Admissibility of appeal against final order rejecting revision request in penal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting in a five-judge panel, dismissed the appeal as inadmissible and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs, thereby affirming the lower court's decision that had previously rejected the appellant's revision request. The dispute centered on the admissibility of an appeal filed against a final judicial decision (Decision No. 34/C/2019) which had dismissed a revision request originally lodged against an order rejecting a cassation appeal for failing to meet admissibility criteria in a penal case. Relying on the principles of legality in procedural law, the right of access to justice, and the coherent system of appeals under the Criminal Procedure Code, the Court held that Romanian law does not provide for a second or third instance jurisdiction to review orders rejecting cassation appeals for inadmissibility, nor does Article 459(7) permit an appeal against a decision rejecting a revision request when the underlying order is not itself subject to ordinary appeal, making the filed recourse legally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 434 din C. proc. pen, art. 452 alin. (1) din C. proc. pen, art. 440 alin. (2) din C. proc. pen, art. 3 din Legea nr. 255/2013, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Admissibility of appeal against final order rejecting revision request in penal proceedings: The dispute centered on the admissibility of an appeal filed against a final judicial decision (Decision No. 34/C/2019) which had dismissed a revision request originally lodged against an order rejecting a cassation appeal for failing to meet admissibility criteria in a penal case. Relying on the principles of legality in procedural law, the right of access to justice, and the coherent system of appeals under the Criminal Procedure Code, the Court held that Romanian law does not provide for a second or third instance jurisdiction to review orders rejecting cassation appeals for inadmissibility, nor does Article 459(7) permit an appeal against a decision rejecting a revision request when the underlying order is not itself subject to ordinary appeal, making the filed recourse legally impermissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin încheierea penală nr. 28/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 211/RC din 04 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că recurentul a formulat recurs în casaţie împotriva unei hotărâri definitive care nu era susceptibilă de a fi atacată prin intermediul respectivei proceduri, conform dispoziţiilor art. 434 din C. proc. pen.
II. Împotriva încheierii nr. 28/RC din 31 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, A. a exercitat, la data de 4 noiembrie 2019, o cale de atac intitulată "revizuire".
Prin decizia penală nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A., împotriva încheierii penale nr. 28/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, fiind supuse revizuirii doar hotărârile prevăzute în art. 452 alin. (1) din C. proc. pen.
De asemenea, că prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva încheierilor definitive pronunţate în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.
III. Împotriva acestei decizii petentul A. a formulat, la data de 15 iulie 2020 recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate.
IV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia penală nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 28/31.10.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care a fost, de asemenea respinsă contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a respins o cerere de recurs în casaţie în procedura de filtru.
În raport cu aceste dispoziţii legale se constată că în C. proc. pen. nu se reglementează un al doilea sau al treilea grad de jurisdicţie împotriva încheierilor prin care se respinge cererea de recurs în casaţie, pentru neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, acestea fiind definitive.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) teza finală din C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
În acest context, formularea unei căi de atac care nu mai este reglementată de legislaţia actuală, împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare constituie un aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele anterior expuse, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 34/C din 04 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.