Appeal annulled for unsigned filing, unpaid stamp duty, and unreviewable arguments.

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de A. împotriva Deciziei nr. 107R din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; de asemenea, a fost declinată în favoarea acestei din urmă instanţe competenţa de soluţionare a cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ., formulate de acelaşi revizuent împotriva aceleiaşi decizii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că între cele două litigii, în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice (Decizia nr. 107R/2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi Decizia nr. 2.361/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă), nu se verifică tripla identitate de părţi obiect şi cauză, prevăzută de art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererile de revizuire formulate de revizuent împotriva aceleiaşi decizii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 din C. proc. civ., Înalta Curte - în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 132 alin. (1) şi cu observarea normei de competenţă stabilite prin dispoziţiile art. 510 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită" - a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declarat recurs revizuentul, fără a menţiona, însă, pe care dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. îşi întemeiază cererea.

În cuprinsul cererii de recurs, în care recurentul menţionează, în mod repetat, că "motivele sunt prezentate în dosarele anterioare", aici fiind doar "reamintite", sunt reiterate apărări de fond şi excepţii, precum şi argumentele corespunzătoare acestora, invocate de recurent în dosarele precedente, vizând aspecte de fond ale cererilor soluţionate în cadrul acestora.

Niciunul dintre aceste "argumente" nu are, însă, legătură cu soluţia pronunţată de instanţa supremă, prin decizia ce face obiectul recursului, recurentul neaducând nicio critică acesteia, sub aspectul soluţiei pronunţate şi a considerentelor ce o fundamentează, care fac aplicarea la speţă a prevederilor art. 513 alin. (3), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe de o parte, şi a dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi art. 510 alin. (1) din acelaşi cod, pe de altă parte; de asemenea, niciunul dintre "argumentele" prezentate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu poate fi încadrat în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

3. Procedura de filtrare a recursurilor

Recursul, fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat în sensul că, în legătură cu acesta, este incidentă sancţiunea nulităţii.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 iunie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, actul fiind comunicat părţilor la data de 7 iulie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sunt incidente dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"Art. 486 - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: [...]

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic [...]

(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Analizând cererea de recurs, în raport cu cerinţele legale sus-menţionate, instanţa constată că lipseşte semnătura recurentului, că susţinerile acestuia nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că nu este ataşată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru.

Dintre cerinţele menţionate, prevalează cea referitoare la dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, care trebuie ataşată cererii de recurs, conform de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, recurentului îi revenea această obligaţie, potrivit art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care prevede că "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON (...)".

Faţă de cele prezentate, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru atrăgând aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va anula recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1.929 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţa publică din 21 septembrie 2020.

GGC - ED