Second appeal against final criminal revision ruling declared inadmissible for lack of statutory remedy

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii nr. 47 din 30 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, formulată de revizuentul A..

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că hotărârea ce se solicită a fi revizuită (respectiv o sentinţă prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire a unei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere împotriva unei soluţii de clasare întemeiată pe dispoziţiile art. 340 din C. proc. pen.) nu face parte din categoria celor la care se referă art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că revizuentul petent nu a indicat niciunul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) din C. proc. pen., sancţiunea neîntrunirii acestei cerinţe fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă, conform art. 459 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul petent A., atât în nume propriu, cât şi în calitate de mandatar al altor persoane, fără, însă, a ataşa la dosar procurile la care a făcut trimitere.

Prin decizia penală nr. 151/A din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că petentul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea de revizuire formulată împotriva unei alte sentinţe prin care a fost respinsă o cerere de revizuire.

De asemenea, că numitul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (sentinţă pronunţată într-o cerere de revizuire ce a vizat o încheiere definitivă dată într-o altă astfel de cerere formulată împotriva a trei încheieri definitive date în procedura reglementată de art. 340 şi urm. din C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

III. Împotriva deciziei penale nr. 151/A din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020, fiind stabilit prim termen, în mod aleatoriu, la data de 7 septembrie 2020, dată la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate.

Examinând apelul declarat, cu prioritate, în ceea ce priveşte aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, din următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispoziţiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispoziţiile legale incidente la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că a fost sesizat cu apelul declarat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 151/A din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre definitivă prin care a fost soluţionat anterior apelul formulat de revizuentul petent A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 17 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire formulată de petent.

În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 151/A din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 151/A din 18 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.