Revision inadmissible for lack of merit-evocation: appellate dismissal of appeal cannot be challenged under Article 322(1)(7) CPC for contradictory judgments
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the request for revision filed by the appellant against a final appellate decision, leaving the prior lower-court rulings in force, and ordered the appellant to pay 600,000 lei in litigation costs to the opposing party. The dispute concerned the annulment of a local administrative commission’s possession record regarding a specific land parcel and a subsequent claim for a property title and damages for delay; the appellant sought revision based on alleged contradictions with previous decisions of the same appellate court regarding the same subject matter and parties. The Court ruled that the revision was inadmissible because the appellate decision subject to revision had merely dismissed the appeal without evoking the merits (i.e., it did not directly rule on the substantive issues or reassess the evidence), and under Article 322(1)(7) of the Code of Civil Procedure, such decisions are not susceptible to revision on grounds of contradictory judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 323 alin. (2) C. proc. civ, art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ; Revision inadmissible for lack of merit-evocation: appellate dismissal of appeal cannot be challenged under Article 322(1)(7) CPC for contradictory judgments: La data de 10 aprilie 2003, T.N. a cerut, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 515 din 18 martie 2003, pe motiv că ar fi potrivnică deciziilor nr. 603 din 28 martie 1994 și nr. 1462 din 7 mai 1999 ale aceleiași curți de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiuni separate, conexate ulterior, A.I.L. a cerut, în contradictoriu cu Comisia comunală Odăile pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și cu T.N., anularea procesului-verbal nr. 810 din 28 august 1995, prin care acesta a fost pus în posesie pentru suprafața de 0,29 ha teren situat în punctul „Văcăria”.
La rândul său, T.N. a cerut ca aceeași comisie comunală să fie obligată să-i elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 0,25 ha teren și să-i plătească daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Judecătoria Pătârlagele, prin sentința civilă nr. 608 din 22 mai 2000, a admis cererea formulată de reclamanta A.L., a anulat procesul-verbal nr. 810 din 28 august 1995 și a obligat Comisia Locală Odăile de aplicare a Legii nr. 18/1991 să o pună în posesie pentru suprafața de teren menționată.
Prin aceeași sentință, cererea formulată de pârâtul-reclamant T.N. a fost respinsă.
Apelul declarat de T.N. a fost respins de Tribunalul Buzău prin decizia nr. 1474 din 17 noiembrie 2000, iar recursul aceleiași părți a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 515 din 18 martie 2003.
La data de 10 aprilie 2003, T.N. a cerut, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 515 din 18 martie 2003, pe motiv că ar fi potrivnică deciziilor nr. 603 din 28 martie 1994 și nr. 1462 din 7 mai 1999 ale aceleiași curți de apel.
Investită cu soluționarea cererii, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 841 din 6 mai 2003, și-a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Asupra cererii de revizuire de față.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate.
În sensul textului de lege citat, obiect al revizuirii îl pot forma și hotărârile date de instanțele de recurs, cu condiția ca acestea să evoce fondul, ceea ce înseamnă că, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța de recurs reapreciază probele administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare și, ca urmare, schimbă situația de fapt reținută de acestea și se pronunță o soluție proprie, diferită de soluția ori soluțiile pronunțate în fazele anterioare.
Când, însă, instanța respinge recursul ori îl admite dar, casând, nu hotărăște direct asupra fondului ci păstrează (menține) una din hotărârile pronunțate în cauză, acea instanță de recurs nu evocă fondul astfel că decizia dată nu este susceptibilă a fi revizuită.
În cauză, prin decizia civilă nr. 515 din 18 martie 2003, a cărei revizuire se cere, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de T.N. împotriva hotărârii instanței de apel, situație în care hotărârea dată în recurs nu evocă fondul (nu hotărăște direct asupra fondului) și în consecință nu este susceptibilă de a forma obiect al cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, cererea de revizuire formulată în cauză va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de T.P.N. împotriva deciziei nr. 515 din 18 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Obligă pe revizuientul T.P.N. la cheltuieli de judecată în sumă de 600.000 lei către intimata A.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.