Appeal against a definitive penal decision: violation of the principle of legality of appellate avenues

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Încheierea nr. 194 din data de 02 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 8 din data de 13 decembrie 2018, pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată în procedura prevăzută de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., şi potrivit acestui text de lege, încheierea prin care s-a respins cererea de recurs în casaţie este definitivă.

În consecinţă, s-a reţinut că petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 8 din 13 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive, cum, de altfel, era şi încheierea ce a făcut obiectul soluţiei atacate.

II. Împotriva încheierii nr. 194 din data de 02 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a formulat recurs.

Prin Decizia penală nr. 14 din 10 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 194 din data de 02 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu este prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 14 din 10 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, petentul A. a exercitat calea de atac a apelului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, la data de 29 mai 2020, sub nr. x/2020. În cauză a fost stabilit aleatoriu termen la data de 07 septembrie 2020.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele următoare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În cauză petentul A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 14 din 10 februarie 2020), nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a nesocoti coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 10 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 10 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 septembrie 2020.

GGC - GV