Extradition under European Arrest Warrant: Maintenance of preventive arrest during pandemic-induced delivery delays and prohibition of house arrest substitution

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută măsura arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.12.2020 şi până la 14.01.2021 inclusiv.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14.12.2020, a fost înregistrat referatul Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova cu propunerea de menţinere a măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 196 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, s-a dispus admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020 de către autorităţile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno - în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.N.R.-410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetăţeanului român A.

În temeiul art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene cu respectarea regulii specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

S-a constatat că în respectiva procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 31.10.2020 la zi.

S-a reţinut că hotărârea de predare pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 12.11.2020 a rămas definitivă la aceeaşi dată, situaţie în care, conform art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se realizează în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, precum şi că măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării a fost menţinută pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la 15.12.2020 inclusiv.

Examinând actele dosarului, instanţa de fond a constatat că, la data de 14.12.2020, a fost înregistrată adresa Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/CHI din 11.12.2020, prin care a informat Curtea de Apel Craiova cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate, având în vedere contextul actual al epidemiei de COVID-19. La adresa înaintată, Biroul Naţional Sirene a ataşat formularul M primit de la Biroul Sirene Italia, prin care autorităţile judiciare italiene solicită prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate.

Prima instanţă a reţinut că, din datele transmise de Biroul Naţional Sirene, rezultă că persoana solicitată A. nu poate fi predată către autorităţile din Italia până la data de 15.12.2020, având în vedere imposibilitatea realizării misiunii de predare către Italia a persoanei solicitate în contextul actual al epidemiei de COVID-19, situaţie în care se va stabili o altă dată, fiind incidente dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora:

"Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."

Astfel, instanţa a constatat că această dată se situează dincolo de limita celor 30 de zile fixate prin hotărâre.

S-a mai arătat că dispoziţiile legale menţionate constituie transpunerea în legea română a dispoziţiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziţii care au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reţinut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) şi a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate şi nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menţionate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare şi de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfăşurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (parag. 71) şi, de asemenea, că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligaţia de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare şi de a proceda la predarea persoanei căutate, autorităţile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (parag. 72).

S-a subliniat că predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Curtea de apel a constatat că în acest stadiu al procedurii nu este depăşită nici durata totală a arestării preventive de 180 de zile prevăzută de dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care, în cauză, persoana solicitată a fost arestată provizoriu la data de 31.10.2020.

Prin urmare, în vederea realizării efective a predării, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 şi art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura arestării în vederea predării către autorităţile judiciare din Italia a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.12.2020 şi până la 14.01.2021 inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., arătând că, în condiţiile în care subzistă situaţia generată de pandemia cu Covid-19 care face imposibilă punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea sa către autorităţile italiene, se tinde la depăşirea duratei totale a arestării provizorii. În acest context, a opinat că, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se poate dispune punerea sa în libertate fără ca acest lucru să impieteze asupra punerii ulterioare în executare a mandatului european de arestare, cu atât mai mult cu cât şi-a exprimat acordul de a fi predat autorităţilor italiene.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate, rezultă că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să poată depăşi 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că, în speţă, prin Sentinţa penală nr. 197 din 12 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 21.10.2020, de către autorităţile judiciare din Italia - Magistratul însărcinat cu ancheta preliminară de la Tribunalul din Belluno- în baza mandatului de arestare preventivă emis la data de 10.09.2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.N.R. - 410/2020 R.G. G.I.P., pe numele cetăţeanului român A.

În temeiul art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene cu respectarea regulii specialităţii prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

A fost menţinută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.11.2020 până la data de 15.12.2020 inclusiv.

Totodată, s-a constatat că, în respectiva procedură, persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 31.10.2020 la zi.

De asemenea, se reţine că, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adresa din 11.12.2020 a Biroului Naţional Sirene şi formularul M primit de la Biroul Sirene Italia), rezultă că autorităţile judiciare din statul emitent au comunicat că preluarea persoanei solicitate nu se va putea efectua până la 15 decembrie 2020, din cauza restricţiilor de deplasare şi a situaţiei generate de pandemia de COVID-19, context în care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării dispuse faţă de contestator.

Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată şi a menţinut arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 16.12.2020 şi până la 14.01.2021 inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, respectiv de restricţiile severe de deplasare pe teritoriul statului italian în contextul nefavorabil generat de evoluţia rapidă a pandemiei de COVID-19. De altfel, în susţinerea solicitării de menţinere a măsurii preventive, autoritatea solicitantă a indicat dificultăţile concrete de organizare a zborurilor, dar şi demersurile pe care efectuează pentru accelerarea procedurii cu compania aeriană.

În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 31.10.2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile. Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile apărării referitoare la iminenta depăşire a acestei durate maxime.

Deopotrivă, Înalta Curte arată că, din interpretarea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) şi d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfăşurate în faţa instanţei, nu şi la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autorităţile judiciare solicitante, când, odată cu încuviinţarea predării, organul judiciar român trebuie să emită, de îndată şi un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea/menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Ca urmare, în această etapă a procedurii, ulterioară încuviinţării predării, nu există posibilitatea dispunerii măsurii arestului la domiciliu, aşa cum a solicitat contestatorul, având în vedere că predarea sa către autorităţile judiciare străine emitente ale mandatului european de arestare se poate face doar în stare de arest preventiv. În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că nu poate fi primită solicitarea contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Pentru motivele de mai sus, nefiind identificate motive de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii contestate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 115 din 15 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - NN