Criminal appeal held inadmissible for lack of statutory remedy; judicial expenses awarded against petitioner.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, panel of five judges, dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against a prior decision of the Court's criminal section, which had itself rejected as inadmissible the petitioner's contestation against a final criminal decision; the court also ordered the petitioner to pay 200 RON in judicial expenses to the state. The dispute arose from the petitioner's attempt to challenge a final criminal decision rendered by the Court's criminal section, despite the absence of any statutory avenue for appeal. The decisive legal basis was that under the Romanian Criminal Procedure Code, the appeal in cassation is an extraordinary remedy available only in cases expressly provided by law and solely on illegality grounds; recognizing an appeal outside those conditions would violate the principle of legality of procedural law, the coherence of the system of appeals, and the principle of the uniqueness of appellate remedies, as grounded in Articles 129 and 21 of the Romanian Constitution and Article 13 of the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Criminal appeal held inadmissible for lack of statutory remedy; judicial expenses awarded against petitioner: The dispute arose from the petitioner's attempt to challenge a final criminal decision rendered by the Court's criminal section, despite the absence of any statutory avenue for appeal. The decisive legal basis was that under the Romanian Criminal Procedure Code, the appeal in cassation is an extraordinary remedy available only in cases expressly provided by law and solely on illegality grounds; recognizing an appeal outside those conditions would violate the principle of legality of procedural law, the coherence of the system of appeals, and the principle of the uniqueness of appellate remedies, as grounded in Articles 129 and 21 of the Romanian Constitution and Article 13 of the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for obliging the petitioner to pay judicial expenses to the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Decizia penală nr. 92 din 06 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 - care este definitivă, astfel că nu poate fi atacată în condiţiile art. 4251 C. proc. pen.
II. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 5 octombrie 2020 termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.
În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva Deciziei penale nr. 92 din 06 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 06 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 06 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 octombrie 2020.
GGC - NN