorii M. şi N. au relatat că obiectul şedinţei a vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate, iar hotărârea emisă se referă la aprobarea studiului. Martorul N. a precizat că inculpatul H., în momentul în care a prezentat în şedinţă motivaţia demarării proiectului, le-a pus la dispoziţie două pagini cuprinzând date tehnice, deşi, în mod normal pentru aprobarea întocmirii unui studiu de fezabilitate ar fi trebuit să fie cunoscut doar costul studiului.

Martora L. a relatat că, în perioada desfăşurării anchetei penale, aflându-se în biroul inculpatului B., a văzut cum acesta a mototolit un înscris dintr-un dosar, înscris ce viza o hotărâre de consiliu local şi care purta un altfel de antet decât cel obişnuit pentru hotărârile de consiliu local. Anterior, în cursul urmăririi penale, a furnizat mai multe amănunte cu privire la acea hotărâre, susţinând că nu avea formatul uzual al hotărârilor pe care le emite Consiliul Local Deleni, în sensul că avea stema statului în antet, că documentul avea 2 pagini, precum şi că purta nr. 10.

Inculpatul H. a declarat că proiectantul a fost contactat de primar, au mers pe teren împreună cu acesta, primarul indicându-i care sunt intenţiile şi tot primarul a fost cel care l-a contactat şi pe celălalt proiectant al lucrării; inculpatul B. a confirmat că el este cel care i-a contactat pe ambii proiectanţi (O. şi K.) în vederea elaborării studiului de fezabilitate.

Martorul K. - unul dintre proiectanţi, în faţa instanţei a susţinut că întotdeauna, prealabil elaborării ofertei de întocmire a studiului, se efectuează o deplasare în teren, deplasare la care, în cauză, a fost asistat de inculpaţii B. şi Român; cu acea ocazie a cules o serie de date tehnice vizând lucrările ce urmau a fi efectuate la poduri şi podeţe, iar reprezentanţii primăriei, fiind de faţă, este posibil să-şi fi notat şi ei respectivele date tehnice. O astfel de deplasare în teren, anterioară elaborării ofertei, despre care a relatat martorul, nu a fost însă efectuată de reprezentanţii primăriei împreună şi cu ceilalţi ofertanţi.

În concluzie, prima instanţă a apreciat că procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale cu privire la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare au fost iniţiate şi parcurse în condiţii de nelegalitate: în şedinţa de consiliu local din data de 19 aprilie 2006 inculpatul B. a iniţiat o hotărâre privind întocmirea studiului de fezabilitate, însă a susţinut o hotărâre de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, în condiţiile în care nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii, deşi inculpatul I. - secretarul primăriei, în sarcina căruia intra pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local, iniţiase pregătirea altei hotărâri ce viza aprobarea sumei de bani necesar a fi alocată pentru achiziţionarea studiului de fezabilitate al proiectului; ofertele de întocmire a studiului de fezabilitate au fost depuse la Consiliul Local Deleni în data de 20.04.2006, deci la o zi după adoptarea hotărârii, cu evidenţierea împrejurării că au fost respinse exact cele înregistrate fără număr şi consecinţa perfectării contractului de prestări servicii nr. x/30.04.2006 cu SC K. SRL Vaslui, iar hotărârea adoptată cuprindea date din oferta de întocmire a studiului de fezabilitate, ulterioară şedinţei în care a fost adoptată.

În final a fost încheiat contractul nr. x/23.08.2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC J. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON cu termen de finalizare cinci luni, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, Bulboaca".

Ulterior au fost încheiate şi actele adiţionale nr. x ianuarie 2008 - ce a fost semnat de inculpatul A., respectiv nr. y/11.09.2008, nr. x1/16 aprilie 2009, nr. x2/31 octombrie 2009, nr. x3/30 decembrie 2009, nr. x4/31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice nr. x/30 iunie 2010, nr. x1/21 octombrie 2010, nr. x2/09 decembrie 2010, nr. x3/27 decembrie 2010, nr. x4/27 decembrie 2011 şi nr. x5/12 decembrie 2013, ce au fost semnate de inculpata C..

În mod formal, acestea au fost justificate de schimbările de soluţii tehnice nr. x/2010 şi nr. y/2010, pentru care nu au fost însă emise hotărâri de consiliu local, astfel cum impune Legea nr. 50/1991: "schimbările de soluţie se aduc în mod obligatoriu la cunoştinţa consiliului local, cu parcurgerea procedurii de discutare a proiectului, aprobarea întocmirii schimbării de soluţie, urmată de aprobarea acesteia şi apoi emiterea unei dispoziţii de primar".

Potrivit martorului N. - consilier local, în perioada de derulare a contractului nu au fost ţinute şedinţele comisiilor de resort şi nu s-a solicitat avizul comisiei de specialitate (condusă de inculpatul H. - viceprimar), nu au fost discutate alte chestiuni vizând derularea proiectului, consilierii nu au fost informaţi despre stadiul lucrărilor, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorilor M. şi P..

S-a constatat că, deşi în studiul de fezabilitate depus la dosarul de solicitare a finanţării de la bugetul de stat durata prevăzută de realizare a obiectivului era de 18 luni, totuşi s-a stabilit o durată iniţială de 5 luni, contractul fiind prelungit succesiv prin acte adiţionale, ultimul act adiţional prelungind perioada până la 31 decembrie 2015 (generând astfel aparenţa derulării contractului), iar potrivit actelor de atribuire analizate, s-a reţinut că, din punct de vedere economic, preţul a avut pondere de 80%, iar durata de execuţie 20%, atunci când s-a verificat care era cea mai bună ofertă la atribuirea contractului.

Urmare unui control efectuat de DGFP Vaslui, materializat în procesul-verbal de inspecţie nr. x/30 aprilie 2013 şi nota de constatare privind clarificarea unor aspecte din procesul-verbal de inspecţie menţionat, a rezultat că:

- la data semnării contractului nr. x/23 august 2007 nu erau prevederi bugetare şi surse de finanţare, aşa încât, nefiind create surse de finanţare a obiectivului, contractul de lucrări trebuia respins de la aplicarea vizei de control financiar - preventiv;

- organele judiciare de anchetă au făcut verificări în teren, fizic, în lunile aprilie şi octombrie 2013, rezultatul acestora fiind materializat în procesele-verbale de cercetare la faţa locului de la data de 24 aprilie 2013, precum şi la data de 04 octombrie 2013, o parte dintre lucrările realizate în cadrul proiectului privind "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe" şi, după efectuarea în cauză şi a expertizelor tehnice judiciare în specialitatea construcţii şi contabilă, s-a stabilit că au fost decontate lucrări neexecutate;

- deşi nu a executat lucrările în termenele asumate în contract şi au fost realizate doar aproximativ 65% din lucrări, constructorul a facturat şi a încasat facturi ce reprezintă cca. 93% din valoarea contractului; inculpatul a dispus efectuarea plăţilor imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare deşi, potrivit contractului, plata se făcea în maximum 28 de zile;

- au fost plătite toate lucrările menţionate în facturile emise de SC J. SRL Huşi, în baza situaţiilor de lucrări semnate de dirigintele de şantier şi aprobate la plată de inculpat, achitându-se suma de 3.611.180,39 RON, până în anul 2010, deşi nu toate lucrările au fost executate (din aceste situaţii rezultă că au fost efectuate lucrări de turnare beton inclusiv în zile din perioada 11 - 28 decembrie 2010, în condiţii atmosferice de ger şi ninsoare, cu valori minime de -150 Celsius şi maxime de - 60, care fac imposibilă această activitate);

- printre lucrările neexecutate, sunt de menţionat lucrările de drumuri pietruite, de la Deleni, aşa - zisele rampe la poduri şi podeţe, ce nu au fost recepţionate la terminarea lucrărilor şi pentru care nu există nici documente de calitate, deci care sunt practic neexecutate, iar apoi s-a intervenit ulterior cu asfaltare în cadrul altei investiţii a comunei, realizată de aceeaşi societate; nu există devize de lucrări aferente facturilor emise de SC J. SRL Huşi;

- facturile emise de societate sunt însoţite de borderoul centralizator de producţie, listele cuprinzând cantităţile de lucrări (formularele C5) şi recapitulaţiile aferente întocmite pentru fiecare categorie de lucrări, lista cuprinzând consumurile de resurse materiale (formularul C6), lista cuprinzând consumurile cu mâna de lucru (formularul C7) - toate reperele din formularele C5 aferente facturilor, regăsindu-se cu aceeaşi denumire şi la aceleaşi preţuri ca în oferta tehnică;

- nu au existat acte de şantier privind calitatea lucrărilor de execuţie şi a materialelor puse în operă (expertul judiciar în specialitatea construcţii a atestat lipsa jurnalului evenimentelor, procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, a expertizelor tehnice MLPAT care să ateste calitatea, în absenţa datelor de calitate);

- lipsa documentelor de şantier (procese-verbale pe faze determinante pentru toate lucrările executate, de lucrări ascunse, pentru faze interne, ori de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, Condica de Betoane, Caiete de ataşamente pentru materiale, Situaţii de lucrări - Devize cu cantităţi de lucrări consemnate de către dirigintele de şantier);

- au fost întocmite note de recepţie lucrări şi note de comandă suplimentară pentru lucrări ce nu au făcut obiectul contractului iniţial ori al unui act adiţional la contract, fiind astfel majorate facturile emise de SC J. SRL Huşi cu suma de 114.744,16 RON;

- o parte din orele de manoperă detaliate în situaţiile de lucrări (formularele C7) aferente facturilor emise de SC J. SRL Huşi nu aveau corespondent în statele de salarii aferente, iar pentru o altă parte nu s-a putut verifica existenţa corespondentului, întrucât lipseau statele de salarii;

- o parte din lucrările ce au fost decontate societăţii executante (şanţuri laterale în lungime de cca. 400 m, podurile din punctele Ghilahoi şi Bulboaca, traseele către puţurile forate la adâncime, amenajarea locului de amplasare a bazinelor rezervor) au fost efectuate de către martorul Q., angajat al primăriei, cu utilajul instituţiei - buldo-excavator cu cupă, din dispoziţia inculpatului, ca şi ridicarea/încărcarea molozului rezultat din excavările efectuate la lucrarea plătită cu bani de la bugetul de stat, această împrejurare fiind dovedită cu declaraţiile martorilor N., M., P., R., S., T., U. şi Q..

Inculpatul B. a negat că ar fi fost efectuate lucrări în cadrul proiectului cu utilaje din cadrul primăriei, însă a susţinut că la un moment dat a existat o problemă vizând blocarea unui drum şi astfel a fost necesară intervenţia buldo-excavatorului primăriei, condus de martorul Q., care a acoperit o bucată de şanţ.

Executarea, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, a acestor lucrări de către Q. (în contextul în care s-au plătit societăţii constructoare lucrări manuale de săpătură, prevăzute în devize) a fost confirmată pe deplin de martorii, care au precizat în mod exact lucrările efectuate de Q., furnizând amănunte concludente atât cu privire la locul de efectuare, cât şi la distanţe: T. (acesta a precizat că întregul şanţ din dreptul locuinţei sale a fost săpat de Q.), U. (care a fost sigur că săpăturile despre care a relatat au fost efectuate de martorul Q. cu excavatorul primăriei şi nu cu cel al firmei constructoare), P. (a relatat că l-a văzut perioade lungi de timp în anii 2007 - 2008 pe martor lucrând cu utilajul primăriei), S. (care l-a văzut personal pe martor executând lucrări pe terenul său, precum şi la bazinele de apă), M. (a relatat despre lucrări efectuate de martor în perioada 2007 - 2011), N. (a relatat despre lucrări efectuate în perioada 2008 - 2009), R. (a relatat că martorul Q. a executat lucrări la proiect atât înainte de anul 2012, cât şi după acest an şi a arătat că l-a văzut personal pe martor efectuând lucrări pe distanţe semnificative în comună, context în care a apreciat că majoritatea lucrărilor ce ţin de săpătură din cadrul proiectului au fost executate de acesta).

Martorul Q., deşi nu a negat efectuarea unor lucrări în cadrul proiectului, a declarat că a început să lucreze pe excavatorul primăriei din anul 2010, anul achiziţionării utilajului (în acest sens fiind depusă la termenul din 21 noiembrie 2016 de către inculpaţii B. şi D. şi fotocopia unui proces-verbal din 17.02.2010, de predare primire a utilajului către comună - în calitate de achizitor, ataşat la dosar fond), însă a negat participarea la lucrările constând în săpare de şanţuri cu utilajul primăriei; a susţinut că a participat la lucrările de săpare de şanţuri, circa 300 metri, dar cu utilajul firmei constructoare, la rugămintea unui muncitor al firmei şi ulterior a astupat acel şanţ cu utilajul primăriei, din dispoziţia primarului, pentru că circulaţia era îngreunată în zonă; tot el a realizat şi lucrările de săpătură pe terenul martorului S., însă tot cu utilajul firmei constructoare, justificat de faptul că în acel moment "învăţa cum se efectuează astfel de lucrări". A confirmat şi participarea la încărcarea bazinelor cu apă, operaţiune efectuată cu utilajul primăriei. Nu a putut face niciun fel de precizări cu privire la cele, spre exemplu, concret declarate de martorul R., în contra afirmaţiilor sale.

A mai susţinut că lucrările la care a făcut referire ca fiind executate în beneficiul firmei constructoare au fost efectuate pe parcursul unei singure zile-fiecare în parte, în vreme ce martorii de mai sus au declarat că l-au văzut efectuând aceste lucrări lungi perioade de timp.

Martorii sus-menţionaţi au relatat şi despre lucrările neexecutate în cadrul proiectului, aproximate ca fiind de 50% din obiectiv, precum şi de altele care s-au abătut de la proiect, despre faptul că schimbările de soluţii nu au fost aduse la cunoştinţa consilierilor, nefiind supuse aprobării, aspecte despre care au luat cunoştinţă personal, în calitate de simpli locuitori ai comunei, alţii dintre ei îndeplinind şi funcţia de consilier local.

Revenind asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatului B., s-a menţionat că nu au fost respectate clauzele contractuale nici în ceea ce priveşte subcontractarea lucrărilor, care era condiţionată de încheierea contractelor cu subcontractanţii în aceleaşi condiţii în care a fost semnat contractul cu achizitorul şi prezentarea acestora la încheierea contractului, contractele cu subcontractanţii constituind anexe la act.

Prima instanţă şi-a însuşit raportul de expertiză tehnică judiciară apreciind că a fost efectuat cu obiectivitate şi a constatat că unele obiective au fost subcontractate, în absenţa unor contracte de subcontractare, iar facturile de achiziţie aveau menţionată o dată ulterioară celei la care au fost facturate lucrările SC J. SRL Huşi.

S-a reţinut de prima instanţă că, în cursul urmăririi penale inculpatul B. a declarat că a efectuat deplasări în teren şi a formulat obiecţiuni cu privire la calitatea lucrărilor; nu a cunoscut despre neexecutarea unor lucrări, pe care le-a aprobat pentru plată, însă nu au fost identificate în teren la data de 24.04.2013, dirigintele de şantier -inculpatul D., fiind cel care se ocupa, conform contractului încheiat cu acesta, de derularea efectivă a contractului.

În cursul judecăţii acelaşi inculpat a declarat că iniţiativa realizării proiectului de aducţiune a apei cu fonduri guvernamentale îi aparţine, iar derularea contractului pentru realizarea lucrării încheiat cu SC J. SRL Huşi s-a făcut în condiţii corespunzătoare; cu privire la implicarea consiliului local în obţinerea proiectului, a susţinut că au fost emise în aceeaşi zi două hotărâri de consiliu, prima prin care s-a alocat suma de 10.000 RON necesară plăţii serviciilor de proiectare şi cea de-a doua privind aprobarea studiului de fezabilitate, nefiind necesară implicarea consiliului local pe parcursul derulării contractului. A mai arătat că nu era atribuţia lui să urmărească derularea contractului, nu a trasat sarcini vreunei persoane din cadrul primăriei pentru supravegherea lucrării, nu a cunoscut dacă exista vreo persoană autorizată special cu verificarea conţinutului facturilor emise pentru plata lucrărilor efectuate; nu a avut cunoştinţă de efectuarea unor lucrări suplimentare şi nici din ce motiv nu au mai fost continuate lucrările de către constructor. A afirmat că lucrarea a fost realizată într-un procent de peste 90%, era corespunzătoare şi aptă să funcţioneze, ancheta penală din cauză fiind singurul impediment pentru întocmirea procesului-verbal de recepţie finală. A relatat că i-au fost sesizate unele nereguli de dirigintele de şantier şi le-a constatat şi el la faţa locului: vizau proiectul şi au determinat schimbări de soluţii, ce au condus, la solicitarea sa, la emiterea de dispoziţii de şantier, verificate apoi de verificatorii de proiecte, avizate de proiectant, diriginte de şantier, beneficiar şi constructor, urmând astfel procedura legală. A precizat că a atestat prin semnarea situaţiilor de lucrări emise de constructor că lucrările au fost efectuate, întrucât, în mare, se vedea că lucrarea se execută, iar aceste situaţii de lucrări nu erau recepţii. Nu a putut explica motivul pentru care contractul perfectat cu dirigintele de şantier în vederea supravegherii lucrărilor avea o durată de 2 ani, iar contractul încheiat cu SC J. SRL Huşi prevedea un termen de efectuare a lucrărilor de 5 luni.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a revenit asupra propriilor afirmaţii cu privire la faptul că ancheta penală a fost cea care a împiedicat finalizarea lucrării, arătând că, în urma unui control al Inspectoratului Judeţean în Construcţii s-a descoperit lipsa unor documente ce atestau calitatea materialelor utilizate în lucrare şi s-a recomandat suplinirea lipsurilor printr-o expertiză tehnică.

O astfel de expertiză, recomandată atât în anul 2013, cât şi în anul 2014 de Inspectoratul de Stat în Construcţii a fi efectuată atât beneficiarului, cât şi constructorului pentru înlăturarea neconformităţilor constatate la elaborarea proiectului şi la execuţia lucrărilor, nu a fost efectuată până în prezent; este cert că, în absenţa acestei expertize, care înlocuieşte actele de calitate în execuţie, nu se poate trece la terminarea şi recepţia lucrărilor, prin urmare, lucrarea nu avea cum să fie considerată finalizată.

Instanţa de fond a reţinut că aprecierea inculpatului cu privire la aptitudinea lucrării de a funcţiona şi cu privire la procentul de realizare al lucrării este contrazisă de opinia unui specialist în domeniu-expertul judiciar, care a stabilit că au fost realizate doar 65% din lucrări. De altfel, niciuna din părţile contractului nu a dovedit preocupare pentru continuarea lucrărilor, deşi o astfel de prevedere exista în contract.

Constatările Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la nerespectarea calităţii în construcţii, lipsa acordului scris al beneficiarului pentru dispoziţiile de şantier, lipsa verificării acestora de către verificatorii de proiecte şi lipsa documentelor de certificare a calităţii lucrărilor executate, au fost confirmate şi de expertiza judiciară în construcţii, ce a relevat lipsa actelor de şantier privind calitatea lucrărilor de construcţii şi a materialelor puse în operă.

O primă constatare în teren a stadiului lucrărilor (la care au participat şi inculpaţii B. şi D.) a fost efectuată de către organele de cercetare penală la 24.04.2013 (proces-verbal şi planşe foto dosar urmărire penală), iar la data de 04.10.2013 s-a efectuat o nouă cercetare la faţa locului pentru determinarea lungimii conductei din reţeaua de distribuţie (proces-verbal aflat la dosar urmărire penală); ulterior, la datele de 08.10.2014, 24.10.2014, precum şi 04.06.2015, cu ocazia efectuării expertizei judiciare în specialitatea construcţii şi a suplimentului la această expertiză, s-au stabilit din nou, repere ale lucrării în teren, împreună cu părţile şi experţii desemnaţi de acestea.

Execuţia şi plata lucrărilor eferente contractului de lucrări nr. x din 23.08.2007 au făcut obiectul controlului realizat de DGFP Vaslui, Compartimentul de control, rezultatele fiind materializate în procesul-verbal de inspecţie nr. x/30.04.2013, prin care: s-a stabilit procentul în care au fost plătite lucrările; au fost identificate schimbări de soluţii care au condus la majorarea costurilor de realizare; a fost depistată existenţa unor materiale aflate în custodie la constructor neînregistrate în evidenţa contabilă a autorităţii publice; s-a conchis că nu existau prevederi bugetare şi surse de finanţare la data încheierii contractului, nefiind întrunite condiţiile pentru încheierea contractului.

Expertiza în construcţii şi suplimentul acesteia efectuate în cauză au stabilit pentru fiecare lucrare în parte: cantităţile real executate constatate de expert, faţă de lucrările licitate conform proiectului şi decontate în perioada 2006 -2010, certificate de beneficiar, gradul de nerealizare a lucrărilor, categoriile de lucrări care nu au fost executate până la data decontării şi, prin urmare, nu puteau fi recunoscute ca executate; au identificat, de asemenea, şi categoriile de lucrări ce nu puteau fi realizate, din punct de vedere tehnologic, până la data decontării, având în vedere inclusiv documentele de aprovizionare cu materiale necesare efectuării lucrărilor, documente ce sunt ulterioare datei decontării; au fost analizate cele două schimbări de soluţii - nr. x/09.08.2010 şi nr. y/10.08.2010, ce au condus la efectuarea de lucrări suplimentare.

S-au reţinut următoarele nereguli privind procedura de asigurare a calităţii execuţiei:

- graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei la faze determinante conform Legii nr. 10/1995 au fost întocmite ulterior semnării contractului;

- niciun document de şantier, cu excepţia proceselor-verbale de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, nu a fost semnat de persoanele care au fost desemnate de constructor în calitate de persoane responsabile cu execuţia;

- nu există procese-verbale pe faze determinante pentru toate lucrările executate, procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale pentru faze interne, procese-verbale de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări, nu există situaţii de lucrări - devize cu cantităţile de lucrări consemnate de dirigintele de şantier.

Atât expertiza în construcţii, cât şi expertiza contabilă au relevat inexistenţa devizelor de lucrări, a ataşamentelor cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora. Totodată, expertiza contabilă, pe de o parte, a stabilit că facturile cuprind materiale pentru care nu s-a putut verifica provenienţa, nefiind detaliate în formularele C6 existente la dosar şi a identificat materiale pentru care lipseau documentele care să ateste provenienţa (facturi), iar pe de altă parte, a identificat lucrări subcontractate, efectuate de alte societăţi, deşi nu existau contracte încheiate în acest sens, stabilind că, urmare dispoziţiei de şantier nr. y/10.08.2010 au fost efectuate lucrări (incluse în factura nr. x/29.12.2010, în valoare de 89146,59 RON), ce nu au făcut obiectul vreunui act adiţional la contractul de lucrări nr. x/2007.

Cu privire la orele de manoperă, s-a constatat lipsa statelor de salarii şi, prin urmare, imposibilitatea verificării existenţei corespondenţei orelor de manoperă în statele de salarii aferente.

Urmare obiecţiunilor formulate de inculpaţi, prin ordonanţele din 16 aprilie 2015 s-a dispus efectuarea unor suplimente la ambele expertize, la efectuarea cărora au participat atât părţile, cât şi experţi parte.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpaţii au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză, în domeniul construcţii drumuri şi poduri, precum şi în domeniul construcţii hidrotehnice, cereri respinse de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca inutile prin încheierea de şedinţă de la termenul din 16.09.2016, întrucât s-a apreciat că nu sunt elemente contradictorii ori neclare în cuprinsul raportului iniţial.

Cu privire la neajunsurile expertizei în construcţii iniţiale, întocmite de expertul V., inculpaţii au susţinut, pe de o parte, că expertul nu avea specialitatea necesară efectuării expertizei, iar pe de altă parte, expertiza era incompletă.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, expertul, audiat în cursul urmăririi penale, a precizat că are specialitatea cerută şi putea să realizeze expertiza, având în vedere domeniile pentru care este specializat, obiectul contractului şi obiectivele necesare lămuririi expertizei.

La lucrările cauzei, în momentul efectuării unui supliment dispus la cererea inculpaţilor C. şi A., au participat şi experţi parte în domeniul agreat de părţi - căi ferate, drumuri şi poduri (W.) şi amenajări şi construcţii hidrotehnice (X.), iar participarea acestora din urmă nu a fost formală, deoarece au însoţit expertul oficial la vizionarea pe teren a obiectivelor, au fost prezenţi la momentul efectuării măsurătorilor şi sondajelor la 04 iunie 2015, când au fost discutate şi obiectivele şi întrebările suplimentare la raportul de expertiză.

În plus, prima instanţă a reţinut că, în procedura camerei preliminare au fost contestate cele două rapoarte de expertiză, inclusiv sub aspectul lipsei specializării expertului în construcţii în domeniul drumuri şi poduri şi hidrotehnică, or, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi cu privire la nelegalitatea şi neloialitatea administrării probelor au fost examinate şi respinse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 27 octombrie 2015, prin care s-a apreciat că expertizele au fost efectuate cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor şi a dispoziţiilor art. 100, art. 172 - 178 din C. proc. pen., soluţia fiind ulterior verificată şi cenzurată cu titlul definitiv prin pronunţarea încheierii nr. 3C din 08 ianuarie 2016 (prin care s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi împotriva încheierii nr. 907 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţie Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

S-a apreciat că nu poate fi însuşit nici motivul privind caracterul incomplet al expertizei (în sensul că expertul nu a făcut constatări directe, ci doar o vizualizare sumară din maşină a obiectivelor, nu a făcut măsurători şi sondaje, nu a putut determina data efectuării unor lucrări, identificate în teren, cu consecinţa consemnării lor ca fiind inexistente, de natură a influenţa prejudiciul), întrucât: momentele efectuării fazei de teren sunt surprinse în cele 6 filme ale traseului urmat în cadrul inspecţiei şi în fişele fotografiilor obiectivelor.

Totodată, s-a reţinut că expertul şi-a argumentat opinia atunci când a concluzionat că unele dintre lucrările decontate sunt neexecutate, fie prin prisma inexistenţei actelor de şantier care să ateste efectuarea, fie prin prisma faptului că lucrările au fost executate după data primei inspecţii în teren a expertului, iar obiectivele expertizei tehnice propuse de inculpaţi se regăsesc, fără nicio excepţie, printre cele cărora li s-a răspuns în expertiza în construcţii şi în suplimentul la aceasta.

Prima instanţă a reţinut că prin solicitarea de efectuare a unei noi expertize, inculpaţii au urmărit diminuarea prejudiciului, prin includerea în valoarea lucrărilor executate şi a celor executate ulterior decontării, până la data efectuării expertizei, or, s-a constatat că valoarea lucrărilor executate ulterior a fost stabilită şi de expertul constructor, la răspunsul obiectivului 2 al suplimentului la raportul de expertiză contabilă, nefiind necesară efectuarea unei alte expertize.

Prima instanţă, răspunzând criticilor inculpatei C. vizând lipsa de claritate a concluziilor şi contradictorialitatea între conţinut şi concluzii, a apreciat că aspectul sesizat nu constituie în fapt o eroare şi nici nu influenţează modul de calcul al prejudiciului aşa cum s-a nejustificat s-a susţinut, reţinând că în coloana "diferenţa" (coloana 5 din tabelul indicat), expertul a înscris sumele reprezentând diferenţa dintre lucrările realizate (coloana 4) şi lucrările menţionate conform proiectului şi notelor de renunţare NR/notelor de comenzi suplimentare NCS-uri (coloana 3) şi concluzionând că a fost corectă înscrierea în această coloană, de către expert, a diferenţelor atunci când lucrările au fost realizate parţial, ori a sumelor reprezentând costul în întregime a lucrării, când aceasta nu a fost realizată. Instanţa a reţinut că aceste coloane nu au avut legătură directă cu modul de calcul al prejudiciului, efectuat de expertul în construcţii, care l-a calculat ca diferenţă între valoarea corespunzătoare a situaţiei fizice din teren (coloana 7 din acelaşi tabel) şi valoarea facturată (coloana 8).

În plus, în cauză, s-a dispus, pe lângă expertiza în construcţii şi o expertiză contabilă (la care s-au realizat ulterior şi câte un supliment), iar prejudiciul a fost calculat ca fiind diferenţa dintre cantităţile reale de lucrări, măsurate în teren, cuprinse în raportul de expertiză judiciară în construcţii şi lucrările facturate şi încasate, (modalitatea de calcul fiind explicată în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză contabilă, acest prejudiciu fiind avut în vedere la momentul întocmirii rechizitoriului.

Prima instanţă, analizând neconcordanţa în cuprinsul expertizei în construcţii cu privire la variaţiile prejudiciului, sesizată de aceeaşi inculpată (care a susţinut că în concluziile raportului de expertiză s-a menţionat suma de 1.077.401 RON cu TVA, iar în suplimentul la raport s-a reţinut suma de 1.329.174 RON), a menţionat că, în cauză, în cursul urmăririi penale, s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20.08.2007, ce au fost facturate şi încasate de către SC J. SRL Huşi, însumează 916.227,53 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul la expertiză, iar variaţiile sesizate în expertiza în construcţii nu au fost de natură să influenţeze calculul prejudiciului, stabilit conform expertizei judiciare contabile.

Cu privire la susţinerile inculpatei că ar exista neconcordanţe în privinţa lucrării de alimentare cu apă şi s-ar impune efectuarea unor noi expertize, care să ofere o imagine exactă a situaţiei din teren, întrucât în concluziile expertizei, la pagina 19 s-a arătat că nu s-au executat 4000 ml reţea, în tabelele anexă s-a menţionat neexecutarea a 5000 ml reţea, în tabelul de calcul - 4000 ml reţea, care era însă trecută în categoria notei de renunţare, iar în suplimentul la raport, era menţionat că ar fi trebuit să existe montată o reţea în lungime de 15.714 ml, în loc de 16.500 ml, cât a fost trecut în expertiza oficială, fără să specifice expertul câtă reţea de distribuţie a măsurat în teren, prima instanţă a apreciat că aceste neconcordanţe nu există.

Astfel, instanţa a reţinut că, în proiect, reţeaua de alimentare cu apă şi ramificaţiile ei a fost prevăzută ca având cca 16.500 ml; expertul în construcţii a menţionat în cuprinsul expertizei (răspuns obiectiv 10 din supliment expertiză) că, pentru ţevile cu diametrele menţionate în deviz de constructor, se prevede folosirea a 1,05 ml de ţeavă pentru 1 ml de ţeavă montată, acesta fiind motivul pentru care a reţinut că, pentru realizarea unei reţele de 16.500 ml ţeavă sunt necesari 17.352 ml de ţeavă, iar apoi, ţinând cont şi de pierderile tehnologice, a ajuns la lungimea reţelei de 15.715 ml.

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că la momentul calculării prejudiciului, expertul contabil a avut în vedere cantităţile de lucrări stabilite de expertul în construcţii.

Astfel, în teren acesta a identificat 4000 ml - cantitate real executată din reţeaua de distribuţie cu apă, în lungime totală de 16.500 ml (a se vedea devizul obiectului 16 - reţea de distribuţie de apă, amintit mai sus), iar expertul contabil a stabilit, că din lungimea totală, a facturat x.500 ml, cantitatea facturată şi nerealizată fiind de 5.500 ml (a se vedea anexa 1.20 la raportul de expertiză contabilă, dosar urmărire penală).

Prin urmare, s-a apreciat ca lipsită de relevanţă menţiunea expertului în construcţii, în sensul că, în ceea ce priveşte partea de alimentare cu apă, nu a fost realizată cca 4000 ml din reţea, întrucât din cuprinsul raportului de expertiza în construcţii a rezultat că la calculul prejudiciului au fost avute în vedere de expert lucrările efectiv realizate.

Prima instanţă a alocat o secţiune distinctă analizei dispoziţiilor legale aplicabile încălcate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, hotărâre intervenită în cauză ulterior sesizării instanţei, după depăşirea funcţiei judiciare a camerei preliminare.

S-a reţinut aspectul că, în actul de inculpare şi în ordonanţa prin care a fost completat, au fost menţionate ca fiind încălcate de către inculpaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor şi decontarea lucrărilor, la care fac referire O.G. nr. 7/19.01.2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural (inclusiv H.G. nr. 602/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a O.G. nr. 7/2006).

În acest sens prima instanţă a menţionat întocmai conţinutul documentaţiei de sesizare, pentru corecta şi completa ilustrare făcând trimiteri la dispoziţiile Legii nr. 215/2001 - pag. 8, pag. 14 din ordonanţa din 3.11.2015, respectiv pag. 10, pag. 14, pag. 15, pag. 26 din rechizitoriu; Legii nr. 50/1991 - pag. 13, pag. 22 din ordonanţa din 3.11.2015, pag. 24 din rechizitoriu; Legii nr. 10/1995 - pag. 20 din ordonanţa din 3.11.2015, pag. 19, pag. 21- 22 din rechizitoriu, precum şi dispoziţiile legale referitoare la raportarea stadiului lucrărilor - pag. 18 din rechizitoriu şi decontarea lucrărilor - pag. 21 din ordonanţa din 3.11.2015, pag. 25 din rechizitoriu, la care fac referire O.G. 7/19.01.2006 şi Legea finanţelor publice locale nr. 273/2006.

S-a apreciat că, în contextul dat, aspectul de formalism, de detaliu tehnic-juridic, vizând depunerea în cursul judecăţii de către procurorul de şedinţă a unor "precizări" cu privire la dispoziţiile legale încălcate de către inculpaţii B., G., H. şi I. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016 a Curţii Constituţionale, nu poate fi preluată decât ca o configuraţie juridică de bun augur, fără a impieta în niciun fel "acuzaţia penală" adusă inculpaţilor sau respectarea "dreptului lor la apărare", sens în care, de altfel, inclusiv aceştia nu au înţeles a formula rezerve sau obiecţiuni.

Pentru a stabili modul în care a fost încălcată legea de către inculpatul B., prima instanţă a considerat că trebuie avute în vedere atribuţiile pe care primarul le îndeplineşte potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 şi anume:

- art. 63 alin. (1) lit. c), atribuţii referitoare la bugetul local, în exercitarea acestei atribuţii, potrivit alin. (4) lit. a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;

- art. 63 lit. d), atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, în exercitarea acestei atribuţii, potrivit alin. (5) lit. a), coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local, iar potrivit alin. (5) lit. h) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor).

Atribuţiile de serviciu trebuie corelate cu prevederile contractului de lucrări nr. x/23 august 2007 încheiat între Primăria Deleni, reprezentată prin inculpat, în calitate de achizitor şi SCJ. SRL Huşi reprezentată de inculpata C., în calitate de executant.

Astfel: - potrivit art. 14.3 (1) din contract achizitorul are dreptul de a supraveghea desfăşurarea execuţiei lucrărilor şi de a stabili conformitatea lor cu specificaţiile din anexele la contract;

- potrivit art. 18.4 plăţile parţiale trebuie să fie făcute la valoarea lucrărilor executate conform contractului. Lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situaţie de lucrări provizorii, întocmită astfel încât să asigure o rapidă şi sigură verificare a lor. De asemenea, executantul are obligaţia de a asigura accesul reprezentantului achizitorului la locurile de desfăşurare a activităţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, inclusiv pentru verificarea lucrărilor ascunse [art. 14 alin. (2)]. Materialele trebuie să fie de calitatea prevăzută în documentaţia de execuţie, existând obligaţia testării şi verificării lor, executantul având obligaţia de a nu acoperi lucrările care devin ascunse [art. 14.4, art. 14.5)].

- potrivit art. 18.7, în situaţia în care achizitorul nu dispune de fondurile guvernamentale, informează în scris executantul, urmând a conveni împreună modul de continuare a lucrărilor.

- potrivit art. 22.1 executantul are obligaţia de a încheia contracte cu subcontractanţii desemnaţi, în aceleaşi condiţii în care el a semnat contractul cu achizitorul,

- potrivit art. 22.2 executantul are obligaţia de a prezenta la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanţii desemnaţi.

- potrivit art. 18.1, termenul de plată de la emiterea facturii este de maxim 28 de zile.

Potrivit art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 602/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural (în baza căreia a fost finanţat proiectul vizând alimentarea cu apă a comunei Deleni), beneficiarul trebuie să respecte prevederile legale privind finanţele publice, achiziţiile publice şi calitatea lucrărilor sau prevederile legale privind implementarea proiectului descris în legea de finanţare, sub sancţiunea întreruperii finanţării şi recuperarea sumelor plătite.

Conform Legii nr. 10/18.01.1995 privind calitatea în construcţii, inculpatului îi reveneau atribuţii şi în domeniul calităţii construcţiei realizată în beneficiul unităţii administrative teritoriale: potrivit art. 22 lit. d) investitorul asigură verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de specialitate sau operatori economici de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor; potrivit lit. e) acţionează în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor; potrivit lit. f), asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie; potrivit lit. g), întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia către proprietar; potrivit art. 11 alin. (3), la lucrările de construcţii se interzice utilizarea de produse pentru construcţii fără certificarea şi declararea, în condiţiile legii, a performanţei respectiv a conformităţii acestora.

Or, aşa cum s-a menţionat mai sus, expertiza în construcţii a stabilit că, în cauză, nu a existat preocupare reală pentru asigurarea calităţii, nu au existat devize pentru situaţiile reale de lucrări şi nici ataşamente cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, au lipsit actele de şantier cu privire la calitatea lucrărilor şi materialelor puse în operă, iar lipsa devizelor a fost menţionată şi în cuprinsul raportului expertizei contabile.

Printre neregulile privind calitatea execuţiei, expertiza în construcţii a mai evidenţiat că niciun document de şantier nu a fost semnat de persoanele responsabile cu execuţia şi cu calitatea lucrării din partea constructorului, cu excepţia proceselor-verbale de control ale I.S.C. şi că graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei s-au întocmit ulterior semnării contractului.

Prima instanţă a constatat că niciunul dintre martorii audiaţi nu a relatat despre prezenţa persoanelor responsabile cu execuţia în teren, în momentul efectuării lucrărilor, iar schimbările de soluţii tehnice pe parcursul executării lucrării au fost adoptate cu încălcarea Legii nr. 50/1991, dar şi cu încălcarea Legii nr. 215/2001, reţinându-se că pe parcursul executării lucrărilor de alimentare cu apă au fost elaborate două dispoziţii de şantier: nr. 1/09.08.2010 (dosar urmărire penală), privind modificarea adâncimii de foraj pentru cele trei puţuri, rezervorul din beton armat de 200 m.c., cu 2 rezervoare de câte 100 m.c., fiecare din polistif implicând 2 puţuri suplimentare şi nr. 2/10.08.2010 (dosar urmărire penală) privind modificarea diametrului conductei reţelei de distribuţie din 110 mm cu lungimea de 7,0 km în diametrul de 90 mm şi lungime de 3,3 km şi diametrul de 63 mm şi lungime de 3,7 km. şi s-a renunţat la 45 din cel 55 cişmele stradale. Toate aceste schimbări au condus la efectuarea unor lucrări suplimentare ce au generat costuri suplimentare, aspecte reliefate în raportul de expertiza contabilă care a consemnat că, potrivit dispoziţiei de şantier nr. 2/10.08.2010, au fost întocmite în cadrul obiectivului Reţea distribuţie - alimentare cu apă o Notă de recepţie lucrări în sumă de 137.931,95 RON şi o Notă de comandă suplimentară lucrări în aceeaşi sumă, care însă nu au făcut obiectul unui act adiţional la contractul nr. x/23.08.2007.

Totodată, s-a reţinut că Inspectoratul de Stat în Construcţii a constatat că dispoziţiile de şantier privind schimbările de soluţii la adâncimea puţurilor, diametrul conductelor şi natura rezervorului de acumulare nu au fost avizate de către verificatorul de proiecte, în această manieră fiind majorate facturile emise de SC J. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cu suma de 114.744,16 RON, fără TVA. Documentele au fost semnate şi ştampilate de inculpatul B. la rubrica Autoritatea contractantă - Consiliul Local Deleni, însă nu a existat un acord scris al beneficiarului pentru aceste dispoziţii de şantier, încălcându-se prevederile art. 67 alin. (2) şi alin. (4) din Normele metodologice aprobate de Ordinul M.D.R.L nr. 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

S-a constatat că modificările aduse proiectului, cum au fost cele din dispoziţia nr. x/09.08.2010 prin care se renunţa la un rezervor armat pentru amplasarea a două rezervoare, erau modificări de natură funcţională, ce implicau o schimbare a caracteristicilor faţă de autorizaţia iniţială, care impuneau, potrivit art. 7 din Legea nr. 50/1991, o nouă autorizaţie de construire: potrivit definiţiei din anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1991, prin modificări de temă în timpul executării lucrărilor de construcţii înţelegându-se orice schimbare iniţiată de către investitor/proprietar care a vizat, după caz, funcţiunile şi/sau capacităţile funcţionale caracteristice, indicatorii tehnico-economici aprobaţi, soluţiile spaţiale şi/sau de amplasament ori alte asemenea cerinţe specifice investiţiei, cu efecte asupra documentaţiei tehnice, care a fundamentat emiterea autorizaţiei de construire; procedura dispoziţiilor de şantier, conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 (art. 67 alin. (2) din Ordinul nr. 839/2009) fiind valabilă doar pentru modificările locale ale soluţiilor tehnice din documentaţia tehnică, care nu a implicat modificări funcţionale; în plus, trebuiau însoţite de modificările de proiect şi verificate de un verificator de proiecte.

Potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 [art. 7 alin. (15), (151),(153)] şi normelor metodologice de aplicare a legii [art. 54 alin. (6) din Ordinul nr. 839/2009], orice modificare adusă documentaţiei tehnice înainte/pe parcursul executării lucrărilor, este supusă reluării procedurii de autorizare, dacă modificările nu se încadrează în limitele avizelor/acordurilor anterioare; verificarea încadrării modificărilor se face de structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare.

Potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local şi reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice/juridice şi în justiţie [art. 1 alin. (2), art. 36 alin. (1), art. 62 alin. (1) din lege].

Potrivit art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 215/2001 [art. 38 alin. (2) lit. k) din lege - în forma în vigoare la data emiterii hotărârii], printre atribuţiile consiliului local se numără şi aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, iar proiectul cu privire la alimentarea cu apă potabilă face parte dintre aceste investiţii şi trebuia supus analizei consiliului local al comunei Deleni. Prin urmare şi schimbările de soluţii (nr. 1/09.08.2010 şi nr. 2/10.08.2010), care aduceau modificări funcţionale/de substanţă proiectului şi nu stabileau doar modalităţi de punere în executare a proiectului, trebuiau supuse analizei consiliului local, în calitate de autoritate deliberativă, primarului revenindu-i doar sarcina de a pune în executare decizia consiliului local.

Această soluţie s-a apreciat că se impune şi având în vedere principiul simetriei juridice, care obligă ca un act juridic să fie desfiinţat/modificat printr-un alt act juridic, care are aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică superioară, prin urmare, avizul asupra modificărilor nu putea fi dat decât de acelaşi emitent (consiliul local). Or, în cauză nu s-a solicitat avizul consiliului local şi nici al vreunei comisii de specialitate din cadrul primăriei, iar modificările nu au fost verificate de verificatorul de proiect.

Inculpatul, deşi avea reprezentarea situaţiei reale din teren şi cunoştea că lucrările nu sunt efectuate decât în parte şi nu sunt întocmite documente de calitate, a confirmat, pentru beneficiar, prin semnătură, alături de dirigintele de şantier, situaţiile de lucrări înaintate de constructor, a aplicat ştampila "bun de plată" şi a semnat facturile emise în baza acestor situaţii, dispunând plata unor lucrări neefectuate de către furnizor ori care nu fuseseră efectuate de acesta, ci de un salariat al primăriei, certificând astfel realitatea, legalitatea cheltuielilor şi a execuţiei corespunzătoare a lucrărilor, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ.

S-a apreciat de instanţa de fond că sub aspectul antrenării răspunderii penale a inculpatului sunt semnificative şi prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi Ordinului nr. 1792/24.12.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Potrivit art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, ce reglementează execuţia bugetară, instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor, executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil; potrivit alin. (6), efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate. Alin. (7) al aceluiaşi articol se referă la plata cheltuielilor comune, care se realizează de către ordonatorul de credite şi de persoana împuternicită cu atribuţii financiar contabile, cu respectarea normelor metodologice privind organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.

Din ansamblul normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1792/24.12.2006, s-a apreciat a fi relevante cele cu privire la lichidarea cheltuielilor (pct. 2 din norme): "verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea serviciului efectuat (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant etc.)". Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii.

Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate - "Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că: bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii; lucrările au fost executate şi serviciile prestate; bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare; condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăţilor de dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite; alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite".

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei de plată faţă de terţii creditori.

În final, s-a apreciat ca fiind relevant în analiza dispoziţiilor legale aplicabile încălcate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în raport cu modificările aduse prin Decizia nr. 405/2016 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 517/8.07.2016, şi conţinutul paragrafului 64 în care se stipulează "(...) Curtea reţine că, legislaţia primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, care potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor şi a ordonanţelor Guvernului se emit doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă".

Aspectele de fapt şi de drept explicate anterior, ce conturează în mod limpede aportul ilicit subsumat infracţiunii continuate de abuz în serviciu comisă în forma autoratului de către inculpatul B., rămân valide, cel puţin în planul cadrului general de analiză, şi în ceea ce priveşte pe funcţionarii publici H., I. şi G., cât şi pe inculpaţii A. şi C..

Referitor la inculpata G., prima instanţă, în prealabil, a reţinut faptul că în timpul judecăţii s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi reţinerea formei continuate pentru ambele infracţiuni pentru care a fost cercetată, complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fapte comise în concurs real, deşi a constatat că în actul de sesizare aceleaşi fapte fuseseră reţinute, încadrate juridic şi descrise în formă continuată.

În sarcina inculpatei s-a reţinut că, în perioada de referinţă, în calitate de consilier principal în cadrul compartimentului contabilitate (contabil şef) în cadrul primăriei, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care impuneau verificarea documentelor contabile justificative şi a întocmit un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC J. SRL Huşi, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, s-a reţinut că inculpata a semnat un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC J. SRL Huşi, fapte care întrunesc elementele constitutive ale unei "infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..".

Prima instanţă, cu privire la cea de a doua faptă, a reţinut că menţionarea în sarcina inculpatei, în ordonanţa de completare a rechizitoriului, a infracţiunii unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost o simplă eroare materială, câtă vreme în dispozitivul ordonanţei, în rechizitoriu, dar şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale a fost menţionată corespunzător infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

S-a reţinut că, inculpata avea, printre atribuţiile de serviciu principale, în concret, asigurarea legalităţii din punct de vedere contabil la întocmirea actelor de plată şi/sau contractelor încheiate de primărie cu terţi prin verificarea acestora, verificarea operaţiunilor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor din bugetul comunei Deleni, verificarea şi semnarea, împreună cu conducătorul instituţiei, a ordinelor de plată şi/sau dispoziţiilor bugetare, semnarea actelor interne elaborate de către serviciu, precum şi a actelor care implică primăria din punct de vedere financiar.

Aceasta, imediat după primirea tranşelor de bani reprezentând finanţarea proiectului, urmare dispoziţiilor verbale de la inculpatul B. (de tipul: "Azi facem plata către J. SRL"), a întocmit personal şi a semnat, alături de inculpatul anterior menţionat, acele ordine de plată în care a înscris sumele reprezentând contravaloarea facturilor.

S-a reţinut că inculpata, în activitatea vizând derularea contractului nr. x/23.08.2007, a încălcat: prevederile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale conform cărora "Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate" dispoziţiile art. 10 alin. (4) şi (5) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv potrivit cărora "Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuţi la alin. (3) răspund pentru realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor ale căror documente justificative le-au certificat" dispoziţiile circumscrise punctului 2 "Lichidarea cheltuielilor" şi punctului 3 "Ordonanţarea cheltuielilor" din Normele metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, în care se arată că: "nicio ordonanţare de plată nu poate fi prezentată spre semnare ordonatorului de credite decât după ce persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv a acordat viza".

Prima instanţă a reţinut că inculpata a declarat că atribuţiile sale concrete s-au limitat doar la întocmirea ordinului de plată şi nu mai efectua alte verificări câtă vreme acestea erau făcute anterior de alte persoane, în mod special de dirigintele de şantier şi de primar. Ordonanţările de plată erau făcute de o altă persoană din cadrul biroului, iar viza de control financiar preventiv, care îi intra în atribuţii, presupunea verificarea încadrării în buget a sumei respective şi dacă aceasta îşi avea corespondent în actele justificative ataşate. Nu a avut temei legal pentru a refuza plăţile, neavând cunoştinţă că lucrările nu au fost executate, existând şi situaţii când a primit şi executat dispoziţii de la primar în sensul de a face plata în aceeaşi zi.

S-a apreciat că optica inculpatei vizând activitatea principală pe care o desfăşura în calitate de contabil se suprapunea chiar peste normele legale aduse în discuţie care, raportat la operaţiunea de efectuare a plăţilor, mărginesc competenţele acestui funcţionar la atribute de ordin formal-legal, respectiv încadrarea în limita creditelor bugetare aprobate, plata făcându-se numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate.

Prima instanţă a apreciat ca fiind excesivă propusă de acuzare de interpretare a cadrului legal incident în materie într-o formă extensivă, în sensul că "verificarea la care legea se referă presupune, în mod obiectiv, un control propriu, un control real şi nu doar scriptic, în condiţiile în care inculpata cunoştea, pe lângă dispoziţiile legale în materie, şi dispoziţiile cuprinse în contractul x/23.08.2007, pe care l-a vizat pentru control financiar preventiv (...), nefiind suficientă doar verificarea scriptică a documentaţiei întocmită de societate şi de dirigintele de şantier". Totodată, a considerat că interpretarea în acest mod a atribuţiilor de serviciu ale unui contabil poate constitui un precedent juridic periculos, în condiţiile în care de plano ar fi atrasă răspunderea penală a acestuia pentru fapte ale unui alt funcţionar public care, în mod real, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin acesta cauzează pagube, fără a se certifica în vreun fel implicarea sa activ penală, fără a avea vreo specializarea care să-i permită să facă aprecieri asupra actelor justificative întocmite şi fără a avea reprezentarea că activitatea sa concură la un rezultat general nefast.

Cu privire la inculpatul H., prima instanţă a reţinut că şi în ceea ce îl priveşte s-a solicitat schimbarea încadrării juridice şi reţinerea formei continuate a infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că fapta imputată inculpatului H. a constat în aceea că în perioada arătată, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de viceprimar şi responsabil cu achiziţiile publice, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a întocmit în mod fraudulos raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate, prin inserarea unor detalii tehnice care nu puteau fi cunoscute la acel moment, înlesnind astfel adoptarea unor acte de consiliu nelegale şi a aprobat în mod nelegal schimbările de soluţii tehnice nr. 1/2010 şi nr. 2/2010, pentru care nu au fost emise hotărâri de consiliu local, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern.

Instanţa a reţinut că inculpatul, viceprimar al comunei Deleni, anterior intrării pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu local adusă în discuţie, a întocmit raportul compartimentului de resort privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate în vederea construirii aducţiunii de apă în comună, prin care, pe lângă notificarea intenţiei efectuării studiului, a menţionat elemente de detaliu tehnic ale investiţiei precum: valoarea proiectului, lungimea albiei dalate, tipurile, dimensiunile şi poziţionarea podeţelor şi punţilor pietonale, care în mod cert, nu puteau fi cunoscute atunci decât de către proiectant, care nu fusese încă angajat de beneficiar. Aceste date au fost extrase din înscrisul intitulat centralizator de lucrări, ce ulterior a şi fost anexat la HCL nr. 14/19.04.2006, aflându-se în dosarul şedinţei de consiliu local. Or, la acel moment abia fusese iniţiat demersul pentru aprobarea efectuării studiului de fezabilitate prin hotărâre de consiliu local, care după întocmire, urma a fi aprobat potrivit legii, cu consecinţa demarării ulterioare a procedurilor statuate de O.G. nr. 7/19.01.2006. S-a constatat că primăria a achiziţionat serviciile de elaborare a studiului de fezabilitate ulterior datei şedinţei consiliului local, prin efectul contractului nr. x/30.04.2006, acest fapt explicându-se prin preexistenţa unor relaţii apropiate între autorul studiului şi inculpaţii B. şi H., astfel cum atestă şi declaraţiile martorul K., care a relatat despre întâlnirea avută cu inculpaţii în faza premergătoare întocmirii ofertei.

Apoi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul H., fiind desemnat alături de responsabilul cu activitatea de urbanism, cu ducerea la îndeplinire a Dispoziţiei nr. 1804/2.11.2007 emisă de inculpatul B., vizând activitatea în şantier (prin această dispoziţie s-a numit dirigintele de şantier dosar urmărire penală), nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, cu consecinţa omisiunii deliberate de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, astfel cum impunea Legea nr. 10/1995 şi generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de Guvern.

Potrivit art. 44 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) şi (4).

Potrivit art. 65 din aceeaşi lege, primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului; în fapt, potrivit fişei postului, inculpatul H. avea atribuţia asigurării realizării lucrărilor publice şi a fost implicat şi în procedurile de atribuire, tot către societatea J. S.R.L Huşi, a lucrărilor suplimentare generate de efectuarea de modificări la proiectul iniţial. Prin urmare, s-a reţinut în sarcina inculpatului încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991, cu privire la modificările de temă în timpul executării lucrărilor de construcţii, precum şi încălcarea prevederilor Legii nr. 10/1995.

În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a fost împuternicit de primar cu supravegherea lucrărilor de şantier şi că mergea să verifice în teren stadiul lucrărilor; nu a ştiut dacă schimbările de soluţii au fost aprobate de verificatorul tehnic atestat, dar a ştiut că pentru aceste modificări trebuiau adoptate hotărâri de consiliu local, precizând că pentru proiect, din partea constructorului, se prezenta la primărie inculpatul A. care discuta cu inculpatul B. (şi nu inculpata C.).

În faţa primei instanţe a revenit asupra declaraţiei iniţiale, susţinând că îi aparţine doar menţiunea că i-a fost citită declaraţia şi că este de acord cu cele consemnate şi crede că a fost redactată de procuror conţinutul acesteia; nu a avut şi nu i s-au trasat sarcini speciale în cadrul proiectului de alimentare cu apă, atribuţii în materia supravegherii lucrărilor având doar dirigintele de şantier, nu a ştiut care au fost hotărârile de consiliu local adoptate, neavând la acel moment calitatea de consilier, nu a avut cunoştinţă de schimbările de soluţii şi nu avea niciun fel de atribuţii în această materie; a ştiut că, în mare parte, lucrarea a fost executată şi a cunoscut că, în calitate de viceprimar, avea atribuţii în materia achiziţiilor publice; a mers pe teren în perioada executării lucrărilor, însă a făcut deplasări în teren mai mult în calitate de şofer al primarului, ce nu avea permis de conducere; nu a avut atribuţii în materia desemnării dirigintelui de şantier şi nu a participat la vreo comisie legată de schimbările de soluţii ori de realizarea unor lucrări suplimentare. Despre raportul privind elaborarea proiectului de hotărâre pentru studiul de fezabilitate a relatat că se întocmeşte anterior adoptării proiectului de hotărâre de consiliu local vizând studiul de fezabilitate; pentru întocmirea studiului de fezabilitate a mers pe teren cu un proiectant, care în final l-a şi întocmit.

Inculpatul a susţinut că nu a avut cunoştinţă despre derularea lucrărilor şi schimbările de soluţii, însă, aşa cum s-a menţionat mai sus, a făcut parte, în calitate de preşedinte, din comisia de evaluare, participând la procedurile de atribuire a lucrărilor suplimentare generate de efectuarea de modificări la proiectul iniţial tot către societatea J. SRL Huşi (în acest sens fiind procesul-verbal de deschidere a ofertei şi de negociere, înregistrat la Primăria comunei Deleni sub nr. x/20.10.2010, aflat la dosar urmărire penală)

Prima instanţă a apreciat ca fiind lipsită de temei şi de logică revenirea inculpatului asupra declaraţiei iniţiale şi susţinerea că nu îi aparţine, în contextul în care înscrisurile, adresele de la dosar şi depoziţiile celorlalte persoane audiate în cauză au atestat contrariul, cu atât mai mult cu cât declaraţia la care se referă, dată în calitate de suspect la data de 17.07.2014, a fost înregistrată audio-video, iar suportul (dvd) se află la dosar.

Referitor la inculpatul I., s-a reţinut expres în cuprinsul rechizitoriului că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., consemnându-se că, acesta "a comis infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de secretar al comunei Deleni, nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos actele la care era obligat potrivit dispoziţiilor art. 85 din Legea nr. 215/2001, republicată privind administraţia publică locală.

Potrivit legii, secretarul primăriei vizează proiectele de hotărâre ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le consideră legale şi pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local, aspecte ignorate cu voinţă în contextul pregătirii şi aprobării proiectelor de hotărâre şi, ulterior, hotărârilor de consiliu local (e.g. HCL nr. 14/19.04.2006) vizând investiţia de alimentare cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni. Astfel, s-a reţinut că inculpatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile funcţionale, când, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19.04.2006, a introdus în dosar înscrisuri provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14/19.04.2006, fără să se fi aprobat anterior întocmirea studiului de fezabilitate potrivit legii. Datele administrate în mod ilicit au fost extrase din înscrisul intitulat centralizator de lucrări, care ulterior a şi fost anexat la HCL nr. 14/19.04.2006, iar introducerea în dosarul şedinţei de consiliu local s-a efectuat în vederea adoptării unor acte cu încălcarea legii. De asemenea, HCL nr. 10/2006 nu s-a mai adoptat în consiliu, fiind retrasă de acesta în mod nelegal, în condiţiile în care avea ca obiect tocmai aprobarea sumei de 10.000 RON pentru întocmirea studiului de fezabilitate la proiect. Inculpatul I. a sprijinit în maniera arătată activitatea ilicită a inculpatului B., pentru emiterea unor hotărâri de consiliu local nelegală, cu efectul perfectării contractului evocat şi plata nelegală a sumelor de bani arătate, în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

În ordonanţa completatoare a rechizitoriului s-a precizat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., în forma simplă şi nu în forma continuată prevăzută de art. 35 C. pen.. În fapt, inculpatul I., în perioada arătată, în calitate de secretar al comunei şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, constând în aceea că, pregătind şedinţa de consiliu local din data de 19.04.2006, a introdus în dosar înscrisuri (centralizatoare de lucrări) provenind de la proiectantul lucrării, a avizat spre legalitate HCL nr. 14/19.04.2006, fără ca întocmirea studiului de fezabilitate să fi fost aprobată în prealabil şi a retras în mod nelegal HCL nr. 10/2006 de la aprobarea în consiliul local.

Inculpatul, fiind audiat, a declarat că a existat o singură şedinţă de consiliu local cu privire la acest studiu de fezabilitate, discuţiile purtate în şedinţă, ca şi materialele pregătitoare ale şedinţei au vizat aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate, prealabile întocmirii Hotărârii nr. 14 din 19 aprilie 2006, însă dispozitivul hotărârii era în sensul că "se aprobă studiul de fezabilitate", considerând că s-a strecurat o greşeală de tehnoredactare. A mai susţinut că a aflat ulterior că, în vederea aprobării proiectului de investiţii, primarul a înaintat guvernului o altă hotărâre, nr. 10/19 aprilie 2016 ce viza aprobarea întocmirii studiului de fezabilitate şi nu şi-a putut explica cum a fost înaintată această hotărâre, atâta vreme cât, din registrul de hotărâri de consiliu local a rezultat că hotărârea cu numărul 10 avea un alt conţinut şi se referea la casarea unui autoturism al primăriei.

Instanţa de fond, analizând acuzaţia penală adusă inculpatului I. a reţinut că poziţia acestuia a fost vădit subiectivă atunci când a menţionat că "s-a strecurat o greşeală de tehnoredactare", contrar celor explicitate anterior vizând actul unic de pregătire a şedinţei de consiliu local din data de 19.04.2006 dovedit şi cu documentaţia depusă la dosar, prin care s-a conturat în mod limpede caracterul ilicit al operaţiunilor înfăptuite, subsumat infracţiunii continuate de abuz în serviciu.

Astfel, prima instanţă a constatat că în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut ca situaţie premisă a construirii infracţiunii principale de abuz în serviciu, că: "la nivelul primăriei Deleni s-a alcătuit un grup de interese cuprinzându-i pe primar, viceprimar şi contabilul şef, la ale căror acţiuni ilicite a participat ulterior şi secretarul comunei (contextul ilicit fiind expus sub formula - "se constituise un grup de interese, format din primar, viceprimar şi contabil care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor"). În prealabil, unitatea administrativ teritorială a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare.

Astfel, în şedinţa de consiliu local din data de 19.04.2006, inculpatul B. a iniţiat şi susţinut HCL nr. 14/19.04.2006 de aprobare a studiului de fezabilitate al proiectului, deşi nu fusese discutată în prealabil întocmirea acestuia, potrivit legii.

Prin urmare, preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii B., H. şi I. au creat premisele perfectării contractului evocat cu societatea inculpaţilor A. şi C., cărora ulterior, cu aportul inculpatei G., le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

O notă de particularitate vizând situaţia inculpatului I. a vizat însăşi încadrarea juridică incidentă, raportat la cele anterior menţionate în fapt. S-a relevat că şi cu privire la acesta s-a solicitat reţinerea, prin schimbarea încadrării juridice, a formei continuate pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., deci cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., procurorul trimiţând expres la documentul prin care se solicită schimbarea de încadrare juridică a faptei şi motivând că "trebuie reţinute şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. chiar dacă inculpatul a participat doar la unul din actele materiale ce compun unitatea legală de infracţiune".

Precizarea finală are relevanţă fie şi doar din punct de vedere teoretic, prin raportare la solicitarea inculpatului de pronunţare a unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei. Inculpatul I. a invocat prescripţia răspunderii penale, arătând că, raportat la dispoziţiile C. pen. anterior, s-a împlinit termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în forma incriminată de art. 248 din acelaşi cod şi a solicitat încetarea procesului penal.

S-a relevat că reprezentantul parchetului a susţinut în replică, că în cazul infracţiunii continuate termenul de prescripţie curge de la data comiterii ultimei acţiuni/inacţiuni ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, aşadar, pentru toţi participanţii termenul curge de la data comiterii de către autor a acţiunii/inacţiunii, indiferent de momentul în care ceilalţi participanţi şi-au adus contribuţia (în acest sens V. Papadopol, Comentariu I în C. pen. român comentat şi adnotat, vol. I, partea generală, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1992, pag. 640).

Întrucât primul dintre actele materiale a fost comis la 19.04.2006, ocazionat de desfăşurarea şedinţei de consiliu local, iar celelalte, în perioada 05.11.2007 - 12.12.2013, pe parcursul derulării contractului, termenul general pentru prescripţia răspunderii penale începe să curgă din data de 12.12.2013 (termenul fiind de 5 ani pentru ambele infracţiuni de fals şi de abuz în serviciu potrivit C. pen. anterior, respectiv de 5 ani pentru fals şi 8 ani pentru abuz, potrivit C. pen. în vigoare), prin urmare acesta nu s-a împlinit pentru a atrage încetarea procesului penal în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat.

Prima instanţă, trecând în revistă instituţia juridică a prescrierii răspunderii penale, cât priveşte data săvârşirii actelor de complicitate în cazul infracţiunilor continue şi continuate, a constatat că prin Decizia de îndrumare numărul 2/1987 fostul Tribunal Suprem a decis, în mod corect, că în ce priveşte momentul întrunirii elementelor infracţiunii, deci al întrunirii naşterii răspunderii penale şi a încadrării juridice a faptei, data comiterii actelor de complicitate ar putea fi stabilită şi anterior datei încetării acţiunii autorului: "Raţiunea soluţiei se impune faţă de posibila existenţă a unor instituţii care ar funcţiona în favoarea inculpatului, cum ar fi termenul de prescripţie a pedepsei care, în cazul săvârşirii unui act de complicitate înainte de epuizarea faptei de către autor, nu este normal să fie împiedicată a curge faţă de persoana complicelui".

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aparte de toate acestea, în contextul în care achitarea are prioritate înaintea oricărei eventuale soluţii de încetare a procesului penal, a constatat că reţinerea formei continuate a infracţiunii nu are acoperirea concretă în actele şi probele administrate la dosar, apreciind ca fiind certe următoarele chestiuni ce se suprapun în mod ferm în cauză peste concluzia că fapta unică comisă de către acesta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege: inculpatul a participat doar la un act izolat din ansamblul de acte materiale ce compun unitatea legală de infracţiune; actul respectiv a fost unul prealabil ansamblului infracţional esenţial imputat celorlalţi inculpaţi; unitatea administrativ teritorială a iniţiat şi parcurs în condiţii de nelegalitate procedurile stabilite de legea administraţiei publice locale, relativ la adoptarea hotărârilor de consiliu local pregătitoare, aşadar aportul inculpatului I. a vizat un cadru "embrionar" al ansamblului infracţional derulat ulterior; operaţiunile în sine comise de inculpat nu au fost cauzatoare de prejudiciu; din chiar contextul faptic instituit de actul de acuzare nu rezultă şi nici nu există probe că inculpatul I. a mai fost cooptat, şi-a adus aportul, şi-a manifestat ajutorul sau măcar ar fi ştiut de "manopera" pusă la cale şi derulată efectiv de inculpaţii B., H. în conivenţă cu societatea comercială a inculpaţilor A. şi C., acestora din urmă fiindu-le plătite ulterior, fără vreo implicare din partea inculpatului I., sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de contract şi lege.

Referitor la inculpatul D., conform actului de sesizare, s-a reţinut în sarcina acestuia două fapte săvârşite în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.: complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., imputându-i-se că, în calitate de diriginte de şantier, în perioada de referinţă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi a nesocotit dispoziţiile Legii nr. 10/1995, prin omisiunea deliberată de verificare şi avizare a modificărilor aduse proiectului pe parcursul efectuării lucrărilor, cu consecinţa generării în mod nelegal a unor costuri suplimentare din fondurile alocate de guvern, a semnat procese-verbale de recepţie lucrări false, nu a emis acte de calitatea execuţiei, semnând şi confirmând doar dispoziţiile de şantier şi documentele de decontare, precum şi soluţiile tehnice adoptate ilegal prin care s-a majorat valoarea contractului; acesta a şi semnat, alături de inculpaţii B. şi C., situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale.

Prima instanţă a reţinut că, pentru urmărirea execuţiei lucrărilor, la data de 26.09.2007 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x/26.09.2007 între Consiliul Local Deleni, reprezentat prin primar şi PFA D. care avea ca obiect prestarea de către cel din urmă a activităţii de diriginte de şantier pe o durată de 2 ani, lucrarea fiind "Alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni -Zizinca - Bulboaca".

Conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea lucrărilor de construcţii, dirigintele de şantier răspunde alături de proiectant, executant, beneficiar, investitor şi furnizorul de materiale de executarea unor lucrări de calitate.

Atribuţiile de serviciu ale diriginţilor de şantier sunt stabilite conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 748/1998 şi Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) nr. 34/N/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind conţinutul cadru de organizare a licitaţiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contractare şi decontare a execuţiei lucrărilor, precum şi Ordinului I.S.C. nr. 595/06.08.2007, actualizat pentru aprobarea Procedurii de autorizare a diriginţilor de şantier (cap. IV, art. 11 lit. a), cap.

IX, art. 34, art. 35 alin. (13). În baza acestor text legale, inculpatul era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ şi cantitativ, respectiv trebuia să urmărească execuţia lucrărilor în conformitate cu programul prezentat la contract şi să îşi dea acceptul la plata lucrărilor doar în cazul în care acestea corespundeau cantitativ şi calitativ. Deşi atribuţiile inculpatului D. erau limitate la confirmarea cantităţilor de lucrări real executate, verificarea actelor de calitate a materialelor puse în operă, verificarea calităţii manoperei şi tot ce ţinea de consemnarea execuţiei fizice din punct de vedere cantitativ şi calitativ, acesta a semnat şi documentele de plată, confirmând, prin semnătură, decontarea unor categorii de lucrări care nu au fost executate sau au fost parţial executate şi efectuarea lucrărilor menţionate în aceste documente, fără să urmărească aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 50/1995.

Totodată, acesta nu a emis acte de calitate a execuţiei şi nu a urmărit ca decontarea să se facă pentru cantităţile real executate, rezultate din măsurători; a contrasemnat schimbările de soluţii tehnice dispuse, schimbând valoarea contractului, în sensul majorării cu 647.809,03 RON; au fost executate lucrări fără a avea la bază dispoziţie de şantier aprobată de beneficiar, consecinţa fiind decontarea în mod nelegal a unor lucrări neexecutate ori costuri crescute nelegal; prin dispoziţia de şantier nr. 1/9.08.2010, a adus modificări la proiectului iniţial, renunţându-se la executarea unor lucrări proiectate anterior şi dispunându-se realizarea altora suplimentare; a aprobat procese-verbale de recepţie întocmite de executanţi în fals, deoarece nu reflectau realitatea din teren, atestând efectuarea prestaţiilor în scopul folosirii ulterioare, întemeind emiterea facturilor şi a situaţiilor de lucrări; nu a ţinut evidenţa cantităţilor şi calităţii lucrărilor executate şi a materialelor puse în operă.

S-a reţinut că potrivit raportului de expertiză, teoretic, aceste lucrări nu există, nefiind consemnate în niciun act de şantier şi că în calitatea sa de diriginte de şantier, inculpatul a confirmat din partea Primăriei Deleni, alături de inculpatul B., centralizatoarele situaţiilor de lucrări (provenind de la executant) în perioada 05.11.2007 - 12.12.2013 aferente facturilor emise de societate în această perioadă (care interesează cauza), după cum urmează:

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 01.10.2007 - 05.11.2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări (pentru fiecare obiect), liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului), Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x/05.11.2007 (delegat A.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/14.09.2007, nr. y/14.09.2007 (cele 2 ordine vizau plăţi în avans) şi nr. z/12.11.2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pentru perioada 01.10.2007 - 07.11.2007, lista cuprinzând cantităţile de lucrări, recapitulaţie, ataşate facturii seria x nr. x/07.11.2007 (delegat A.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x/19.12.2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 06.11.2007 - 30.11.2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x/30.11.2007 (delegat A.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x/30.11.2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 01.12.2007 - 10.12.2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect), ataşate facturii seria x nr. x/10.12.2007 (delegat A.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/17.12.2007, nr. y/17.12.2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 08.11.2007 - 10.12.2007, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări

- Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/10.12.2007 (delegat A.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/19.12.2007;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 11.12.2007 - 24.07.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări

- Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/24.07.2008; (delegat A.) au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/25.07.2008, nr. y/25.07.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 11.12.2007 - 04.08.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări

- Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/04.08.2008 (delegat A.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x/07.08.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 25.07.2008 - 04.08.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/04.08.2008 (delegat A.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/07.08.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 05.08.2008 - 25.08.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/25.08.2008 (delegat C.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x/27.08.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 05.08.2008 - 25.09.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/25.09.2008 (delegat E.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/29.09.2008, nr. y/29.09.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 26.08.2008 - 25.09.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/25.09.2008 (delegat E.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/29.09.2008, nr. y/29.09.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 26.09.2008 - 22.12.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări

- Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/22.12.2008 (delegat C.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/14.10.2008, nr. y/23.12.2008, nr. z/23.12.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 22.12.2008 - 22.12.2008, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/22.12.2008 (delegat C.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/14.10.2008, nr. y/23.12.2008, nr. z/23.12.2008;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 23.12.2008 - 26.10.2009, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/26.10.2009 (delegat C.); au fost plătite cu ordinul de plată nr. x/02.11.2009,

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 27.10.2009 - 10.10.2010, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/10.10.2010 (delegat F.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/18.10.2010, nr. y/18.10.2010;

- Borderou centralizator de producţie pe grupă de obiecte pt. 27.10.2009 - 10.10.2010, Borderou centralizator de producţie pe categorii de lucrări, liste cuprinzând cantităţile de lucrări - Formular C5 (pentru fiecare din categoriile de lucrări efectuate în cadrul obiectului, Recapitulaţie (pentru fiecare obiect) ataşate facturii seria x nr. x/25.11.2010 (delegat F.); au fost plătite cu ordinele de plată nr. x/26.11.2010, nr. y/26.11.2010 (seria şi numărul ultimei facturi fiind menţionate greşit în actul de sesizare, ca fiind seria x/29.12.2010, în realitate factura având valoarea de 102.507,18 RON, menţionată mai sus, în care figurează delegat inculpatul, poartă seria x/25.11.2010 şi nu seria x/29.12.2010, cum din eroare s-a menţionat).

S-a reţinut că inculpatul, conform propriilor declaraţii, a afirmat că şi-a onorat corespunzător obligaţiile care îi reveneau în calitate de diriginte de şantier: a întocmit documente de calitate (procese-verbale de lucrări ascunse, recepţie calitativă) raportat la fiecare lucrare în parte, a confirmat cantitatea şi calitatea materialelor pe baza documentelor de performanţă prezentate de constructor, a susţinut că nu a emis acte de calitate pentru un singur pod metalic, din localitatea Bulboaca, precum şi că a semnat, din greşeală, pentru unele lucrări despre care a avut cunoştinţă că nu erau executate (cele identificate ocazionat de cercetarea la faţa locului efectuată la 24 aprilie 2013), aspecte pe care le relatase şi în cursul urmăririi penale. Ştia că exista un responsabil tehnic cu execuţia angajat de constructor, nu îşi aduce aminte numele, el discuta de obicei cu responsabilul punctului de lucru (menţionând în acest sens pe inculpatul E.), cunoştea şi că lucrările de foraj erau efectuate de către o altă societate decât SC J. SRL Huşi. A recunoscut că a confirmat şi semnat documente în baza cărora s-au decontat lucrări ce nu fuseseră executate, lucrările fiind cele la care s-a referit în declaraţia făcută în cursul urmăririi penale. În cuprinsul acestei declaraţii a mai precizat (în mod expres) că inculpatul B., care era cel care îi şi indica străzile pe care urma a fi montată conducta, (întrucât proiectul nu cuprindea şi planşe cu amplasarea reţelei), cunoştea despre aceste nereguli, însă i-a promis că, de comun acord cu constructorul, se vor executa lucrările în câteva zile.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe a arătat că o menţine pe cea anterioară şi a susţinut că l-a observat pe teren şi pe inculpatul A., însă doar o singură dată, cea care se deplasa în teren fiind doar inculpata C.; nu a avut cunoştinţă ca inculpatul să fi participat la vreo acţiune de inspecţie a Inspectoratului de Stat în Construcţii.

Prima instanţă a reţinut că, inculpatului, în calitate de diriginte de şantier autorizat din partea investitorului, îi reveneau şi responsabilităţi stabilite în baza Legii nr. 10/1995 şi în vederea îndeplinirii obligaţiilor de verificare a calităţii lucrărilor executate, acesta trebuia să întocmească anumite documente: procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale de calitate a execuţiei pe categorii de lucrări, condica de betoane, certificate de calitate, agremente tehnice ale materialelor puse în operă, eventuale încercări de laborator ale celor fără certificate/agremente tehnice, caiete de ataşamente privind materialele puse în operă, utilajele de construcţii şi transportul lor, precum şi cu privire la utilizarea forţei de muncă.

Cu ocazia inspecţiilor realizate pentru verificarea calităţii lucrărilor, Inspectoratul de Stat în Construcţii a identificat lucrările realizate fără a fi întocmite procese-verbale în fază determinată, iar expertiza în construcţii şi cea contabilă au concluzionat că nu există devize pentru situaţiile reale de lucrări şi nici ataşamente cu extrasele de materiale şi de provenienţă ale acestora, reţinându-se că, potrivit prevederilor legale, situaţiile de lucrări s-au întocmit pe baza caietelor de ataşamente privind materialele puse în operă şi, împreună cu procesele-verbale de recepţie calitativă, pe categorii de lucrări, trebuiau să stea la baza emiterii facturilor pentru decontarea lucrărilor. Or, în cauză, facturile au fost însoţite doar de devizele de referinţă ce au stat la baza întocmirii contractelor ori a actelor adiţionale la contract.

Expertiza contabilă a mai stabilit că nu au fost detaliate materialele folosite în formularele existente la dosar (se referă la formularul C6), deci nu s-a putut verifica provenienţa lor (verificare obligatorie potrivit Legii nr. 10/1991), că pentru o parte din materiale nu există facturi de achiziţie la dosar; nu au fost menţionate pe borderouri centralizatoare de producţie formularele C5 şi recapitulaţiile aferente facturilor numărul şi data documentului, persoanele care angajează unitatea, că un număr de 49.394,45 de ore nu au corespondent în statele de salarii aferente, iar pentru 34.429, 39 ore nu s-a putut verifica existenţa corespondentului datorită lipsei statelor de salarii.

Referitor la inculpatul A., i s-au reţinut în sarcină două fapte în concurs real, conform art. 38 C. pen., complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fiind acuzat că, în perioada 5.11.2007 - 4.08.2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC J. SRL Huşi şi a semnat actul adiţional nr. x/17.01.2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comuna Deleni; în acelaşi interval de timp, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 facturi emise de SC J. SRL Huşi.

S-a solicitat de reprezentantul parchetului schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (similar şi cu aceeaşi motivaţie s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor E. şi F.).

Prima instanţă a reţinut că, în perioada 01.06.2003 - 15.12.2008, inculpatul A. a îndeplinit funcţia de director în cadrul SC J. SRL Huşi (conform contractului de muncă înregistrat la data de 18.06.2003), dar în fapt, acesta a exercitat atribute de conducere/coordonare în firmă şi ulterior sfârşitului anului 2008, când a devenit parlamentar şi, formal, au încetat raporturile de muncă cu societatea.

Lucrările au fost efectuate de societate, în marea lor majoritate, după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal, consecinţa fiind lipsirea locuitorilor comunei de folosinţa unei investiţii pentru realizarea căreia a fost plătită suma de aproximativ 4 milioane RON din bugetul de stat, prejudiciul cauzat reprezentând neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20.08.2007, cu modificările şi completările ulterioare, facturate şi încasate de către SC J. Huşi SRL, ce însumează 916.227,53 RON (astfel cum a rezultat din raportul de expertiză judiciară contabilă şi suplimentul la acesta).

Ulterior încheierii contractului, inculpaţii A. şi C. au semnat acte adiţionale la acesta, justificate în mod formal de schimbări de soluţii tehnice (fără să fi fost emise hotărâri de consiliu local potrivit legii); au contribuit la ascunderea realităţii din teren prin omisiunea întocmirii devizelor de lucrări, cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice (aspecte ce rezultă din rapoartele de expertiză judiciară).

S-a reţinut că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a declarat că nu a avut nicio implicare în firmă şi nici în încheierea şi derularea contractului, cu excepţia faptului că era responsabil cu parcul auto, precizând şi că este asociat unic la SC Y. SRL, societate care a efectuat activitate de transport în cadrul contractului derulat cu Primăria Deleni.

În faţa primei instanţe, inculpatul a susţinut, de asemenea că, deţinând funcţia de director avea responsabilităţi numai cu privire la parcul auto al firmei, iar contractul său de muncă, dar şi fişa postului prevedeau aceleaşi responsabilităţi; nu a cunoscut pe nimeni din conducerea primăriei, nu a avut vreun contact cu reprezentanţii săi, nici măcar în campania electorală, nu a participat la negocierea contractului, nu a avut atribuţii vizând proiectul alimentare cu apă, întrucât de acest proiect s-au ocupat inginerii şi maiştrii din cadrul societăţii, angajarea acestor persoane fiind făcută de soţia sa, inculpata C., care asigura în exclusivitate, conducerea firmei.

Cu privire la actul adiţional la contract nr. x/17.11.2008, raportat la care s-a atestat ştiinţific că l-a semnat, a arătat că nu avea atribuţii şi nici cum să semneze un astfel de document, însă a recunoscut posibilitatea semnării acestuia, determinat de aspecte de urgenţă şi numai după ce şi-a întrebat soţia dacă poate semna documentul şi a precizat că este posibil să fi mers la punctul de lucru din comuna Deleni, dar nu pentru a da ordine/instrucţiuni, ci doar în situaţia defectării unui utilaj, cu atelierul mobil de reparaţii, neavând cunoştinţă dacă societatea desemnase un reprezentant responsabil cu efectuarea lucrării. Totodată, a negat că a participat la vreun control efectuat de Inspectoratul de Stat în Construcţii privitor la lucrările efectuate de SC J. SRL Huşi în cadrul proiectului şi nu a putut oferi nicio explicaţie referitoare la afirmaţiile inculpaţilor F. şi E. care au susţinut că el i-a angajat şi că le dădea dispoziţii nemijlocite cu privire la efectuarea lucrării şi a arătat că nu îşi aminteşte ca, în aceeaşi perioadă de timp, societatea SC Y. SRL, al cărei administrator era, să fi efectuat activităţi de transport în folosul Primăriei Deleni.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. x/19.12.2016 efectuat în cauză, în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, raport întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti, s-a stabilit cu certitudine că semnătura de la poziţia "contractant - SC J. SRL Huşi - C." realizată pe actul adiţional la contract - nr. x/17.11.2008, a fost executată de inculpatul A. .

Prima instanţă, analizând probatoriul administrat raportat la învinuirea de abuz în serviciu a înlăturat susţinerile inculpatului A., constatând că din contractul de muncă al inculpatului a rezultat că a îndeplinit funcţia de director al societăţii SCJ. SRL Huşi cu atribuţii de coordonare a întregii activităţi şi nu doar de a asigura funcţionarea parcului auto şi că în această calitate a participat la diverse activităţi respectiv: încheierea actului adiţional la contract nr. x din 07.01.2008 şi semnarea acestuia, la controlul efectuat de inspectorii de specialitate, precum şi la semnarea proceselor-verbale de control al calităţii lucrărilor în faza determinante nr. x din 14.08.2008, respectiv nr. x din 14.08.2008 ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, împrejurări de altfel, confirmate şi din coroborarea declaraţiilor coinculpaţilor: E., (care a relatat despre deplasările în teren ale inculpatului A. în anul 2008 şi a confirmat prezenţa inculpatului A. la efectuarea controlului de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi perfectarea înţelegerii vizând angajarea sa direct cu inculpatul), B. care a afirmat în faţa primei instanţe că l-a văzut atât pe A., cât şi pe C., când veneau la lucrare), precum şi F. (angajat al societăţii în cursul anilor 2010 - 2011 care în cursul urmăririi penale a susţinut că primea dispoziţii direct de la inculpat în desfăşurarea activităţii).

Referitor la inculpata C., s-a reţinut că a săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi cea prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen., constând în faptul că, în intervalul 5.11.2007 - 12.12.2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC J. SRL Huşi şi a semnat actele adiţionale nr. x din 11.09.2008, nr. 2 din 16.04.2009, nr. 3 din 31.10.2009, nr. 129 din 30.12.2009, nr. 25 din 31.03.2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice nr. 4 din 30.06.2010, nr. 94 din 21.10.2010, nr. 103 din 09.12.2010, nr. 107 din 27.12.2010, nr. 6 din 27.12.2011 şi nr. 7 din 12.12.2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni; în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC J. SRL. Huşi.

Prima instanţă a reţinut că lucrările au fost efectuate în marea lor majoritate după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegal şi că facturile semnate de inculpata C. în care s-a consemnat efectuarea lucrărilor de construcţii au conţinut date nereale cu privire la serviciile livrate, întrucât nu au reflectat cantităţile reale ale lucrărilor executate (facturile conţineau menţiunea "situaţii de lucrări contract nr. x", iar aşa-zisele situaţii nu erau însoţite de documente care să ateste executarea în realitate a lucrării), inculpata împreună cu inculpatul A. contribuind la ascunderea realităţii din teren prin lipsa devizelor de lucrări cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice.

Sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. faţă de toţi inculpaţii (cu excepţia inculpaţilor I., H.), respectiv al întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu trimitere la inculpata G. (dat fiind statutul său profesional special), căreia i s-a imputat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 C. pen., prima instanţă, a apreciat necesare următoarele precizări.

Astfel, a constatat că, în mod întemeiat, parchetul a reţinut cu titlu general, emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului (în cuprinsul rechizitoriului fiind menţionate, din eroare, un total 17 facturi, deşi au fost indicate/enumerate doar 16 facturi), ca fiind tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de abuz în serviciu.

Pe de altă parte semnarea, spre exemplu de către inculpata C., în calitate de delegată, a 4 facturi fiscale emise de societatea comercială, s-a considerat că reprezintă tot atâtea acte materiale intrând în conţinutul infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a constatat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost reţinută în actul de sesizare, în forma autoratului, în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii care erau menţionaţi ca delegaţi pe aceste facturi: A. (8 facturi), C. (4 facturi), E. şi F. (câte 2 facturi fiecare).

Întrucât în cursul judecăţii, urmare expertizei tehnice criminalistice efectuate, s-a stabilit cu certitudine şi în mod ştiinţific că inculpaţii E., F. şi A. nu au întocmit şi semnat facturile cu conţinut nereal, ci doar le-au remis beneficiarului, s-a apreciat că nu mai poate fi luată în discuţie participaţia inculpaţilor sub forma autoratului la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prima instanţă a respins cererea parchetului, care, într-o formulă de forţare a instituţiilor juridice de drept penal material, a solicitat reţinerea complicităţii în locul autoratului invocând că ei doar au înlesnit/sprijinit activitatea autorului "prin acceptarea menţionării ca delegat pe factură şi remiterea beneficiarului".

Pe de altă parte, s-a reţinut că parchetul a susţinut că autorul acestor acte materiale este inculpata C., care a emis şi semnat toate facturile din partea societăţii SC J. S.R.L Huşi şi a solicitat, prin schimbarea încadrării juridice, ca toate aceste acte materiale să intre, alături de cele 4 acte materiale expuse în rechizitoriu, în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (un total de 16 acte materiale reprezentând falsificarea prin plăsmuire a 16 facturi).

Or, prima instanţă a apreciat că în cauză nu se poate reţine incidenţa instituţiei schimbării de încadrare juridică, ci aceea a extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale, grefată pe vechiul art. 335 C. proc. pen., dispoziţii care nu se mai regăsesc în noua codificare procesual penală. S-a constatat, din economia textelor art. 371 C. proc. pen. şi urm. din noul C. proc. pen. referitoare la desfăşurarea judecării cauzelor în primă instanţă, că nu rezultă identificarea vreunui cadru procedural care să permită astfel de artificii juridice, În plus,relevându-se că întreaga structurare şi separare a funcţiilor judiciare din noul cod sunt astfel gândite încât să nu se permită suplinirea unor asemenea lacune majore, iar o înştiinţare asupra acuzaţiei penale, pentru alte acte materiale din conţinutul aceleiaşi infracţiuni, nu ar putea fi făcută direct în faza de judecată, fără parcurgerea urmăririi penale şi cu încălcarea evidentă a drepturilor inculpatei.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că nu are temei să se pronunţe asupra unei astfel de "cereri de extindere a acţiunii penale", urmând ca, raportat la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către inculpată, soluţia să se axeze pe ceea ce s-a reţinut în rechizitoriu completat cu ordonanţa din 03.11.2015, respectiv că: "în derularea contractului, SC J. SRL Huşi a emis un număr de 17 facturi fiscale, iar pe 4 dintre acestea inculpata figurează ca delegată" - concret individualizate: facturile nr. x/25.08.2008, în valoare de 61.924,42 RON; nr. x/22.12.2008, în valoare de 285.407,35 RON; x/22.12.2008, în valoare de 66.666,99 RON; nr. ECO - x/26.10.2009, în valoare de 121.008,42 RON, .

Referitor la inculpatul F., s-a reţinut în sarcina acestuia că, în intervalul arătat, în calitate de inginer şef de echipă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie care atestau nereal efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, s-a reţinut că faptele inculpatului de a se implica activ, menţionând şi semnând ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC J. SRL Huşi, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanţa a respins solicitarea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, din infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a reţinând că inculpatul a participat din partea SC J. SRL Huşi (inginer constructor, cu 7 angajaţi în subordine) la derularea lucrărilor ce fac obiectul anchetei şi a figurat ca delegat pe două facturi fiscale emise de executant, care au fost prezentate pentru plată primarului comunei Deleni, inculpatului B. şi ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, dar inculpatul nu a emis şi nici nu a semnat facturile respective (ultima în data de 25.11.2010, seria x/10.10.2010, în valoare de 464.455,74 RON; seria x/29.12.2010, în valoare de 102.507,18 RON).

În ceea ce priveşte participarea la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, s-a reţinut că atât acesta, cât şi inculpatul E. - şefi ai echipelor din şantier, ambii de profesie ingineri, cu atribuţii de coordonare/conducere a muncitorilor din subordine, s-ar fi implicat activ în fenomenul de fraudare a beneficiarului, în condiţiile în care cunoşteau în mod direct, nemijlocit, realitatea din teren, fiind cei care, de pildă, dispuneau mişcări de resurse umane şi/sau materiale, solicitau necesar de materiale. Pe lângă această contribuţie, s-a reţinut că inculpaţii au participat la circuitul documentelor, acceptând să fie menţionaţi ca delegaţi pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate.

Or, în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată în calitate de suspect la 28 februarie 2014, inculpatul a relatat că, în calitate de inginer în construcţii, angajat la societatea J. SRL Huşi în perioada iunie - decembrie 2010, a desfăşurat activităţi pe raza comunei Deleni, însă în realizarea unui proiect al comunei ce privea amenajare de drumuri şi podeţe şi nu a proiectului privind "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi Bulboaca", ce se derula în acelaşi timp, lucrările pe care le-a executat fiind balastare drum, compactare balast, pietruire drum, turnare covor asfaltic; nu a avut cunoştinţă dacă lucrările pentru care se cerea decontarea au fost realizate; nu şi-a amintit să fi dus vreo factură emisă de SC J. SRL Huşi în care să figureze delegat, nu a completat şi semnat facturi (aspecte certificate ştiinţific ulterior).

În declaraţia dată ca inculpat, în faza de urmărire penală, la 17.06.2015, a precizat că atribuţiile sale vizau organizarea muncitorilor şi utilajelor pe şantier, asigurarea execuţiei lucrărilor conform proiectului; în majoritatea timpului activitatea de şantier era coordonată de inculpata C., însă, uneori, la interval de circa doua săptămâni, mai primea dispoziţii şi de la inculpatul A., ce se prezenta mai rar în societate şi în şantier, fiind deputat în perioada respectivă; se întâmpla să i se solicite să lase documente la Primăria Deleni şi crede că a fost menţionat pe facturi pentru că era inginer în cadrul societăţii.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul F. a reiterat unele dintre aspectele anterior menţionate, subliniind că nu a avut atribuţii referitoare la lucrarea "alimentare cu apă şi amenajare poduri şi podeţe", ci la asfaltarea drumurilor şi lucrările anterioare asfaltării în comuna Deleni, proiect separat de cel dintâi, care se realiza în comună, diriginte de şantier fiind D., el ocupându-se doar de activitatea de execuţie. A precizat că: în situaţia în care operaţiunea de asfaltare se suprapunea peste necesitatea de a se asfalta şi un pod sau un podeţ, se realiza şi acest lucru; nu a dus niciodată facturi din partea societăţii la primărie, nu a semnat astfel de facturi, nu avea cunoştinţă de lucrările la care facturile se refereau; pe A. l-a cunoscut ca fiind soţul inculpatei, l-a văzut de 2 ori pe raza comunei şi tot de atâtea ori la sediul societăţii; au existat însă situaţii când a fost necesar să depună la primărie anumite copii ale unor detalii de execuţie/planşe/dispoziţii de şantier, el fiind cel care a înaintat aceste documente fie dirigintelui de şantier, fie primarului comunei - când aceştia se prezentau pe teren.

În cursul judecăţii s-au solicitat şi primit relaţii de la societatea SC J. SRL Huşi cu privire la lucrările şi sarcinile de serviciu ale inculpatului, astfel că prin adresa fără număr din 7.11.2016, semnată de inculpata C., în calitate de director, a fost înaintat doar contractul de muncă al acestuia, fără a fi ataşate alte documente, iar potrivit adresei fără număr din 12.12.2016 a SC J. SRL Huşi, semnată de inculpata C., a rezultat că inculpatul a fost salariatul societăţii în perioada 01.09.2010 - 12.05.2011 şi, cu certitudine, acesta nu a lucrat la obiectivul "Alimentare cu apă" în comuna Deleni, întrucât specialitatea lui era de inginer căi ferate, drumuri şi poduri, nefiind ataşate alte înscrisuri în sprijinul acestei adrese.

Prima instanţă a constatat ca fiind corespunzătoare adevărului o parte din împrejurările anterioare relevate reţinând că lucrarea angajată de societate a avut într-adevăr ca obiectiv şi amenajarea de poduri şi podeţe, că inculpatul F. a figurat ca angajat în statele de plată pentru perioadele lucrate pe contractul de execuţie a proiectului de alimentare cu apă şi că dirigintele de şantier al acestei lucrări a fost inculpatul D., dar, în acelaşi timp, a reţinut că faptele comise de acesta nu au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege pentru infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut ca fiind certe şi ferm dovedite aspectele ce susţin această ipoteza juridică constatând că: inculpatul a participat doar la acte izolate şi neesenţiale din ansamblul de acte materiale ce compun unitatea legală de infracţiune; aportul concret al inculpatului a vizat un spaţiu "pur profesional" şi deşi lucrările realizate nu au fost conforme proiectului şi nu au fost finalizate, eventuala sa sancţionare nu poate fi îndepărtată de spaţiul raporturilor de muncă; din contextul faptic instituit de actul de acuzare nu rezultă şi nici nu există probe că inculpatul a fost cooptat, că şi-a adus aportul sau măcar ar fi ştiut de "manopera" pusă la cale şi derulată efectiv de către inculpaţii B., H. în conivenţă cu societatea inculpaţilor A. şi C., acestora din urmă fiindu-le plătite sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de contract şi lege.

Referitor la inculpatul E., prima instanţă a constatat că şi în cazul acestuia s-a reţinut o situaţie de fapt similară constând în aceea că, în calitate de inginer şef de echipă, în intervalul de timp arătat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, a pus în executare soluţii tehnice ilegale, contribuind la întocmirea proceselor-verbale de recepţie care atestau efectuarea prestaţiilor stabilite în scopul folosirii ulterioare, a coordonat echipa de muncitori şi a dispus mişcări de resurse umane şi/sau materiale, a solicitat necesar de materiale în mod nejustificat, denaturând împreună cu dirigintele de şantier realitatea din teren, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. totodată, faptele inculpatului, de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, menţionând şi semnând ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC J. SRL Huşi, întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele fiind săvârşite în concurs real, conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

Şi faţă de acesta s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub aspectul formei de participaţie penală, din autor în complice, respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E., a reţinut ca fiind reale următoarele împrejurări de fapt: a participat din partea SC J. SRL Huşi (inginer, cu 10 angajaţi în subordine) la derularea lucrărilor ce fac obiectul anchetei şi a figurat ca delegat pe două facturi fiscale emise de executant (ultima în data de 25.09.2008), care au fost prezentate pentru plată primarului comunei Deleni, B. şi ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate; a participat şi la circuitul documentelor, fiind menţionat pe facturile emise în fals de angajator, în condiţiile în care documentele atestau situaţii nereale din şantier, respectiv lucrări neexecutate. Însă, s-a reţinut că s-a dovedit ştiinţific că acesta nu a emis şi semnat ca delegat al SC J. SRL Huşi cele două facturi fiscale produse în derularea contractului, seria x/25.09.2008, în valoare de 157,994,19 RON; seria x/25.09.2008, în valoare de 88.257,32 RON.

În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat (filele x vol. 1 dosar urmărire penală) că a lucrat în cadrul SC J. SRL Huşi în perioada iunie - 15 noiembrie 2008 şi a desfăşurat activităţile ordonate de directorul societăţii, inculpatul A., în cadrul proiectului "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi Bulboaca" nu a putut furniza detalii cu privire la schimbările de soluţii, nu a cunoscut nimic în legătură cu cele două facturi pe care figurează delegat; a participat la efectuarea lucrărilor doar la un singur pod.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă a reiterat aspectele privind faptul că nu are cunoştinţă de facturile şi situaţiile de lucrări întocmite în această perioadă, nu a semnat astfel de documente, având doar atribuţii de supraveghere a lucrărilor, singurele documente semnate erau notele, un formular de necesar de materiale şi forţă de muncă; A lucrat în principal la acel pod, dar sporadic a lucrat şi la reţeaua de alimentare cu apă; a fost angajat de către inculpatul A., pe întreaga perioadă a lucrării nu a văzut pe teren pe responsabilul tehnic al lucrării, deşi ştia că, teoretic, există o astfel de persoană; a avut cunoştinţă despre faptul că, în septembrie 2008, inculpatul A. a fost însoţit de un inspector din partea Inspectoratului de Stat în Construcţii când a fost în teren la lucrarea pe care el o executa (a precizat că obiectivul urmărit de aceştia viza faza determinantă de la podul C3 privind hidro-izolaţia acestuia); nu a negat că a înmânat documente ale firmei în favoarea primăriei, însă nu a semnat vreun astfel de document şi nici facturile în litigiu.

Prima instanţă a constatat că faptele comise de inculpatul E. nu au fost săvârşite cu vinovăţia cerută de lege reţinând că acesta a fost salariatul societăţii în perioada 01.07.2008-15.11.2008, potrivit adresei fără număr din 12.12.2016 emisă de SC J. SRL Huşi, că din actele existente la dosar nu a reieşit dacă toată activitatea desfăşurată în această perioadă a fost exclusiv la lucrarea alimentare cu apă, deoarece în aceeaşi perioadă, societatea desfăşura activităţi şi la alte puncte de lucru, nefiind infirmate obiectiv susţinerile inculpatului că nu avea cunoştinţă de facturile şi situaţiile de lucrări întocmite în această perioadă, că nu a emis sau semnat astfel de documente, având doar atribuţii de supraveghere a lucrărilor, că a lucrat efectiv (mai bine sau mai rău calitativ) în principal la acel pod.

Revenind la conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. imputată inculpaţilor, prima instanţă a reţinut, cu privire la faptul că inculpatul A. figurează în calitate de delegat pe 8 dintre facturile menţionate în rechizitoriu, că, în esenţă, apărarea sa a fost în sensul că menţionarea sa la rubrica delegat a fost pur formală, întrucât acesta, printr-un memoriu depus în cursul urmăririi penale, a susţinut că a fost un simplu salariat al societăţii, nu putea angaja societatea faţă de terţi, nu o putea reprezenta legal, aşa cum ar face-o administratorul - inculpata C., nu a fost implicat în încheierea/executarea contractului; singura persoană în măsură să completeze şi să semneze facturile, ca şi situaţiile de lucrări, este administratorul societăţii. A apreciat ca lipsită de relevanţă menţionarea numelui său la rubrica delegat de către cel care întocmit factura, arătând că menţionarea numelui delegatului pe facturile fiscale nu este obligatorie, potrivit art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, art. 1 şi anexa 3 din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2226/2006, iar din interpretarea acestor norme rezultă că face parte din menţiunile privitoare la expediţie, rubrică ce se completează doar atunci când sunt livrate bunuri şi nu când facturile sunt emise pentru plata unor servicii. Ca uzanţă în această materie, când factura este emisă pentru plata unor servicii, rubrica privind delegatul este completată cu datele de identificare ale persoanei autorizate de cumpărător să recepţioneze factura; de altfel, pe cele 8 facturi în litigiu se observă că reprezentantul primăriei le-a semnat atât la rubrica semnătura de primire, cât şi la cea privind date vizând expediţia. Chiar dacă s-ar admite că persoana menţionată ca delegat a înmânat factura beneficiarului serviciilor, a susţinut că acest fapt nu semnifică că delegatul răspunde pentru conformitatea facturii cu serviciile prestate pe teren, ci doar că a predat documentul către beneficiar, mai ales că, din partea furnizorului, facturile sunt semnate de către administratorul C..

Prima instanţă a subliniat că, dincolo de acţiunea ce întregeşte elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi anume folosirea înscrisului fals sau încredinţarea lui spre folosire (acţiune subsecventă celei de falsificare), folosire ce a fost înlesnită prin depunerea înscrisurilor la beneficiarul lucrării de către inculpaţii A., E. şi F., esenţial este ca acţiunea principală de falsificare a respectivului înscris, prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau 321 C. pen., să fie probată că a fost comisă efectiv de persoanele în cauză.

Or, s-a constatat de prima instanţă că în concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. x/19.12.2016 întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti (expertiză dispusă în cursul judecăţii) s-a stabilit cu certitudine că nici scrisul şi nici semnăturile aflate pe facturile în discuţie nu au fost executate de către inculpaţii A., E. şi F..

Reprezentantul parchetului a formulat comentarii juridice, inclusiv cu privire la noţiunea de falsificare a facturilor fiscale, arătând că în ordonanţa din 3 noiembrie 2015 "datorită specificului facturilor fiscale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 155 din Codul fiscal, s-a avut în vedere sensul mai larg al acţiunii de falsificare şi anume de alcătuire/plăsmuire, atribuindu-se acestora caracter de adevăr, de autenticitate: inculpaţii, contrafăcând facturile enumerate în mod fraudulos, pentru a dovedi anumite prestaţii nereale, au consemnat într-un înscris sub semnătură privată o situaţie nereală, inexistentă.

Este adevărat că indicarea delegatului care livrează bunurile sau prestează serviciile, precum şi a datelor sale de identificare, urmată de semnătura sa, nu face parte din menţiunile obligatorii ale facturii fiscale, în forma reglementată de Codul fiscal, cum, de altfel, nici semnătura şi ştampila furnizorului nu sunt menţiuni obligatorii, ci doar recomandate. Chiar dacă indicarea numelui delegatului nu face parte dintre menţiunile obligatorii, este de precizat însă, că nu numai înscrierea în facturile emise de către inculpata C. a unor servicii care nu au fost prestate, urmată de semnarea facturilor la rubrica emitent şi delegat, constituie date nereale şi este singura acţiune care conferă caracter penal:

în fapt, menţionarea la această rubrică în calitate de delegat, a numelui unor persoane din cadrul firmei, una având funcţie de conducere, iar celelalte două având profesii în specialitatea lucrării, toate desfăşurând activitate în cadrul acestui proiect, este şi aceasta o informaţie de natură să confere caracter de veridicitate celorlalte menţiuni nereale din factură şi situaţiile de lucrări anexate, menite să ateste, în ansamblu, realitatea operaţiunilor efectuate şi nu poate fi considerată pur formală". S-a mai arătat că, "limitarea implicată de inculpaţi acţiunilor lor, care invocă drept aspect critic lipsa semnăturii aplicată pe document, care nu le aparţine, acesta fiind elementul central de natură a-i exonera de răspundere, ar conduce practic la răpirea componentei ilicite de natură penală a demersurilor lor: practic, aceştia au emis ori au contribuit la emiterea de documente care atestă în mod nereal prestaţii neefectuate (facturi cu conţinut nereal), cu consecinţa generării altor acte (ordine de plată) şi plăţii unor sume de bani nedatorate.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop. Autorul trebuie să comită acţiunea de falsificare, cât şi acţiunea consecutivă de folosire sau încredinţare a înscrisului pentru folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice. Mobilul determinant şi scopul final urmărit de autor nu au relevanţă în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii; instanţa trebuie să se preocupe numai de scopul imediat prevăzut de lege - producerea unei consecinţe juridice, iar nu şi de scopul final avut în vedere de autor care poate fi, de exemplu, dobândirea unui folos ilicit, producerea unei pagube altei persoane".

Însă, în pofida susţinerilor reprezentantului parchetului, prima instanţă a constatat că inculpaţii A., F. şi E. nu au emis şi nici nu au semnat documentele respective, considerând că nu poate fi primită aserţiunea că aceştia "au contribuit la emiterea de documente ce atestă în mod nereal prestaţii efectuate, motiv pentru care acţiunile acestora caracterizează complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu autoratul", atât prin prisma formei de participaţie penală propusă, cât şi prin prisma faptului că acţiunea materială şi concretă de falsificare a respectivelor înscrisuri de către acele persoane nu a fost adeverită.

Cu privire la individualizarea pedepselor, în raport cu persoana inculpaţilor condamnaţi, prima instanţă a ţinut cont de contribuţia efectivă a acestora, dar şi de atitudinea faţă de fapte şi urmările acestora, pe de o parte, că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut că avea îndatoriri de serviciu concrete legate de proiectul alimentare cu apă sau că a încălcat vreo dispoziţie legală, iar, pe de altă parte, cu privire la prejudiciu, reţinând că atitudinea acestora a fost una de indiferenţă, întrucât nu s-au preocupat de recuperarea prejudiciului şi nici măcar nu au conştientizat că acţiunile lor defectuoase au împiedicat finalizarea proiectului, consecinţă pe care au plasat-o pe seama desfăşurării anchetei penale.

În ceea ce priveşte contribuţia efectivă la comiterea faptelor, prima instanţă a considerat că nu trebuie omisă construcţia penală a întregii acuzaţii, respectiv că "se constituise un grup de interese", format în principal din primar şi viceprimar, care inoculaseră o grabă în maniera de lucru în primărie, motivat de iminenţa pierderii finanţării de la guvern, mai ales că era vorba de cca. un milion de euro, pe care aceştia doreau să-i primească în mandatul lor şi că "preconstituind acest fundament de precipitare a edictării la nivelul organului deliberativ al comunei, pe care, practic, l-au capturat, prin eludarea legii şi încălcarea atribuţiilor de serviciu", inculpaţii B., H. au creat premisele perfectării contractului evocat cu societatea inculpaţilor A. şi C., aceasta din urmă, în funcţie de datele oficiale, administratorul şi asociatul unic al SC J. SRL Huşi, cărora ulterior le-au plătit sume importante de bani din bugetul de stat în lipsa contraprestaţiilor impuse de act şi legea aplicabilă".

Aşadar s-a apreciat că pilonii principali ai construcţiei penale au fost, pe un prim palier, inculpatul B., care chiar a susţinut că primăria a fost în culpă cu privire la derularea cu celeritate a contractului, şi în celălalt palier, al execuţiei, inculpata C., care a susţinut, contrar evidenţei, că unitatea administrativ teritorială este cea care de fapt datorează bani societăţii, căreia i-a fost creat un prejudiciu de 15% din valoarea contractului datorat inflaţiei în perioada 2007-2014, motiv pentru care se impune cu necesitate aplicarea faţă de aceşti doi inculpaţi a unor pedepse cu închisoarea cu executare efectivă, toate pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, fiind uşor orientate peste minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

De asemenea, a făcut aplicarea regulilor juridice vizând concursul de infracţiuni, respectiv art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dar şi art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., contopind legal pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, cu excepţia situaţiei juridice a inculpaţilor A. şi H..

A făcut aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. dispuse cumulativ, faţă de inculpaţii condamnaţi, conform textului legal incident, dar şi lit. g) - dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, în cazul primarului B. şi viceprimarului H. sau dreptul de a exercita profesia, meseria, activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, în cazul inculpatului D..

Pentru ceilalţi inculpaţi condamnaţi, în funcţie de contribuţia fiecăruia, a dispus în temeiul art. 91 C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la legea penală mai favorabilă, prima instanţă a constatat că deşi reprezentantul parchetului a susţinut că, analizând comparativ limitele speciale de pedeapsă ale infracţiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals intelectual, astfel cum sunt incriminate în C. pen. anterior şi cel în vigoare rezultă că în C. pen. actual sunt prevăzute sancţiuni mai severe, relevantă, sub acest aspect, este acuzaţia penală adusă inculpaţilor (în principal infracţiunea de abuz în serviciu), raportat la care a reţinut următoarele:

- prin rezoluţia nr. x/P/2011/17.01.2012, la nivelul unei unităţi locale de parchet s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţi pentru faptele de abuz în serviciu şi fals;

- după înregistrarea cauzei pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Ordonanţa nr. x/P/2013/19.12.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de suspecţi din infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 - noul C. pen., prin ordonanţa din data de 12.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate în infracţiunile prevăzute de art. 322 C. pen. şi art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

- prin ordonanţa din data de 8.06.2015 s-a dispus, cu just temei, schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, motivat de prejudiciul pretins cauzat prin comiterea infracţiunilor cercetate şi cuantificat sub valoarea de 2 milioane de RON impusă de dispoziţiile art. 183 C. pen.

În consecinţă, prima instanţă a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., prin raportare la incriminările din C. pen. anterior, pe care le-a considerat că trebuie privite în mod unitar constatând că trimiterea trebuie făcută la infracţiunea de bază în cauză prevăzută de art. 248 raportat la art. 2481 din C. pen. anterior. Astfel, a constatat că regimul sancţionator incident ar fi mult mai sever, prin comparare cu dispoziţiile echivalente în noul C. pen., indiferent de împrejurarea că faptele au fost comise în concurs real şi de tratamentul sancţionator diferit al concursului de infracţiuni în cele două reglementări.

Prima instanţă, răspunzând tuturor criticilor şi apărărilor formulate, inclusiv solicitărilor de schimbare a încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi, a conchis că soluţia pronunţată pe latură penală se impune, întrucât cercetarea judecătorească a confirmat parţial învinuirea adusă în sarcina tuturor inculpaţilor, iar declaraţiile inculpaţilor, astfel cum au fost analizate anterior, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu celelalte înscrisuri, probe care, în ansamblul lor au dovedit reprezentarea unora dintre inculpaţi a activităţii infracţionale care a condus la prejudicierea părţii civile, prin efectuarea de plăţi pentru lucrări neexecutate şi pentru lucrări fără documente de calitate, astfel încât finalizarea lucrării nu a fost posibilă până în prezent, dispunând Sentinţa penală nr. 283 din 16 mai 2017 în Dosarul nr. x/2015, pe care a îndreptat-o prin încheierile de îndreptare eroare de cameră de consiliu de la 22 mai 2017, 22 septembrie 2017 şi 22 mai 2018, din acelaşi dosar.

Referitor la latura civilă, prima instanţă a constatat că în cursul urmăririi penale s-a reţinut că prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20.08.2007, cu modificările şi completările ulterioare, ce au fost facturate şi încasate de către SC J. SRL Huşi, însumează 916.227,53 RON, valoare ce a rezultat din raportul de expertiză judiciară contabilă şi, respectiv, suplimentul la expertiză, expertul contabil scăzând din cantităţile de lucrări incluse în facturile emise de societatea J. SRL Huşi către Primăria comunei Deleni cantităţile de lucrări realizate efectiv, stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză şi obţinând cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate; cantitatea de lucrări facturate, dar neexecutate, a fost apoi înmulţită cu preţurile unitare utilizate în facturi şi a fost obţinută valoarea cantităţii de lucrări facturate, dar neexecutate; la această valoare s-au adunat alte cheltuieli directe şi indirecte, profit, şi s-a obţinut un total prejudiciu pe categorie de lucrări.

Apărarea inculpaţilor a fost în sensul includerii în valoarea lucrărilor executate şi a celor efectuate ulterior decontării, până la data efectuării expertizei, iar expertul contabil desemnat, în anexa 3 la suplimentul raportului de expertiză, a stabilit care este valoarea acestora. S-a apreciat că nu este însă oportună reţinerea lucrărilor efectuate ulterior, alăturat/cumulat celor care se cuveneau plătite, întrucât, unele nu existau şi altele nu aveau documente de calitate, or tocmai pentru acest motiv Inspectoratul de Stat în Construcţii a dispus expertizarea atât a proiectului, cât şi a lucrărilor, oprind efectuarea lor până la expertizare, fapt care nu s-a realizat/respectat.

S-a reţinut că expertul în construcţii desemnat a opinat cu justeţe că imputarea întregii investiţii nu este adecvată, deoarece ceea ce s-a realizat din lucrare poate fi folosit; a mai precizat că, în vederea terminării lucrărilor ar mai fi de investit suma de 3.474.555 RON, având în vedere diferenţa dintre valoarea contractată şi cea executată indexată la zi; pentru intrarea în legalitate privind calitatea lucrărilor executate a precizat că este necesară o expertiză tehnică MLPAT şi, în prealabil, încercări de laborator ale materialelor de construcţii puse în operă; numai pe baza unei astfel de expertize (ce ar înlocui actele de calitate în execuţie), se poate întocmi cartea construcţiei lucrării şi realiza recepţia la terminarea lucrărilor.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) (succesor în drepturi al fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului) s-a constituit parte civilă cu suma de 3.611.180,39 RON reprezentând finanţarea proiectului de la bugetul de stat. S-au avut în vedere menţiunile din rechizitoriu cu privire la încălcări ale legislaţiei în materia achiziţiilor publice şi lipsa documentelor privind calitatea lucrărilor, precum şi dispoziţiile legale ale normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006, iar în subsidiar, ministerul s-a constituit parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea lucrărilor plătite, dar neexecutate.

Prima instanţă a constatat că se impune obligarea, în solidar, a inculpaţilor pe care i-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv A., B., C., D. şi H. la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, sumă ce reprezintă prejudiciul izvorât urmare încălcării atribuţiilor de serviciu, fapta fiind comisă împreună, astfel cum anterior s-a menţionat.

Cu privire la măsurile asiguratorii, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa din 21.08.2014 procurorul de caz a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., C., E., B., H., G. şi D..

În contextul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu s-a pronunţat doar faţă de inculpaţii A., B., C., D. şi H., prima instanţă a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituită prin Ordonanţa din 21.08.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor E. şi G. şi a menţinut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanţa din 21.08.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor A., B., C., D. şi H., în vederea reparării pagubei.

Referitor la anularea înscrisurilor, prima instanţă a reţinut că, în speţă, cadrul faptic şi juridic vizând comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu a fost unul larg şi privea executarea şi plata unor lucrări aferente unui proiect privind alimentarea cu apă şi amenajare poduri, podeţe în comuna Deleni, jud. Vaslui, derulate în contextul perfectării şi executării contractului nr. x/23.08.2007 între Primăria comunei Deleni, reprezentată de primarul B. şi SC J. SRL Huşi, prin administratorul C., în valoare de 3.185.918,63 RON, având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, Bulboaca", context în care unora dintre inculpaţi li s-au imputat ca "manopere infracţionale" fapte distincte de fals, astfel:

- fapta inculpatului A., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC J. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatei C., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC J. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului B., care, în intervalul de timp menţionat, prin exercitarea în mod defectuos a îndatoririlor funcţionale, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat ca "bun de plată" un număr de 16 facturi fiscale şi x ordine de plată, prin care s-au efectuat plăţi către SC J. SRL Huşi, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului D., care a semnat, alături de inculpaţii B. şi C. situaţiile de lucrări în baza cărora s-a efectuat plata celor 16 facturi fiscale care fac obiectul cercetărilor, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatei G. de a semna un număr de 16 ordine de plată, care au stat la baza achitării celor 16 facturi emise de SC J. SRL Huşi întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- fapta inculpatului F., respectiv fapta inculpatului E. de a se implica activ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin menţionarea ca delegat în cuprinsul a două facturi fiscale cu conţinut nereal emise de SC J. SRL Huşi, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Întrucât prima instanţă a dispus condamnarea unora dintre inculpaţii mai sus menţionaţi (B., C. şi D.) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a apreciat că se impune drept consecinţă juridică anularea respectivelor înscrisuri falsificate.

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în prealabil, a reţinut împrejurarea că subzistă faptic, fiind sancţionat penal cadrul larg de situaţii şi elemente vizând comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu, care au impus întocmirea unei vaste documentaţii aferente. De altfel, pe parcursul considerentelor hotărârii s-a făcut trimitere concretă la împrejurarea că, "cu titlu general, emiterea unui număr de 16 facturi fiscale pe parcursul derulării contractului, au fost reţinute de parchet, printre altele, ca acte materiale intrând în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de abuz în serviciu".

Mai mult, chiar şi raportat la inculpaţii care au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată (A., E., F.), respectiv pentru infracţiunea de fals intelectual (inculpata G.), prima instanţă a remarcat faptul că operaţiunile în sine de falsificare a respectivelor înscrisuri, prin atestare de împrejurări necorespunzătoare adevărului, subzistă în materialitatea lor, însă doar chestiuni de natură juridică, vizând împrejurările că respectivele fapte nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege sau că nu au existat probe că respectivele persoane au săvârşit fapta, au condus la alte soluţii tehnice.

În consecinţă, prima instanţă a considerat că infracţiunea de abuz în serviciu privind acea neefectuare parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20.08.2007, trebuie să conducă şi la restabilirea situaţiei anterioare prin desfiinţarea tuturor înscrisurilor, respectiv facturi fiscale şi ordine de plată emise în cauză.

II. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii A., B., C., D. şi H., precum şi partea civilă Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele susţinute la termenul din 17 mai 2018 şi detaliate în încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, care au fost completate cu cele formulate în scris, ataşate la dosar.

Cauza a fost înregistrată la 13 octombrie 2017 pe rolul Completului de 5 Judecători, sub nr. x/2017, primind, urmare repartizării aleatorii, prim termen de judecată la 04 decembrie 2017.

La termenul din 12 februarie 2018, urmare dezbaterilor asupra probelor, instanţa de apel a admis cererea reprezentantului Ministerului Public de reaudiere a inculpaţilor A., C., B. şi H. respingând, totodată, cererea de reaudiere a inculpaţilor D., E., I., F. şi G.; a admis proba testimonială solicitată de către Ministerul Public şi de către apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C., constând în reaudierea martorilor N., M. şi P.; a admis proba testimonială solicitată de către Ministerul Public constând în reaudierea martorei L.; a încuviinţat proba testimonială solicitată de către apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C. constând în reaudierea martorilor S. şi R.; a încuviinţat proba cu înscrisuri, constând în raportul de expertiză efectuat de ing. Z., solicitată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., D. şi H..

La acelaşi termen, a prorogat, după reascultarea inculpaţilor şi a martorilor, pronunţarea asupra probei cu efectuarea de noi expertize tehnice în cauză, respectiv efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor şi a unei expertize în construcţii hidrotehnice, probe solicitate de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., D. şi H., precum şi pronunţarea asupra cererii privind proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea financiar-contabilă, solicitată de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., luând act că intimaţii inculpaţi E., I., F. şi G. nu au solicitat administrarea de probe.

La termenul din 07 mai 2018, faţă de dispoziţiile încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2018, a continuat cercetarea judecătorească cu audierea inculpatului A. şi s-au respins, ca nefiind utile şi relevante în cauză, cererile vizând efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor şi a unei expertize în construcţii hidrotehnice, formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi A., C., B., D. şi H., respectiv cererea privind proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea financiar-contabilă, formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C..

Totodată, instanţa de apel a admis cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi A. şi C. privind înlăturarea din dosarul cauzei a înscrisurilor ataşate memoriilor formulate de către martorii M. şi N. şi a dispus restituirea acestor înscrisuri, pe cale administrativă, către martorii denunţători; a admis, în parte, cererea apărătorului ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi D. şi a dispus ataşarea la dosarul cauzei a memoriului şi a înscrisurilor ataşate, cu excepţia celor trei declaraţii extrajudiciare ale numiţilor AA., BB. şi CC., pe care le-a restituit acestui apărător. Totodată, a admis cererile de amânare formulate de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor A., C., B., D. şi H., E., F., I. şi de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata G., fixând termen la 17 mai 2018, exclusiv pentru dezbateri în apel.

Prin Decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, cu majoritate, au fost admise apelurile formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C. şi, în rejudecare:

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţinută pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

A fost menţinută modalitatea de executare a pedepsei. (...)

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., inculpata a fost obligată să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. a fost fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

A fost atrasă atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv i s-a pus în vedere acesteia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei.

III. Procedura în judecarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători, la data de 5 decembrie 2018, sub nr. x/2018, condamnata C. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d), art. 430 şi art. 431 din C. proc. pen.

Totodată, prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2018, sub nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. d), art. 430 şi art. 431 din C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 4 februarie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 43 din C. proc. pen. şi art. 97 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a admis cererea reprezentantului Ministerului Public şi a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 la Dosarul nr. x/2018.

Totodată, prin încheierea din data de 1 aprilie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnaţii C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare.

Prin Decizia penală nr. 151 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, în şedinţa publică de la 03 iunie 2019 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatorii condamnaţi C. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

A fost desfiinţată, în parte decizia penală contestată, numai în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii C. şi A., dispunându-se rejudecarea apelurilor declarate de aceşti inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015 şi anularea formelor de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală sus - menţionată, numai în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii C. şi A..

Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

IV. Procedura de rejudecare a cauzei în apel, după desfiinţarea deciziei penale contestate.

Cauza având ca obiect rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii C. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015 a fost înregistrată sub nr. x/2018*, cu prim termen fixat la data de 9 septembrie 2019, după desfiinţarea deciziei penale contestate.

La termenul din data de 4 noiembrie 2019 deliberând asupra cererilor de probatorii formulate de apelanţii inculpaţi C. şi A., în temeiul art. 420 alin. (5) şi (11) din C. proc. pen., raportat la art. 100 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., instanţa a admis în parte probele solicitate.

Astfel:

- Referitor la cererea de reaudiere a inculpaţilor A., C. instanţa a reţinut că se va dispune asupra acesteia în funcţie de poziţiile procesuale ce vor fi adoptate de inculpaţi, după ce li se vor aduce la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. (2) din C. proc. pen.

- proba cu înscrisuri, constând în ridicarea topografice pentru reţeaua de alimentare cu apă, în comuna Deleni, din cadrul contractului nr. x/23.08.2007, în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen. a fost admisă considerând-o ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei prin raportare la teza probatorie invocată.

- cererea de audiere în calitate de martori a numiţilor B., D., F. şi DD., în temeiul art. 100 alin. (3) teza I din C. proc. pen., a fost admisă considerând-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei prin raportare la teza probatorie invocată şi obiectul acuzaţiilor penale aduse inculpaţilor.

- cererile privind efectuarea de noi expertize tehnice în cauză, respectiv efectuarea unei expertize tehnice judiciare în domeniul căilor ferate, drumurilor şi podurilor şi a unei expertize în construcţii hidrotehnice, precum şi expertiză tehnică judiciară în specialitatea financiar-contabilă în temeiul art. 100 alin. (3) teza a II-a din C. proc. pen., combinat cu art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., instanţa au fost respinse.

În acest sens, instanţa de control judiciar a apreciat, în considerarea probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi la judecata pe fond precum şi a celor ce vor fi administrate în faţa instanţei de apel, că în cauză au fost încuviinţate suficiente mijloace de probă pentru dovedirea aspectelor învederate în raport şi de tezele probatorii prezentate şi de acuzaţiile formulate în cauză pentru inculpată.

- În ce priveşte cererea de audiere a experţilor V., W., X., Z., EE. şi FF. în temeiul art. 100 alin. (3) teza a II-a din C. proc. pen., combinat cu art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins-o ca nefiind relevantă în raport cu obiectul probaţiunii.

Probatoriului astfel cum a fost încuviinţat a fost administrat la termenul din data de 11 februarie 2020 când au fost audiaţi martorii B., D. şi F. şi, respectiv la termenul din data de 10 martie 2020 când a fost audiat martorul DD..

La termenul din 10 martie 2020, nemaifiind cereri prealabile de formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, Penal 1-2018 a acordat cuvântul în susţinerea motivelor de apel formulate de apărătorii aleşi ai apelanţilor inculpaţi. Susţinerile formulate oral şi concluziile apărătorilor aleşi ai apelanţilor inculpaţi C. şi A. precum şi ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 10 martie 2020, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelanţilor inculpaţi C. şi A., precum şi reprezentantului Ministerului Public să depună concluzii scrise, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a amânat pronunţarea la data de 24 martie 2020 şi ulterior la data de 7 aprilie 2020.

IV.1. Sinteza motivelor de apel

Apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi C., prin apărător ales, au solicitat admiterea apelurilor astfel cum au fost formulate şi depuse la dosar pentru următoarele motive:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond întrucât:

- judecarea cauzei în primă instanţă a avut loc în lipsa unor părţi nelegal citate (SC J. SRL Huşi şi UAT comuna Deleni), care nu au fost prezente şi nici reprezentate pe parcursul procesului penal;

- incidenţa cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 178 alin. (1) raportat la art. 36 C. proc. civ., art. 19 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 371 C. proc. pen., din care rezultă că instanţa are obligaţia de a stabili corect cadrul procesual, atât cel penal, cât şi cel al acţiunii civile în despăgubire delictuală, astfel că sentinţa de condamnare s-a pronunţat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, persoană juridică lipsită de calitate procesuală activă, care nu este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legii civile;

În baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei atacate şi încetarea procesului penal raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (6) şi art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., fiind incident un caz de nulitate absolută, respectiv acela că soluţiile de condamnare s-au pronunţat cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât lipseşte sesizarea organului competent de persoanele prevăzute de legile speciale să le cerceteze (Inspectoratul de Stat în Construcţii, persoane împuternicite în acest scop de Curtea de Conturi, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice) necesară pentru punerea în mişcarea a acţiunii penale, în condiţiile în care prin niciunul dintre actele de control ale organelor de control expres şi exclusiv prevăzute de lege, nu au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la pretinsa săvârşire a unor fapte din sfera ilicitului penal;

Sub un alt aspect hotărârea apelată a fost criticată şi pe considerentul că a pronunţată cu încălcarea principiilor res judicata pro veritate habetur şi ne bis in idem.

Totodată, apelanţii inculpaţi au susţinut că hotărârea primei instanţe nu este motivată în fapt şi în drept în conformitate cu art. 401- 404 C. proc. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., inculpaţii au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi achitarea inculpaţilor raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii C. şi A. nu există/nu erau prevăzută de legea penală/nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.

În temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., apelanţii inculpaţi au admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei atacate şi încetarea procesului penal pornit ca urmare a intervenirii prescripţiei.

IV.2. Analiza criticilor formulate

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În analiza criticilor formulate în apel de inculpaţii C. şi A. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că posibilitatea reverificării soluţiei primei instanţe de către instanţa superioară în grad a fost deschisă exclusiv de inculpaţii C. şi A., prin exercitarea căii extraordinare a contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar.

Totodată, în examinarea criticilor instanţa de control judiciar are în vedere şi împrejurarea că în speţa de faţă nu este învestită şi cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care, apreciază ca fiind incident principiul neagravării situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac [art. 418 alin. (1) C. proc. pen..].

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că în prezenta cauză nu va putea pronunţa o soluţie care să agraveze situaţia acestor inculpaţi în ceea ce priveşte încadrarea juridică, cuantumul sancţiunilor sau modalitatea de executare a pedepsei astfel cum au fost stabilite în apel prin Decizia penală nr. 85 din data de 21 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte, Completul de 5 judecători.

IV.2.1. În acest context, examinând critica formulată de apelanţii inculpaţi C. şi A. vizând nelegalitatea sentinţei penale apelate pentru neintroducerea în proces a părţii vătămate U.A.T. Deleni, urmare a respingerii, de către instanţa de fond, a cererii formulată în acest sens, instanţa de control judiciar o apreciază ca fiind nefondată.

Astfel, susţinând nelegalitatea sentinţei penale apelate sub acest aspect inculpaţii au arătat că instanţa de fond a dat o dezlegare greşită cadrului procesual, reţinând că în cauză Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice are calitate de parte vătămată şi nu U.A.T. Deleni.

În speţă, au susţinut inculpaţii, nu a existat un act normativ sau o prevedere legală privind rambursarea sumelor acordate unităţii administrativ teritoriale pentru realizarea investiţiilor, alta decât nefolosirea lor, acestea intrând în mod definitiv în bugetul comunei Deleni. Prin urmare, neexecutarea unor lucrări plătite de unitatea administrativ teritorială atrage după sine calitatea acesteia de parte vătămată.

În analiza criticii formulate, instanţa de control judiciar reţine că, prin încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2016, instanţa de fond, după deliberare, cu privire la solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public vizând aducerea la cunoştinţa persoanei vătămate a împrejurării că se poate constitui parte civilă, a apreciat necesar a se exercita diligenţele de rigoare în raport de dispoziţiile art. 20 C. proc. pen., sens în care se a emis adresă către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în calitate de reprezentant al statului, pentru a comunica dacă înţelege să se constituie parte civilă în cauză.

Având în vedere că actul de sesizare a instanţei de judecată a fost adus la cunoştinţă acestei unităţi în procedura legală, de cameră preliminară, Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că aceasta a luat cunoştinţă de actul de sesizare şi eventualele pârghii de constituire de parte civilă.

Totodată, cu privire la solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public de introducere în cauză şi a unei alte persoane vătămate, respectiv comuna Deleni, Înalta Curte, secţia penală, în urma deliberării, în mod justificat a respins această solicitare, în raport de cadrul procesual fixat în cauză, învinuirea expresă adusă la cunoştinţă inculpaţilor, apreciind că nu se mai impune a fi introdusă în cauză o altă parte vătămată decât Statul Român prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în raport de întregul conţinut al actului de sesizare din cuprinsul căruia rezultă că s-a cauzat o pagubă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că, la data de 20 mai 2016, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a transmis la dosar, prin fax, o cerere de constituire de parte civilă cu suma de 3.611.180,39 RON, reprezentând finanţare de la bugetul de stat, iar în subsidiar, a precizat că înţelege să se constituie parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea lucrărilor plătite, dar neexecutate.

În examinarea criticii formulate se reţine că potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/2006, la momentul instituirii Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se înfiinţase şi funcţiona doar Comisia pentru determinarea oportunităţii proiectelor (care aproba şi urmărea finalizarea proiectelor), iar banii (sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată) erau alocaţi direct din bugetul statului, prin hotărâri de Guvern, la propunerea Cancelariei Primului Ministru, conform art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 7/2006. Ulterior, acest act normativ a fost modificat prin O.G. nr. 52/2012 şi O.G. nr. 28/2013, astfel că pentru o mai bună gestionare a fondurilor de la bugetul de stat, Programul de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural a fost preluat integral de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar sumele de bani cu această destinaţie erau prevăzute în bugetul M.D.R.A.P, fiind primite prin transfer de la bugetul de stat, iar ministerul a virat banii şi trebuia să recupereze sumele plătite cu încălcarea prevederilor legale.

Prin urmare, calitatea de parte vătămată a M.D.R.A.P. a fost corect stabilită de prima instanţă, iar ulterior aceasta s-a constituit parte civilă în cauză, aspect care reiese şi din adresele emise pe parcursul procesului penal, neavând nicio relevanţă faptul că, la momentul încheierii contractului nr. x din 23.08.2007 între Primăria Comunei Deleni şi SC J. SRL Huşi privind obiectivul de investiţie "Alimentarea cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca şi Bulboaca", M.D.R.A.P. asigura Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru determinarea oportunităţii proiectelor şi nu avea atribuţii în alocarea fondurilor finanţate în baza O.G. nr. 7/2006, potrivit art. 7 din textul normativ în vigoare.

Astfel cum probatoriul cauzei a evidenţiat, obiectivul de investiţii menţionat a fost finanţat în perioada 2006 - 2010 din bugetul de stat prin Hotărâri de Guvern succesive, astfel: nr. 1599/2006, nr. 379 şi nr. 856 din 2007, nr. 710 şi nr. 1361 din 2008, nr. 432 şi 1307 din 2009 şi nr. 977 şi 1326 din 2010, iar ulterior prin O.G. nr. 52/2012 legiuitorul a prevăzut ca monitorizarea şi coordonarea derulării Programului să se realizeze de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (antecesorul MDRAP), repartizarea sumelor pe proiecte exigibile urmând a se aproba, tot prin hotărâre de Guvern, la propunerea acestui minister.

Calitatea M.D.R.A.P. de succesor în drepturile şi obligaţiile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a rezultat din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 96/2012 care prevede că: "se înfiinţează Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi prin preluarea activităţii din domeniul administraţiei publice, a structurilor şi a instituţiilor specializate în acest domeniu de la Ministerul Administraţiei şi Internelor", dispoziţii care se completează cu cele ale art. 1 din H.G. nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea M.D.R.A.P.

Pe de altă parte, potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 52/2012 "(1) Secretariatul General al Guvernului predă Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, întreaga documentaţie care a stat la baza derulării Programului şi a alocării sumelor repartizate pentru fiecare proiect în parte. (...)"

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor, la momentul constituirii ca parte civilă în prezenta cauză M.D.R.A.P. avea calitate procesuală activă şi nu UAT Deleni, fiind totodată persoană juridică vătămată, succesoare în drepturi şi obligaţii a fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului, respectiv succesoare a Secretariatului General al Guvernului în ceea ce priveşte Programul de dezvoltarea a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, aprobat prin O.G. nr. 7/2006.

Nu în ultimul rând, se reţine că orice cerere de introducere în proces a altor persoane, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară şi începerea cercetării judecătoreşti nu mai poate fi primită, cu atât mai mult cu cât, în ceea ce priveşte persoana vătămată, au fost respectate dispoziţiile art. 111 raportat la art. 353 C. proc. pen. şi art. 374 alin. (3) din C. proc. pen. şi, în plus, inculpaţii nu au justificat niciun interes cu privire la introducerea în proces şi a altor persoane în calitate de parte vătămată/parte civilă şi/sau parte responsabilă civilmente.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, prin raportare la prevederile art. 280 - art. 282 din C. proc. pen., reţine că neregularităţile invocate de apelanţi ar putea fi, eventual, susceptibile a atrage sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile art. 282 C. proc. pen. şi nu sancţiunea nulităţii absolute, prevăzute expres de dispoziţiile art. 281 C. proc. pen., aşa cum inculpaţii au susţinut.

Nulitatea relativă operează numai dacă se relevă o nerespectare a unei dispoziţii legale determinate, urmată cumulativ de dovedirea unei vătămări aduse drepturilor/intereselor procesuale proprii ale celui care o invocă, precum şi constatarea că desfiinţarea actului nelegal este unicul remediu pentru înlăturarea acestei vătămări procedurale, însă numai dacă este invocată în termenele prevăzute de lege.

În cauză, se reţine că Ministerul Public a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte vătămată/civilă a persoanei juridice UAT Deleni, conform prevederilor art. 282 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. (după finalizarea etapei camerei preliminare şi până la următorul termen cu procedura completă (23 martie 2016), prima instanţă pronunţându-se motivat asupra acestei chestiuni la acelaşi termen, aşa cum mai sus s-a menţionat.

Prin urmare, instanţa de apel constată că în cazul în care încălcările unor dispoziţii legale au intervenit în cursul judecăţii, primul termen cu procedura legal îndeplinită era termenul în care inculpaţii, justificând un interes procesual propriu, ar fi trebuit să invoce aceste nulităţi relative, termen care a fost demult depăşit. Potrivit art. 282 alin. (5) lit. a) din C. proc. pen., nulitatea relativă se acoperă dacă persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege, situaţie ce este incidentă şi în speţa dedusă judecăţii.

Mai mult, instanţa de control judiciar reţine că, în speţă apelanţii inculpaţi nu au făcut dovada vreunei vătămări cauzate de o presupusă încălcare a dispoziţiilor procesual penale care stabilesc cadrul procesului penal, încălcări de o asemenea gravitate încât să aibă aptitudinea de a atrage anularea sentinţei penale apelate.

IV.2.2. Sentinţa penală nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, a fost criticată pentru nelegalitate, apelanţii susţinând incidenţa în speţă a prevederilor art. 16 lit. e) C. proc. pen., în opinia apărării lipsind sesizarea organului competent, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Astfel, apelanţii inculpaţi au arătat că organele de control abilitate să cerceteze abaterile prevăzute în legile speciale (Inspectoratul de Stat în Construcţii (l.S.C.) - conform art. 35 din Legea nr. 10/1995 şi art. 29 din Legea nr. 50/1991; persoanele împuternicite de Curtea de Conturi, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice - conform art. 78 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice sau inspectorii antifraudă; Prefectul judeţului, conform art. 118 alin. (2) din Legea nr. 215/2001) nu au sesizat organele de urmărire penală cu privire la fapte penale prevăzute de aceste legi, în cauză cercetările debutând cu denunţul semnat de martorii N. şi P. din 22 iunie 2012.

În examinarea criticii Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că lipsa sesizării organului competent - impediment pentru punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lit. e) din C. proc. pen. vizează situaţii în care, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale sunt necesare autorizaţii/sesizări din partea unor organe special abilitate în acest sens.

Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 288 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră patru modalităţi de sesizare a organelor de urmărire penală: plângerea, denunţul, actele încheiate de către organele de constatare în exercitarea atribuţiilor specifice şi sesizarea din oficiu.

În cauză, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că organele de urmărire penală au fost sesizate prin denunţ nefiind necesară sesizarea specială a vreunui organ dintre cele enumerate de inculpaţi pentru a se ajunge la trimiterea în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu; niciuna dintre persoanele cercetate neavând vreo calitate specială sau vreo imunitate constituţională.

IV.2.3. Referitor la criticile vizând împrejurarea că, în opinia inculpaţilor, acţiunea penală a fost pusă în mişcare cu încălcarea principiului "ne bis in idem", a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie şi art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale, întrucât toate faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au făcut anterior obiectul controlului şi sancţionării contravenţionale de către organele administrative de control (inspectorii I.S.C. şi inspectorii antifraudă ai ANAF), instanţa de apel constată că sunt, de asemenea, nefondate, pentru argumentele ce se vor releva .

Cât priveşte regula non bis in idem, consacrată ca principiu al procesului penal în art. 6 din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că aceasta constă în imposibilitatea inculpării, în procesul penal, a unei persoane cu privire la săvârşirea unei fapte penale pentru care a fost judecată definitiv - nemo debet bis vexari pro una et eadem causa.

Potrivit normei procesual penale menţionate, "nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică", acest principiu fiind reglementat şi în art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că, pentru a putea fi invocată autoritatea de lucru judecat, este necesar a se constata îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv existenţa unei hotărâri penale definitive, identitatea de persoană (între persoana faţă de care s-a pronunţat o hotărâre penală definitivă şi persoana care ar trebui să fie supusă unei proceduri judiciare pentru aceeaşi faptă) şi identitatea de obiect (fapta pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă să fie aceeaşi cu fapta care ar urma, din nou, să fie imputată aceleiaşi persoane).

Cu privire la posibilitatea cumulului sancţiunilor administrative cu cele penale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (cauza Aklagaren c. Hans Akerberg Fransson, C-617/10, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărârea Marii Camere din data de 26 februarie 2013) a statuat că articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleaşi fapte de nerespectare a obligaţiilor declarative în domeniul TVA-ului, o combinaţie de sancţiuni fiscale şi penale. Însă, Curtea a arătat că atunci când sancţiunea fiscală îmbracă un caracter penal în sensul articolului 50 din Cartă şi este rămasă definitivă, dispoziţia menţionată se opune ca pentru aceleaşi fapte să se desfăşoare o urmărire penală împotriva aceleiaşi persoane.

Prin urmare, cu privire la aceeaşi faptă, autorităţile pot aplica o singură dată o sancţiune cu caracter penal în sensul Convenţiei, indiferent dacă aceasta este calificată în dreptul intern ca fiind contravenţională (administrativă) sau penală şi indiferent dacă această sancţiune este aplicată de o autoritate judiciară sau administrativă.

În speţă, apelanţii inculpaţi au susţinut că elementului "idem" - al noţiunii de aceeaşi faptă - îi corespund următoarele sancţiuni contravenţionale aplicate urmare constatării unor conduite ilicite: - procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din 12.04.2013 al I.S.C., prin care B. a fost amendat cu 1550 RON, conform art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea 10/1995 (întrucât au fost executate o serie de lucrări de alimentare cu apă pe baza unei dispoziţii de şantier neavizate de verificatorul de proiecte autorizat);

- procesul-verbal de control nr. x din 15.04.2013 al I.S.C., prin care s-a aplicat un avertisment dirigintelui de şantier D. (întrucât s-a constatat încălcarea de către acesta a obligaţiei prevăzută de "Procedura de Autorizare a dirigintelui de şantier", imputându-i-se că nu au fost verificate şi avizate de verificatorul de proiect dispoziţiile de şantier, iar la podul metalic Bulboaca nu a fost identificat procesul-verbal pe faze determinante);

- procesul-verbal de control nr. x din 15.05.2013 al I.S.C. şi procesul-verbal nr. x de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din aceeaşi dată (dosar urmărire penală) prin care s-a aplicat amendă de 500 RON firmei SC J. SRL Huşi, reprezentată de C., conform art. 33 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 10/1995 (întrucât nu a fost convocat, potrivit legii, reprezentatul I.S.C. pentru autorizarea continuării execuţiei lucrărilor pentru conductă de aproximativ 14.000 ml montată în pământ şi de asemenea şi pentru podul metalic Bulboaca);

- procesul-verbal de contravenţie al I.S.C. din 26.08.2013, prin care a fost sancţionată cu 300 RON amendă SC J. SRL Huşi, conform art. 33 alin. (5) lit. f) din Legea nr. 10/1995, (întrucât nu a prezentat, până la data de 26.08.2013 raportul de expertiză tehnică dispus anterior);

- procesul-verbal de inspecţie nr. x din 30.04.2013 al D.G.F.P. Vaslui, prin care s-a constatat contravenţia prevăzută de art. 78 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 273/2006, reţinându-se că G. şi B. au încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale şi ale art. 20 din O.G. nr. 119/1999 (potrivit cărora nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată/ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare).

În ceea ce priveşte acuzaţia penală, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că în intervalul 5 noiembrie 2007 - 4 august 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC J. SRL Huşi şi a semnat actul adiţional nr. x ianuarie 2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni. Totodată, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC J. SRL.

Cu referire la inculpata C., s-a reţinut că, în intervalul 5 noiembrie 2007 - 12 decembrie 2013 şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC J. SRL şi a semnat actele adiţionale nr. x septembrie 2008, nr. x1/16 aprilie 2009, nr. x2/31 octombrie 2009, nr. x3/30 decembrie 2009, nr. x4/31 martie 2010, împreună cu ofertele financiare şi ofertele tehnice, nr. x/30 iunie 2010, nr. x1/21 octombrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. x2/09 decembrie 2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, nr. x3/27 decembrie 2010, nr. x4/27 decembrie 2011 şi nr. x5/12 decembrie 2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni. Totodată, în sarcina inculpatei C. s-a reţinut că în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC J. SRL.

Instanţa de apel, raportând consideraţiile teoretice de mai sus la conţinutul anterior menţionatelor procese-verbale (de constatare şi aplicare a contravenţiilor, de control, de inspecţie etc.), prin care s-a sancţionat o conduită ilicită de natură contravenţională, la natura acuzaţiei în materie penală formulată în cauză, reţinând că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, singurul criteriu relevant pentru aplicarea principiului "ne bis in idem", în ceea ce priveşte elementul idem, este cel al identităţii actelor materiale, constată că acţiunea penală exercitată împotriva inculpaţilor C. şi A. nu priveşte acte/acţiuni ori fapte identice sau care sunt în mod substanţial aceleaşi cu cele pentru care aceiaşi inculpaţii au fost anterior sancţionaţi contravenţional, nefiind aşadar, vorba de o dublă condamnare/sancţionare sau o dublă judecată pentru acelaşi fapt material şi, prin urmare, nu este incident în cauză principiul "ne bis in idem"

Prin urmare, faţă de considerentele anterior relevate, se constată că nu s-au identificat elemente sau indicii de natură a infirma concluzia că acţiunea penală a fost pusă în mişcare cu respectarea principiului "ne bis in idem", a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie şi art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale, întrucât faptele pentru care au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii inculpaţii în prezenta cauză sunt substanţial diferite de cele care au făcut anterior obiectul controalelor, constatărilor şi/sau sancţionărilor contravenţionale/administrative de către organele administrative de constatare şi control (inspectorii I.S.C. şi inspectorii antifraudă ai ANAF).

IV.2.4. Sentinţa penală nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, a fost criticată şi pe considerentul că, în mod nelegal, inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea de infracţiuni pentru care nu a fost efectuată urmărirea penală, aceştia susţinând că nu le-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile şi nu au putut astfel să îşi exercite dreptul la apărare, instanţa de fond apreciind, în mod nejustificat, ca fiind învestită să analizeze pe fond faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la criticile formulate, constată că susţinerile apărătorilor inculpaţilor sunt nefondate.

Astfel, din punct de vedere a acuzaţiei penale aduse inculpaţilor, este de reţinut că prin Ordonanţa nr. x/P/2012/6.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea parchetului instanţei supreme, motivat de incidenţa art. 29 alin. (1), lit. a) C. pen., în sensul că unul dintre făptuitori are calitatea de membru al parlamentului. Anterior declinării, prin Rezoluţia nr. x/P/2011/17.01.2012, la nivelul unităţii locale de parchet s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţi pentru faptele de abuz în serviciu şi fals.

După înregistrarea cauzei pe rolul parchetului instanţei supreme, prin Ordonanţa nr. x/P/2013/19.12.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de suspecţii B., C., D., astfel:

- pentru inculpatul B., din infracţiunile prevăzute de art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.

- pentru inculpata C. din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 şi art. 290 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.

Prin acelaşi act procedural s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspecţii A., E., F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzute de art. 290 C. pen., art. 26 raportat la art. 248 şi art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. şi art. 41, alin. (2) C. pen. şi, respectiv, G., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen.

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 - noul C. pen., prin ordonanţa din data de 12.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate, astfel:

- A., în infracţiunile prevăzute de art. 322 C. pen. şi art. 48, alin. (1) C. pen., raportat la art. 297, alin. (1) şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) şi art. 38, alin. (1) C. pen.

- B., în infracţiunile prevăzute de art. 297, alin. (1), raportat la art. 309 C. pen., art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen.

- C., în infracţiunile prevăzute de art. 48, alin. (1) C. pen., raportat la art. 297, alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322, cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen.

- D., în infracţiunile prevăzute de art. 48, alin. (1) C. pen., rap. la art. 297, alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38, alin. (1) C. pen.

- E., în infracţiunile prevăzute de art. 48, alin. (1) C. pen., raportat la art. 297, alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) şi art. 38, alin. (1) C. pen.

- F., în infracţiunile prevăzute de art. 48, alin. (1) C. pen., raportat la art. 297, alin. (1) şi art. 309 C. pen., art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) şi art. 38, alin. (1) C. pen.

- G., în infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen.

Tot astfel, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la suspecţii H. şi I. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.

La data de 12.02.2015 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la toţi inculpaţii, pentru comiterea infracţiunilor evocate în detaliu, le-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpat şi s-a procedat la audierea acestora.

Prin ordonanţa din data de 8.06.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, motivat de prejudiciul pretins cauzat prin comiterea infracţiunilor cercetate şi cuantificat sub valoarea de 2 milioane de RON impusă de dispoziţiilor art. 183 din C. pen., precum şi extinderea urmăririi penale relativ la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu de către inc. G., urmată de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceasta (17.06.2015).

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti înregistrat sub nr. x/2013 din data de 18.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată şi a inculpaţilor A. şi C..

Din actul de sesizare al instanţei, Judecătorul de Cameră preliminară, a reţinut, cu referire la situaţia de fapt, că inculpaţii sunt acuzaţi în esenţă de comiterea presupuselor activităţi infracţionale:

Inculpatul A. - infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a semnat în calitate de director actul adiţional nr. x/17.01.2008, a participat din partea SC J. SRL, în aceeaşi calitate, la derularea lucrărilor ce fac obiectul anchetei şi figurează ca delegat pe un număr de opt facturi fiscale emise de executant (ultima în data de 4.08.2008), care au fost introduse în circuitul financiar contabil şi prezentate pentru plată primarului com. Deleni, inc. B., iar ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate, cu generarea pagubei descrise.

Inculpata C. - infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată, constând în aceea că a semnat în calitate de administrator al SC J. SRL, actele adiţionale nr. le y/11.09.2008, x1/16.04.2009, x2/31.10.2009, x3/30.12.2009, x4/31.03.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x/30.06.2010, x1/21.10.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x2/09.12.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x3/27.12.2010, x4/27.12.2011 şi x5/12.12.2013, care toate au însumat 522.400 RON, precum şi un număr de 4 facturi fiscale (ultima în data de 26.10.2009), cu situaţiile de lucrări aferente, care au fost prezentate pentru plată primarului comunei Deleni, B. şi ulterior decontate, deşi lucrările nu au fost conforme cu proiectul şi nu au fost finalizate.

Judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din data de 27.10.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul x/2015 a solicitat completarea Rechizitoriului nr. x, în sensul descrierii detaliate a infracţiunilor cercetate, prin reliefarea elementelor constitutive, respectiv descrierea elementelor materiale pentru fiecare infracţiune, astfel încât să poată fi verificată existenţa în loc şi timp a actelor materiale raportat la încadrarea juridică pentru fiecare inculpat în parte.

S-a dispus ca pentru fiecare inculpat în parte să se procedeze la reliefarea elementelor constitutive ale infracţiunilor, respectiv la descrierea elementelor materiale pentru fiecare infracţiune cu precizarea expresă a aspectelor penale ce ţin de latura obiectivă a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată; astfel încât să poată fi verificată existenţa în loc şi timp a actelor materiale raportat la încadrarea juridică a acestora astfel cum sunt menţionate în dispozitivul rechizitoriului.

Aşa fiind, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi propusă de procuror în cuprinsul ordonanţei din 3 noiembrie 2015, este după cum urmează:

Fapta inculpatului A., care în intervalul 5.11.2007 - 4.08.2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de director al SC J. SRL şi a semnat actul adiţional nr. x/17.01.2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen., raportat la art. 297, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 8 (opt) facturi emise de SC J. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei C., care în intervalul 5.11.2007 - 12.12.2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC J. SRL şi a semnat actele adiţionale nr. y/11.09.2008, x1/16.04.2009, x2/31.10.2009, x3/30.12.2009, x4/31.03.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x/30.06.2010, x1/21.10.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x2/09.12.2010, împreună cu oferta financiară şi oferta tehnică, x3/27.12.2010, x4/27.12.2011 şi x5/12.12.2013, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către beneficiarul Primăria comunei Deleni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzute de art. 48 C. pen., raportat la art. 297, alin. (1)

Fapta inculpatei C., care, în intervalul de timp menţionat, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a participat la întocmirea în fals, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, a 4 (patru) facturi fiscale emise de SC J. SRL, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen.

Analizând criticile formulate, instanţa de control judiciar reţine că procedura de Cameră preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Astfel, potrivit art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

Pe cale de consecinţă, din conţinutul dispoziţiilor care reglementează camera preliminară, rezultă că prin soluţiile care pot fi dispuse, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabileşte dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut un caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Din această perspectivă, singura procedură prevăzută de legiuitor pentru verificarea aspectelor de nelegalitate, atât pentru încălcări care atrag nulitatea absolută, cât şi relativă, este cea reglementată în art. 340-347 din C. proc. pen., criticile inculpaţilor sub acest aspect neputând fi primite. Totodată, se constată că aspectele de nelegalitate invocate au făcut deja obiect de analiză în faţa judecătorului de cameră preliminară, etapă închisă definitiv printr-o hotărâre anterioară, distinctă de sentinţa penală apelată, ce nu poate fi cenzurată în actuala fază procesuală.

În cauză actul de sesizare completat a fost regulamentar întocmit, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor fiind descrise în toate elementele esenţiale, de o manieră ce corespunde cerinţelor de claritate şi rigoare impuse atât de dreptul intern (art. 328 C. proc. pen.), cât şi de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât să înţeleagă cu exactitate conţinutul obiectiv al învinuirilor aduse şi să îşi formuleze apărările.

Totodată, faţă de împrejurarea că de la momentul când inculpaţii au fost trimişi în judecată (prin rechizitoriul emis în iunie 2015 şi completat în noiembrie 2015) şi până la termenul din 21 octombrie 2016 au intervenit modificări privind interpretarea unei sintagme din conţinutul textului legal al normei de incriminare privind abuzul în serviciu prin publicarea Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, constatând întemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat necesară sintetizarea prevederilor legale încălcate şi a încuviinţat procurorului solicitarea de a depune sistematizat şi detaliat atât în scris, cât şi de a prezenta în şedinţă publică prevederile legale încălcate de inculpaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Astfel, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la acel termen, au fost necesare aceste sistematizări şi precizări referitoare la încadrările juridice date faptelor săvârşite de inculpaţi în scopul mai bunei desfăşurări a dezbaterilor, procurorul menţionând că, atât în rechizitoriu, cât şi în ordonanţa de completare a rechizitoriului din 03.11.2015, au fost făcute deja referirile la Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/1995, O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltarea infrastructuri din spaţiul rural şi Legea finanţelor publice nr. 273/2006, ca fiind dispoziţiile legale încălcate de inculpaţii B., A., C., D., G., H., I., E. şi F. în exercitarea atribuţiilor specifice de serviciu ale fiecăruia.

Prin urmare, se constată că procurorul nu a iniţiat acest demers pentru a completa/modifica acuzaţia formulată prin actul de sesizare sau de a suplini unele omisiuni ale instanţei de fond din timpul cercetării judecătoreşti, ci aşa cum rezultă din cele anterior menţionate, demersul s-a circumscris nevoii de sistematizare a acuzaţiilor penale şi de acurateţe juridică, neputând fi, deci, imputabilă organelor judiciare împrejurarea că nu au adus la cunoştinţă inculpaţilor dispoziţiile pe care le-au încălcat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dispoziţii care, de altfel, se regăseau în actul de sesizare a instanţei, iar pe de altă parte, până la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriu, pentru acest tip de infracţiune, nu a existat o astfel de obligaţie în sarcina procurorului de a indica actele de rangul legislaţiei primare care să fi fost încălcate de funcţionarul care nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte defectuos atribuţiile de serviciu şi care atrag răspunderea penală.

Referitor la dreptul la informare cu privire la acuzare, se reţine că art. 6 al Directivei 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale prevede în că statele membre se asigură că: "(...) persoanele suspectate sau acuzate primesc informaţii cu privire la fapta penală de a cărei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate. Informaţiile respective se furnizează cu promptitudine şi cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor şi exercitarea efectivă a dreptului la apărare. (...); cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate; persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu promptitudine cu privire la orice modificare a informaţiilor oferite în conformitate cu prezentul articol, acolo unde este necesar pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor."

Prin urmare, potrivit textului mai sus citat, în cazul în care, în cursul procedurilor penale, detaliile acuzării se modifică într-o măsură care să afecteze în mod substanţial poziţia persoanei suspectate sau acuzate, modificările ar trebui să i se comunice persoanei respective, în detaliu, atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor şi la timp, pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care consacră, într-adevăr, cu titlu de principiu, mai multe drepturi ale unei persoane acuzate în materie penală, printre acestea numărându-se dreptul la un proces echitabil, egalitatea de arme între acuzare şi apărare şi dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe independente şi imparţiale.

Analiza dispoziţiilor legale incidente relevă faptul că realizarea dreptului la apărare comportă exercitarea mai multor garanţii specifice unei persoane acuzate de săvârşirea unei fapte penale având în vedere că, într-o accepţiune largă, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc, de a contesta învinuirile. Totodată, trebuie menţionat că dreptul la apărare se află în corelaţie directă cu prezumţia de nevinovăţie, statuată de dispoziţiile art. 4 din C. proc. pen.

Conţinutul principiului dreptului la un proces echitabil exprimă în materie procesual penală dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil, cu respectarea strictă a drepturilor şi garanţiilor procesuale, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, competentă potrivit legii, care pe baza probelor obţinute şi administrate în condiţiile legii, evaluate şi interpretate corect, va trebui să pronunţe o soluţie temeinică şi legală, impusă de aceste probe.

În raport de aceste împrejurări, instanţa de apel constată că, în cauză, a fost asigurat caracterul echitabil şi la timp al tuturor procedurilor desfăşurate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, respectiv în apel, tuturor inculpaţilor fiindu-le garantată şi respectată exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Aşadar, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că drepturile şi garanţiile inculpaţilor au fost prezervate, "acuzaţia penală" adusă inculpaţilor nefiind modificată, iar "dreptul lor la apărare" a fost respectat, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

IV.2.5. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, ca instanţă de control judiciar, în examinarea criticilor formulate de inculpaţii C. şi A. cu privire la nemotivarea soluţiei dispuse, constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate şi, mai ales, la coroborarea acestora, examinând probele/mijloacele de probă care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea faptei pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi C. şi vinovăţia acestora.

Criticând sentinţa penală apelată inculpaţii au arătat că acesta nu este motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 401 - 404 din C. proc. pen.

În examinarea criticii formulate se reţine că potrivit art. 403 din C. proc. pen., expunerea, ca parte a hotărârii judecătoreşti, trebuie să cuprindă motivarea soluţiei prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

În jurisprudenţa instanţei europene s-a statuat în mod constant că, dispoziţiile art. 6 din Convenţie impun o obligaţie instanţelor de a-şi motiva hotărârile, însă aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noţiunea de proces echitabil este ca instanţa să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se mulţumească să confirme concluziile unei alte instanţe sau pe cele reţinute în actul de sesizare.

Aceste dispoziţii procedurale, în acord cu prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, impun, în esenţă, motivarea hotărârilor judecătoreşti, fără însă ca aceasta să însemne că instanţele ar trebui să dea un răspuns detaliat la fiecare argument al apărării, amploarea acestei obligaţii variind în funcţie de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noţiunea de proces echitabil este ca instanţa să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei şi să nu se mulţumească să confirme concluziile unei alte instanţe sau pe cele reţinute în actul de sesizare. (a se vedea Ruiz Torija contra Spaniei, hotărârea din 9 decembrie 1994 cauza Helle împotriva Finlandei parag. 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

În speţă, din examinarea hotărârii apelate, rezultă că instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţie analizând în cuprinsul considerentelor sentinţei apelate, probatoriului care a stat la baza soluţiilor dispuse în cauză.

În acest context, se reţine că instanţa de fond nu s-a rezumat la consideraţii de ordin teoretic, ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de urmărire penală şi a judecăţii, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, fundamentând soluţiile dispuse fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către instanţa de apel.

Prin urmare, faţă de cele învederate, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, din examinarea considerentelor sentinţei, constată că prima instanţă a reţinut în procesul de evaluare a materialului probator, baza factuală, în mod detaliat stabilind în drept conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, în raport cu mijloacele de probă administrate şi indicate în mod expres, pe care le-a supus procesului de analiză şi sinteză, aşa încât soluţia condamnării acestora este motivată, fiind satisfăcute cerinţele impuse de blocul de convenţionalitate european (art. 6§1 şi cauza Helle contra Finlandei), Aşadar, această critică nu poate fi primită.

IV.2.6. Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în examinarea criticii formulate de inculpaţi, vizând greşita lor condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în forma complicităţii reţine că în procesul de confirmare/infirmare a acuzaţiei adusă inculpaţilor C. şi A. se impune a fi avută în vedere situaţia premisă de la care s-a pornit întreaga construcţie penală, respectiv că în cursul anului 2006 B. a solicitat şi obţinut, în calitate de primar al comunei Deleni, judeţul Vaslui, finanţarea unui proiect de alimentare a comunei cu apă potabilă şi construirea unor poduri şi podeţe, în baza O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural.

Ulterior, după parcurgerea procedurii de achiziţie publică, la data de 23 august 2007, a fost încheiat contractul nr. x/23 august 2007 prin care, SC J. SRL Huşi, al cărei administrator este inculpata C., se obliga să execute, să finalizeze şi să întreţină proiectul "Alimentare cu apă potabilă, amenajare poduri şi podeţe în comună", durata contractului fiind de 5 luni.

În contextul perfectării şi executării contractului nr. x/23.08.2007 au fost încheiate mai multe acte adiţionale, determinate de prelungirea duratei lucrărilor (care ar fi trebuit să se finalizeze la data de 31 decembrie 2013), până la data de 31 decembrie 2015, majorându-se astfel valoarea iniţială a contractului.

În speţă, probatoriul e evidenţiat că, deşi nu au fost adoptate, conform cerinţelor legii, hotărâri de consiliul local ori studii de fezabilitate cu privire la proiectul de alimentare cu apă a mai multor localităţi, şi deşi nu a fost efectuată în integralitate executarea, finalizarea şi întreţinerea lucrării alimentării cu apă şi amenajare poduri şi podeţe în localităţile Deleni, Zizinca, Bulboaca, au fost efectuate plăţi de către B., în calitate de primar al comunei, către SC J. SRL Huşi, în favoarea inculpaţilor A. şi C..

Probatoriul administrat în etapa apelului, limitat la reascultarea în calitate de martori a numiţilor B., D., F. şi DD., nu a fost de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept reţinute în hotărârea apelată, inculpaţii, prin motivele de apel formulate reiterând apărări făcute şi în faţa instanţei de fond, pe care aceasta din urmă le-a analizat detaliat în considerentele hotărârii atacate.

Astfel, s-a evidenţiat contribuţia infracţională a inculpatului A. care a constat în aceea că, în îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu aferente funcţiei de director al SC J. SRL a semnat actul adiţional nr. x ianuarie 2008, iar ulterior a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost decontate.

Astfel cum probatoriul a reliefat, inculpatul A., în perioada 01 iunie 2003 - 15 decembrie 2008, a îndeplinit funcţia de director în cadrul SC J. SRL Huşi (conform contractului de muncă înregistrat la data de 18 iunie 2003), şi în fapt, a exercitat atribuţii de conducere/coordonare în firmă şi ulterior sfârşitului anului 2008, când a devenit parlamentar şi, formal, au încetat raporturile de muncă cu societatea.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuată în cauză nr. x/19 decembrie 2016 întocmit de INEC, Laboratorul interjudeţean de Expertize criminalistice Bucureşti, s-a stabilit că semnătura de la poziţia "contractant - SC J. SRL Huşi - C." realizată pe actul adiţional la contract - nr. x/17.11.2008, a fost executată de inculpatul A., confirmându-se astfel faptul că, în calitatea sa de director, a participat la încheierea şi semnarea actului adiţional la contract nr. x/07 ianuarie 2008.

De altfel, acest aspect a fost recunoscut de inculpatul A. care în declaraţia dată a susţinut "(...) În ceea ce priveşte semnarea unui act adiţional la contractul 2077 perfectat cu primăria Deleni reiterez că nu am avut niciun fel de atribuţii şi nu am avut cum să semnez vreun astfel de document însă este posibil fără însă a îmi aduce aminte să fi semnat un astfel de document determinat de aspecte de urgenţă în sensul că am întrebat soţia dacă pot să semnez documentul şi dacă este urgent, aceasta mi-a confirmat şi am făcut acest lucru."

Totodată, probatoriul administrat a reliefat că inculpatul A. a participat şi la controlul efectuat de inspectorii de specialitate ai Inspectoratului de Stat în Construcţii, fiind prezent şi la derularea unor lucrări, întrucât în procesele-verbale de control nr. x/14 august 2014, nr. x/14 august 2008 şi nr. y/14 august 2008 ale I.S.C. s-au consemnat prezenţa şi semnătura inculpatului alături de cele ale lui D. (din partea investitorului).

Cu referire la inculpata C., s-a reţinut că, în intervalul 5.11.2007 - 12.12.2013, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aferente funcţiei de administrator al SC J. SRL şi a semnat acte adiţionale împreună cu ofertele financiare şi tehnice: nr. x/30.06.2010, nr. x1/21.10.2010, nr. x2/09.12.2010, a participat la derularea lucrărilor în şantier, ascunzând realitatea inexistenţei unor lucrări care au fost ulterior decontate ilegal de către Primăria comunei Deleni .

Contrar, susţinerilor inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzute de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. reţinute în sarcina acestora, instanţa de fond făcând o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale menţionate, nefiind întemeiată solicitarea de reformare a sentinţei instanţei de fond sub acest aspect.

Astfel, potrivit art. 48 C. pen. "Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită".

Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, este caracterul său de contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii. Complicitatea presupune un ajutor sau sprijin care vizează latura psihică a faptei săvârşită de autor şi constă în actul de natură să întărească moralul acestuia la comiterea faptei.

Pentru a fi complice este necesar şi suficient ca persoana să acţioneze cu intenţie directă sau indirectă. Este irelevant pentru existenţa complicităţii dacă între autor şi complice a existat sau nu o înţelegere prealabilă.

Raportând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că activitatea inculpaţilor A. şi C. a constat în ajutorul pe care aceştia l-au dat autorilor infracţiunii prin întocmirea de documente care atestau împrejurări nereale, în scopul creării unei aparenţe de legalitate în legătură cu derularea contractului de nr. x/23.08.2007.

Activitatea complicelor a fost una direcţionată către inducerea în eroare a Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu scopul decontării din banii publici în avans a unor lucrări neexecutate, inculpaţii având cunoştinţă că numai acţionând în acest fel putea obţine sumele respective.

Probatoriul administrat a demonstrat implicarea voluntară a inculpaţilor interesul manifest şi eforturile depuse pentru atingerea scopului infracţional, evidenţiind că lucrările au fost efectuate de SC J. SRL, în marea lor majoritate, după facturare şi plată, pe fondul nerespectării proiectului şi a schimbării soluţiilor tehnice în mod nelegală.

Totodată probatoriul cauzei a reliefat că inculpaţii, deşi aveau reprezentarea situaţiei reale din teren şi cunoşteau că lucrările nu au fost efectuate decât parţial au ales să o ignore, atestând că lucrările au fost executate corespunzător şi în termenele stabilite, ştiind că emiterea a facturilor fiscale, contribuie, în mod esenţial, la obţinerea în mod ilicit de fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi decontarea ilicită către SC J. SRL, cauzându-se astfel o vătămare bugetului de stat, rezultat pe care l-a urmărit şi acceptat.

Astfel, ulterior încheierii contractului inculpaţii au semnat acte adiţionale la acesta, justificate în mod formal de schimbări de soluţii tehnice (fără să fi fost emise hotărâri de consiliu local potrivit legii); şi astfel au contribuit la ascunderea realităţii din teren prin omisiunea întocmirii devizelor de lucrări, cu consecinţa imposibilităţii verificării acestora în teren, precum şi a actelor adiţionale la Notele supliment de lucrări, lipsa/ascunderea actelor de şantier, modificarea/schimbarea soluţiilor tehnice (aspecte ce rezultă din rapoartele de expertiză judiciară).

Practic, primăria Comunei Deleni l-a finanţat pe constructorul SC J. SRL, dispunând decontarea în avans a lucrărilor neexecutate.

Astfel, deşi nu a executat lucrările în termenele asumate în contract şi au fost realizate doar aproximativ 65% din lucrări, constructorul a facturat şi a încasat facturi ce reprezintă cca. 93% din valoarea contractului.

Totodată, probatoriul a evidenţiat că efectuarea plăţilor s-a realizat imediat după acordarea finanţării şi depunerea facturilor spre decontare deşi, potrivit contractului, plata se făcea în maximum 28 de zile.

În această modalitate au fost plătite toate lucrările menţionate în facturile emise de SC J., în baza situaţiilor de lucrări semnate de dirigintele de şantier şi aprobate la plată de primarul B., achitându-se suma de 3.611.180,39 RON, până în anul 2010, deşi nu toate lucrările au fost executate. Aceste decontări şi plăţi în avans s-au constituit în veritabile credite, fapt care a dus finalmente la prejudicierea bugetului de stat.

În ce priveşte existenţa şi calitatea lucrărilor executate în teren în derularea proiectului, instanţa de apel reţine că, în cauză, constatările Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la nerespectarea calităţii în construcţii, lipsa acordului scris al beneficiarului pentru dispoziţiile de şantier, lipsa verificării acestora de către verificatorii de proiecte şi lipsa documentelor de certificare a calităţii lucrărilor executate, au fost confirmate şi de expertiza judiciară în construcţii, ce a relevat lipsa actelor de şantier privind calitatea lucrărilor de construcţii şi a materialelor puse în operă, concluziile acesteia coroborându-se cu constatările în teren efectuate de către organele de cercetare penală cu privire la stadiul lucrărilor, precum şi cu aspectele relevate la momentul efectuării unei noi cercetări la faţa locului pentru determinarea lungimii conductei din reţeaua de distribuţie, prilejuită de necesitatea efectuarea a suplimentului la această.

Execuţia şi plata lucrărilor eferente contractului de lucrări nr. x/23.08.2007 au făcut obiectul controlului realizat de DGFP Vaslui, Compartimentul de control, rezultatele fiind materializate în procesul-verbal de inspecţie nr. x/30 aprilie 2013, fiind stabilit procentul în care au fost plătite lucrările, identificate schimbări de soluţii care au condus la majorarea costurilor de realizare, fiind identificată existenţa unor materiale aflate în custodie la constructor, ce nu erau înregistrate în evidenţa contabilă a autorităţii publice, precum şi că la data încheierii contractului nu existau prevederi bugetare şi surse de finanţare, deci nu erau întrunite condiţiile pentru încheierea contractului.

Totodată, expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, însuşită şi de către instanţă ca fiind deplin obiectivă, a relevat că, fără a exista contracte de subcontractare, unele obiective au fost totuşi subcontractate, iar facturile de achiziţie au menţionat o dată ulterioară celei la care au fost facturate lucrările SC J. SRL.

Astfel, expertiza în construcţii efectuată în cauză şi suplimentul acesteia au stabilit pentru fiecare lucrare în parte: cantităţile real executate constatate de expert, faţă de lucrările licitate conform proiectului şi decontate în perioada 2006 -2010, certificate de beneficiar, gradul de nerealizare a lucrărilor, categoriile de lucrări care nu au fost executate până la data decontării şi prin urmare nu pot fi recunoscute ca executate; identifică de asemenea şi categoriile de lucrări ce nu puteau fi realizate, din punct de vedere tehnologic, până la data decontării, având în vedere inclusiv documentele de aprovizionare cu materiale necesare efectuării lucrărilor, documente ce sunt ulterioare datei decontării; sunt analizate cele două schimbări de soluţii - nr. x/09 august 2010 şi y/10 august 2010, ce au condus la efectuarea de lucrări suplimentare.

S-au reţinut următoarele nereguli privind procedura de asigurare a calităţii execuţiei: - graficul iniţial de execuţie la ofertare şi programul de urmărire a execuţiei la faze determinante conform Legii nr. 10/15 au fost întocmite ulterior semnării contractului;

- niciun document de şantier, cu excepţia proceselor-verbale de control ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, nu a fost semnat de persoanele care au fost desemnate de constructor în calitate de persoane responsabile cu execuţia;

- nu există procese-verbale la faze determinante pentru toate lucrările executate, procese-verbale de lucrări ascunse, procese-verbale pentru faze interne, procese-verbale de calitate pentru celelalte tipuri de lucrări,

- nu există situaţii de lucrări - devize cu cantităţile de lucrări consemnate de dirigintele de şantier.

Prin urmare, în considerare probatoriului administrat, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că inculpaţii A. şi C. au acţionat cu intenţie directă, având atât reprezentarea că prin activităţile pe care le realizează contribuie la realizarea unor fapte prevăzute de legea penală, în mod nemijlocit, de către altă persoană, în calitate de autor, cât şi reprezentarea urmării imediate, a producerii prejudiciului, urmărind producerea acestui rezultat fiind, aşadar, întrunite elementele constitutive ale faptelor de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată prevăzute de art. 48 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. reţinute în sarcina acestora.

IV.2.7. Examinând, în continuare criticile formulate de apelanţi vizând inexistenţa faptelor reţinute în sarcină în legătură directă cu inexistenţa prejudiciului, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, potrivit H.G. nr. 264/2003, avansul acordat poate ajunge la 30% din valoarea contractului, însă conform art. 3 din această hotărâre de Guvern, ordonatorul de credite răspunde de: legalitatea, necesitatea şi oportunitatea acordării acestor avansuri; angajarea şi respectarea utilizării sumelor în raport cu destinaţia stabilită potrivit angajamentelor legale încheiate; efectuarea trimestrial sau la încheierea fiecărei faze prevăzute în contract, a regularizărilor în raport cu obligaţiile asumate şi efectiv realizate de beneficiarul de avansuri; precum şi de recuperarea sumelor reprezentând plăţi în avans şi nejustificate prin bunuri/lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi, instanţa de apel constată că simplul argument că legea prevedea posibilitatea acordării unor avansuri nu este de natură a exonera de răspundere ordonatorul de credite, în ipoteza în care, odată acordate cu acest titlu, nu ar fi fost respectată destinaţia lor ori nu s-ar proceda la recuperarea lor la sfârşitul anului.

Valoarea prejudiciului a fost corect stabilită, fiind rezultatul însumării contravalorii lucrărilor facturate, dar neexecutate, facturile având ataşate situaţii detaliate de lucrări, confirmate ca fiind executate de către inculpaţi, neavând însă relevanţă pentru angajarea răspunderii penale faptul că inculpaţii puteau solicita şi, corelativ, autoritatea contractantă putea acorda, un avans de până la 30% pentru efectuarea lucrărilor, în cuantum chiar mai mare decât prejudiciul stabilit.

Se mai constată că, la obiectivele nr. 2 şi nr. 3 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcţii (existent la dosar urmărire penală), pentru o parte din lucrările constatate pe teren ca fiind neexecutate, expertul numit V. a menţionat că nu au fost executate la data decontării, ci ulterior, anumite lucrări de la podeţul casetat 3, respectiv de la podul Ghilahoi, însă pentru aceste lucrări nu se solicitase avans, iar cu privire la celelalte lucrări incluse în calculul prejudiciului, expertul tehnic a constatat că nu erau efectuate.

De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcţii expertul a mai menţionat că nu pot fi considerate ca executate lucrările de drumuri pietruite de la Deleni şi a explicat şi motivele: lipsa proceselor-verbale de calitate a execuţiei; lipsa proceselor-verbale de recepţie la finalizarea lucrării; faptul că, ulterior, peste o parte din drumuri s-a intervenit cu asfaltarea în cadrul altui program/altei investiţii şi este posibil ca acestea să nu fi existat deloc. A conchis că betonul şanţurilor dalate era mai nou decât al podeţelor, sistemul rutier din asfalt nu acoperea dalajele podurilor, ceea ce însemna că straturile de sub asfalt erau mult sub nivelul dalajelor, betonul şanţurilor dalate în zonele asfaltate era mai nou decât cel al podeţelor, iar racordarea finisajului a fost deficitară, ataşând în sprijinul celor reţinute fişele foto din anexa 2 efectuate cu ocazia constatărilor făcute la faţa locului (dosar urmărire penală)

Deşi apelanţii inculpaţi au susţinut că nu există niciun prejudiciu, întrucât nu au fost plătite lucrări neexecutate şi că aceste aspecte au fost confirmate de expertiza extrajudiciară întocmită de expertul tehnic Z. (expertiză din care rezultă că lucrările sunt corespunzătoare şi se poate continua investiţia), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că expertiza extrajudiciară la care au făcut referire inculpaţii a avut ca obiectiv inventarierea investiţiilor în curs de execuţie şi stabilirea stadiilor fizice de lucrări real executate la investiţia "Amenajare poduri şi podeţe " şi nu inventarierea lucrărilor aferente alimentării cu apă.

Prin urmare, în respectivul raport, deşi se menţionează că s-au efectuat măsurători în teren, nu sunt comparate cantităţile de lucrări identificate pe teren ca fiind executate sau în curs de executare cu cele contractate şi nici nu se face vreo referire cu privire la calitatea lucrărilor specifice alimentării cu apă, astfel că nu avea nicio justificare să concluzioneze că lucrările sunt corespunzătoare, chiar dacă în anexă a fost ataşat şi procesul-verbal de control nr. x din 25.07.2014 al I.S.C. (în care s-au identificat deficienţele/lipsurile privind calitatea în construcţii în baza Legii nr. 10/1995).

Sintetizând, instanţa de control judiciar constată că existenţa prejudiciului este în afara oricărui dubiu rezultând din probele administrate pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, inclusiv din concluziile rapoartelor de expertiză tehnico - judiciară în construcţii şi contabilă şi a suplimentelor la acestea .

IV.2.8. Referitor la susţinerile apelantei inculpate C. vizând neajunsurile expertizei financiar-contabile prin prisma faptului că prejudiciul nu poate fi stabilit corect deoarece nu există nicio probă din care să rezulte că lucrările menţionate în situaţiile de lucrări ataşate facturilor nu ar fi fost găsite de expert ca fiind executate, întrucât expertul nu a analizat fiecare factură în parte, ci a analizat lucrarea "per total, adică pe toţi anii în care s-a executat lucrarea", aspect de natură să influenţeze calculul prejudiciului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată, contrar celor susţinute de apelantă, că din lucrările expertizei rezultă că fiecare factură, în situaţiile de lucrări anexate, avea menţionate obiectivele de construcţii la care se refereau şi că pentru fiecare obiectiv de construcţie în parte, expertul a stabilit cantităţile de lucrări realizate, astfel cum au fost identificate în teren.

Ulterior, expertul contabil, în suplimentul la expertiză efectuat, a calculat prejudiciul aferent fiecărui obiectiv făcând diferenţa dintre lucrările decontate şi lucrările neexecutate, ţinând cont de fiecare factură, aşadar critica apelantei inculpat sub acest aspect este nefondată.

Totodată, cu privire la neajunsurile expertizei în construcţii iniţiale, întocmite de expert V., inculpaţii au susţinut, pe de o parte, că expertul oficial nu are specialitatea necesară efectuării expertizei, iar pe de altă parte, că expertiza este incompletă.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, instanţa de control judiciar constată că expertul, audiat în cursul urmăririi penale, a precizat că are specialitatea cerută şi putea să realizeze expertiza, având în vedere domeniile pentru care este specializat, obiectul contractului şi obiectivele necesare lămuririi expertizei.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de control judiciar constată că la momentul efectuării unui supliment, dispus la cererea inculpaţilor C. şi A., au participat şi experţi în domeniul agreat de părţi - căi ferate, drumuri şi poduri (W.) şi amenajări şi construcţii hidrotehnice (X.) Participarea lor nu a fost formală, au însoţit expertul oficial la vizionarea pe teren a obiectivelor, au fost prezenţi la momentul efectuării măsurătorilor şi sondajelor la 04.06.2015, când au fost discutate şi obiectivele şi întrebările suplimentare la raportul de expertiză.

În plus, se reţine că, în procedura camerei preliminare, au fost contestate cele două rapoarte de expertiză, inclusiv sub aspectul că expertul în construcţii nu este abilitat în domeniul drumuri şi poduri şi hidrotehnică.

Prin încheierea din 27 octombrie 2015 cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi cu privire la nelegalitatea şi neloialitatea administrării probelor au fost respinse în procedura camerei preliminare, instanţa reţinând că expertizele au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 100, art. 172 - 178 din C. proc. pen., cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor.

Nici motivul privind caracterul incomplet al expertizei, (se susţine că expertul nu a făcut constatări directe, ci doar o vizualizare sumară din maşină a obiectivelor, nu a făcut măsurători şi sondaje, nu a putut determina data efectuării unor lucrări, identificate în teren, cu consecinţa consemnării lor ca fiind inexistente, de natură a influenţa prejudiciul), nu poate fi însuşit, instanţa constatând că momentele efectuării fazei de teren sunt surprinse în cele 6 filme ale traseului urmat în cadrul inspecţiei, (anexa 2-a la raportul de expertiză) şi în fişele fotografiilor obiectivelor (anexa 2 la raportul de expertiză, filele x din volumul 3 al dosarului de urmărire penală, respectiv anexa 2 a suplimentului la raportul de expertiză, filele x şi urm., vol. 3 dosar urmărire penală.), inclusiv experţii parte efectuând fotografii (anexa 3 la supliment).

Totodată, se constată că atunci când a concluzionat că unele dintre lucrările decontate sunt neexecutate expertul şi-a argumentat opinia, fie prin prisma inexistenţei actelor de şantier care să ateste efectuarea, fie prin prisma faptului că lucrările au fost executate după data primei inspecţii în teren a expertului; obiectivele expertizei tehnice propuse de inculpaţi se regăsesc, fără nicio excepţie, printre cele cărora li s-a răspuns în expertiza în construcţii şi suplimentul la aceasta.

IV.2.9. Susţinându-şi nevinovăţia inculpata C. a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în condiţiile în care această faptă nu există sau nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

Astfel, inculpata a arătat că toate lucrările facturate au fost efectuate în bune condiţii, conform soluţiilor tehnice agreate, având ca fundament documentele justificative şi explicaţiile şefilor de echipă şi a dirigintelui de şantier. Având această reprezentare a efectuării lucrărilor, inculpata a completat facturile fiscale, cunoscând că documentele vor fi verificate de reprezentanţii comunei Deleni.

În examinarea criticii formulată, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 322 din C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 320 din C. pen., dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Ceea ce interesează în speţă este stabilirea sferei de incriminare prin raportare la variantele alternative ale elementului material al infracţiunii, care sunt cele prevăzute în art. 320, respectiv: contrafacerea scrierii, contrafacerea subscrierii sau alterarea lui în orice mod.

În acest context, plecând de la semnificaţia verbului "a contraface" (a imita, a plăsmui, a alcătui ceva, atribuindu-i se caracter de autenticitate), atât jurisprudenţa mai veche a Tribunalului Suprem (a se vedea Decizia de îndrumare nr. 1/1970), cât jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (a se vedea Deciziile secţiei penale nr. 1233 din 29.03.2011 şi nr. 2696 din 12.07.2011) au stabilit că infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi, mutatis mutandis, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată poate fi săvârşită şi prin plăsmuirea în totalitate a unui înscris, adică prin confecţionarea unui înscris (inclusiv sub semnătură privată), care conţine menţiuni necorespunzătoare adevărului.

Prin urmare, reţinând că, contrafacerea scrierii, modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art. 320 C. pen. la care face trimitere art. 322 C. pen., - înseamnă şi plăsmuirea, respectiv, confecţionarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate, şi coroborând probele administrate în cauză, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanţe care, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut vinovăţia inculpatei fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi al laturii subiective.

Similar primei instanţe, Înalta Curte reţine că semnarea de către inculpata C., în calitate de delegată, a unui număr de 4 facturi fiscale (conţinând date nereale cu privire la serviciile livrate, întrucât nu au reflectat cantităţile reale de lucrări efectiv executate) emise de societate reprezintă tot atâtea acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, din probatoriul administrat în cauză rezultând că aceeaşi inculpată, în calitate de administrator al societăţii executante, a completat şi semnat facturile care conţineau menţiunea "situaţii de lucrări contract nr. x" şi la rubrica emitentului.

Examinând critica formulată, instanţa de control judiciar constată că susţinerea apelantei inculpate în sensul că a completat şi semnat facturile menţionate presupunând că la momentul depunerii documentelor spre decontare, lucrările a căror decontare se solicita erau executate în fapt nu poate conduce la dispunerea unei soluţii de achitare pentru lipsa intenţiei, având în vedere probatoriul administrat.

De altfel, probatoriul a evidenţiat că, la momentul emiterii facturilor inculpata avea cunoştinţă de faptul că lucrările aferente situaţiilor de lucrări depuse spre decontare nu fuseseră executate decât parţial, nefiind finalizate.

Astfel, martorii audiaţi au relatat despre împrejurarea că inculpata C. se deplasa săptămânal pe şantier.

În acest context se reţine declaraţia inculpatul D. audiat în faţa instanţei de fond a arătat că " pe parcursul derulării lucrării am constatat anumite nereguli atât în ce priveşte proiectul cât şi executarea. În astfel de situaţii atrăgeam atenţia primarului şi, după caz, a constructorului (...) primarul sesiza constructorul căruia i se atrăgea atenţia să execute lucrările conform proiectului"

Martorul a precizat " Cel mai mult am văzut-o pe C., întâlnind-o la faţa locului odată pe săptămână. Ea verifica lucrările văzând ce s-a executat şi ce rămăsese de făcut, dând indicaţii şefului de formaţiuni al cărui nume nu-l cunosc. "

Totodată, împrejurarea că parte din lucrări au fost efectuate de către martorul Q., angajat în primărie, cu utilajul instituţiei - buldo-excavator cu cupă, din dispoziţia inculpatului, a fost dovedită prin declaraţiile martorilor N., M., P., R., S., T., U., Q..

De asemenea martorii audiaţi au relatat despre lucrările neexecutate în cadrul proiectului, aproximate ca fiind de 50% din obiectiv, despre faptul că schimbările de soluţii nu au fost aduse la cunoştinţa consilierilor, nefiind supuse aprobării.

Concluzia evidentă este că s-a urmărit decontarea în avans a lucrărilor, deşi inculpata cunoştea stadiul real al acestora, având, totodată, reprezentarea că prin acţiunile sale girează operaţiuni ce vor prejudicia bugetul local şi de stat şi vor aduce avantaje materiale firmei căreia i a fost atribuit contractul, respectiv SC J. SRL.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă reţine că din probatoriul administrat a rezultat fără dubiu că faptele imputate inculpatei C., există în materialitatea lor, fiind pe deplin dovedită vinovăţia acesteia fiind, aşadar, întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

IV.2.10. Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de inculpaţi vizând împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate.

Prealabil examinării acestor critici, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă evaluând incidenţa dispoziţiilor art. 5 din C. pen. în cauză constată că legea penală mai favorabilă inculpaţilor deduşi judecăţii este noul C. pen., prin raportare la incriminările din C. pen. anterior.

Astfel, comparând regimul sancţionator al faptelor incriminate (abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată) privite în mod global cu referire la limitele speciale şi la modalităţile de individualizare, atât în C. pen. anterior, cât şi în cel în vigoare, prin raportare la infracţiunea de bază în cauză prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 din C. pen. anterior, se constată că regimul sancţionator incident ar fi mult mai sever (5 ani la 15 ani închisoare), prin comparare cu dispoziţiile echivalente în noua codificare penală (de la 2 ani la 7 ani, care se situează la mai puţin de jumătate din limitele generale de pedeapsă din vechiul cod.

Prin urmare, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor ar fi reîncadrate în vechile texte de incriminare, iar pedepsele ar fi adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge la câte o pedeapsă rezultantă care ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale ce pot fi stabilite în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale actuale.

Potrivit art. 154 din C. pen. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act.

Raportat la limitele de pedeapsă ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinute în sarcina inculpaţilor se constată că termenul general al prescripţiei răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. este de 8 ani (infracţiunea de abuz în serviciu) respectiv de 5 ani (pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi nu s-a împlinit mai înainte de a fi întrerupt prin acte care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului.

În fine, conform dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din C. pen., "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni."

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că, în cauză, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este de 16 ani (infracţiunea de abuz în serviciu) şi a început să curgă de la data de 4 august 2008 (pentru inculpatul A.) şi respectiv, la 12 decembrie 2013 (pentru inculpata C.) şi de 10 ani (pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatei C.) şi a început să curgă de la data de 26 octombrie 2009, şi nu s-a împlinit până în prezent.

Astfel, prin Decizia penală nr. 151 din 3 iunie 2019 contestaţia în anulare promovată de inculpaţi C. şi A. a fost admisă, Decizia penală nr. 85 la data de 21 mai 2018, fiind desfiinţată, în parte, dispunându-se rejudecarea apelurilor declarate de aceşti inculpaţi şi anularea formelor de executare dispuse în baza Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2015, în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii C. şi A..

Decizia nr. 685 din data de 7 noiembrie 2018 a instanţei de contencios constituţional, invocată în susţinerea contestaţiei, decizie cu caracter obligatoriu, conform dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, are caracterul unei situaţii de neprevăzut şi de neînlăturat în sensul dispoziţiilor art. 156 din C. pen., care a schimbat datele cauzei şi a determinat reevaluarea criticilor formulate în apelurile promovate de inculpaţii A. şi C..

Prin admiterea contestaţiei în anulare efectele Deciziei penale nr. 85 din data de 21 mai 2018 au încetat în privinţa inculpaţilor A. şi C., fiind înlăturate formele de executare dispuse în baza deciziei penale menţionate şi deschisă în mod substanţial posibilitatea recenzurării Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi.

În speţă termenul de prescripţie nu a curs în intervalul cuprins între data pronunţării deciziei penale în apel şi a deciziei penale de admitere a contestaţiei în anulare, acesta reluându-şi cursul potrivit art. 156 alin. (2) din C. pen., de la momentul în care a încetat cauza de suspendare, respectiv 3 iunie 2020, astfel ca în prezent acesta nu este împlinit.

IV.2.11. Reevaluând tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor C. şi A. instanţa de control judiciar apreciază că ansamblul circumstanţelor în care inculpaţii au adoptat rezoluţia infracţională, natura infracţiunii comise, calitatea în care a comis fapta, urmarea produsă (prejudiciul cauzat prin neefectuarea parţială a lucrărilor asumate prin contractul nr. x/20.08.2007) justifică aplicarea unor pedepse orientate către mediu apreciind că acest cuantum corespunde pericolului social concret al faptei şi periculozităţii inculpaţilor şi are în vedere aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că durata procedurii calculată, fie de la data epuizării activităţii infracţionale (sfârşitul anului 2013) fie de la data actului de începere a urmăririi penale (ianuarie 2012, respectiv decembrie 2013) trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepselor şi generează reducerea cuantumului acestora, precum şi orientarea spre o modalitate de executare a pedepselor mai puţin severă, întrucât numai o pedeapsă justă şi proporţională aplicată fiecărui inculpat este de natură să asigure exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia.

În speţă, se impune a fi avută în vedere împrejurarea că durata procesului penal a fost îndelungată, fără a putea fi imputată inculpaţilor cărora le-a fost adusă la cunoştinţă acuzaţia la data de 17.01.2012 (C.) şi 19.12.2013 (A.) instanţa fiind sesizată prin rechizitoriul la data de 18 iunie 2015, în cauză fiind pronunţată hotărârea de către instanţa de fond la data de 16 mai 2017 (Sentinţa penală nr. 283), cauza fiind înregistrată în apel pe rolul Completului de 5 Judecători la data de 13.10.2017 fiind pronunţată Decizia penală nr. 85 la data de 21 mai 2018 care, urmare a admiterii contestaţiei în anulare promovată de inculpaţi C. şi A., a fost desfiinţată, în parte, dispunându-se rejudecarea apelurilor declarate de aceşti inculpaţi.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată că a aplica inculpaţilor A. şi C., la acest moment, pedepse principale în cuantumul stabilit de prima instanţă cu executare în regim de detenţie ar putea avea efect invers scopului preventiv şi educativ pentru care aceste pedepse au fost prevăzute de legiuitor, chiar dacă nu mai este specificat în mod expres, impactul represiv şi de exemplaritate fiind perceput şi deservit în detrimentul celui care ar putea să asigure reinserţia socială mai facilă a inculpaţilor, care nu au mai avut niciun conflict cu legea penală până în prezent şi au dat dovadă de o conduită procesuală pozitivă pe tot parcursul procesului penal, considerând că intervalul de timp ce a trecut de când aceştia au făcut obiectul cercetărilor, au fost deduşi judecăţii şi au fost ţinta oprobiului public a constituit suficient timp de analiză şi reflecţie asupra impactului negativ al faptelor comise de aceştia pentru a nu mai fi tentaţi în viitor să comită vreo faptă de acelaşi gen.

În consecinţă, reevaluând circumstanţele de ordin personal ale acestora, precum şi comportamentul procesual corespunzător avut în intervalul de timp scurs până la data soluţionării definitive a prezentei cauze, prin raportare şi la durata procedurii judiciare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare, şi va menţine modalitatea de executare a pedepsei.

Totodată, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 din C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen. va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

Se va atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 din C. pen., respectiv pune în vedere acesteia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii A. şi C. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru apelanţii inculpaţi A. şi C., în sumă de câte 300 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile formulate de inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 283 din data de 16 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi C. şi, rejudecând:

I. Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C. de 3 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 8 luni închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.

Reduce pedeapsa principală aplicată aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta decizie, inculpata C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul de o treime din totalul celeilalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final, 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) din C. pen., obligă inculpata să execute alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum şi pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 din C. pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 din C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata C. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huşi sau a Direcţiei Generale de Protecţie a Copilului Huşi.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor prevăzute de art. 96 din C. pen., respectiv pune în vedere acesteia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei.

III. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor formulate de inculpaţii A. şi C. rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru apelanţii inculpaţi A. şi C., în sumă de câte 300 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2020.

GGC - GV