Inadmissibility of appeal against final extradition sentence following voluntary consent

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de Statele Unite ale Americii şi s-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile din Statele Unite ale Americii, a persoanei solicitate A., faţă de care a fost emis rechizitoriu nr. x şi un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19.09.2019.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată a fost reţinută pentru 24 ore, la data de 03 decembrie 2020 ora 11:35.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008), s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la această hotărâre.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 20 alin. (2) teza a II-a din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procedurii de extrădare, au rămas în sarcina statului român, fiind suportate conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, la data de 03 decembrie 2020, a fost înregistrată, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, având ca obiect cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu privire la numitul A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la comiterea unor infracţiuni care se încadrează sub "RICO" - organizaţii corupte şi influenţate de activităţi de racket prevăzută de Titlul 18 - secţiunea 1962(d) din C. pen. al Statelor Unite ale Americii, conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu prevăzută de Titlul 18 secţiunile 1349 şi 1343, conspiraţie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de Titlul 18 - secţiunea 1956 (h), persoană faţă de care a fost emis rechizitoriu nr. x şi un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky, la data de 19 septembrie 2019.

Împotriva numitului A. s-a dispus, prin ordonanţă motivată, măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 03 decembrie 2020 ora 11:35, până la data de 04 decembrie 2020 ora 11:35.

În fapt, s-a reţinut că persoana extrădabilă, împreună cu alte persoane puse sub acuzare de autorităţile americane, au participat la o schemă de fraudare a unor victime din Statele Unite ale Americii prin executarea unei fraude cu licitaţii online şi operaţiuni de spălare de bani prin Reţeaua B. s-a folosit de licitaţiile online şi site-uri de vânzare cu amănuntul, precum C., D. şi E. pentru a da anunţuri false pentru articole de lux cum ar fi vehicule. Reţeaua a convins victimele să trimită bani pentru bunurile anunţate, prin metode convingătoare, pretinzând că persoana care a publicat anunţul este un militar care a postat anunţul întrucât trebuie să vândă bunul înainte de a fi detaşat la o unitate militară sau pentru un membru de familie care a decedat.

Membrii reţelei s-au folosit, de asemenea, de facturi care conţineau mărci comerciale contrafăcute ale licitaţiilor online oficiale, facturi care conţineau indicaţii pentru victime despre modul de efectuare al plăţii şi le inspirau siguranţă. Plăţile efectuate de victime au fost adesea sub formă de carduri de debit preplătite care se pot reîncărca, carduri de debit preplătite şi carduri cadou de diverse tipuri, ordine de plată emise în SUA, cecuri garantate, transferuri prin F. şi G., depuneri şi transferuri bancare. Persoana extrădabilă a operat o schemă de fraudă prin licitaţii online în mod direct sau în legătură cu alţii, adresa de e-mail folosită de acesta x@x.com a fost utilizată pentru păgubirea unei victime americane pe care a convins-o să cumpere un vehicul de agrement pentru suma de 9000 USD, vehicul pe care aceasta nu l-a primit, deşi a efectuat plata.

Persoana extrădabilă a colaborat în mod direct pentru a stabili cele mai optime modalităţi de plată pentru a primi banii de la victime folosind anumite platforme de plată. De asemenea, a operat ca un serviciu de transfer bani pentru membrii reţelei. Astfel, acesta s-a ocupat cu colectarea monedelor bitcoin primite ca urmare a licitaţiilor online şi le-a schimbat în monedă fiduciară pentru a obţine profit. Persoana extrădabilă s-a ocupat în mod direct de postarea anunţurilor pe internet, a folosit diverse metode de inducere în eroare a victimelor şi a primit sume de bani pentru vânzarea unor bunuri inexistente.

Persoana extrădabilă a fost administrator de nivel mediu spre superior în cadrul reţelei de licitaţii frauduloase pe internet. Reţeaua a acţionat în perioada 31 decembrie 2013 - 11 decembrie 2018, iar persoana extrădabilă a participat la săvârşirea infracţiunilor începând cu data de 11 iunie 2015.

La data de 19 septembrie 2019, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky s-a înregistrat rechizitoriul nr. x care constituie actul de inculpare pentru faptele enumerate mai sus. În baza actului de inculpare a fost emis mandatul de arestare la data de 19 septembrie 2019 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite - Districtul de Est al Statului Kentucky.

La cererea de extrădare autorităţile americane au ataşat documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, respectiv rechizitoriul nr. x (proba A), mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Districtul de Est al Statului Kentucky la data de 19 septembrie 2019 faţă de A. (proba B), copia dispoziţiilor legale aplicabile în cauză (proba C), declaraţia sub jurământ a ofiţerului din echipa specială H. (proba D), fotografiile persoanei extrădabile (proba E).

Examinând documentele transmise de statul solicitant, Curtea a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile îşi regăsesc corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de constituire a unui grup organizat infracţional prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani şi spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani.

Astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 şi 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii şi art. 24 din Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la data de 23 februarie 2001 privind dubla incriminare şi gravitatea pedepsei.

De asemenea, în raport de informaţiile comunicate de autorităţile americane a reieşit că termenul de prescripţie al răspunderii penale nu este împlinit conform legislaţiei americane, astfel încât este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 33 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Curtea a constatat că prin cererea de extrădare s-a solicitat în temeiul disp. art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii şi confiscarea bunurilor, documentelor şi dovezilor aflate în posesia persoanei extrădabile, însă acest capăt de cerere face obiectul cererii de asistenţă judiciară internaţională înregistrată sub nr. x/2020 la Direcţia de Investigare a Criminalităţii Organizate şi Terorism - Structura Centrală. Bunurile ridicate de la persoana extrădabilă cu ocazia percheziţiei domiciliare se află în posesia lucrătorilor de poliţie din cadrul I.G.P.R. -D. C. civ..O., urmând a fi predate autorităţilor judiciare solicitante, aspect care rezultă din adresa nr. x/2020 din 03.12.2020 a DIICOT - Structura Centrală, comunicată şi ataşată cauzei.

S-a mai constatat că, în cauză, nu sunt incidente nici unele din motivele de refuz prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind întrunite condiţiile extrădării în condiţiile art. 52 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1, 2 şi 3 raportat la art. 18 din Tratatul de Extrădare dintre România şi Statele Unite ratificat prin Legea nr. 111/2008.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că persoana extrădabilă A., personal şi prin apărător ales, a arătat că nu înţelege să formuleze opoziţie la extrădare în sensul dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, că şi-a dat consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant, fiind pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale şi doreşte să se prevaleze de regula specialităţii prevăzută de art. 17 din Tratatul de Extrădare, dintre România Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În fine, raportat la dispoziţiile stricte prevăzute de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 57 alin. (3), (4) şi 5 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării, sub forma arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitată de către persoana extrădabilă, prin apărător ales, nu poate fi dispusă.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată de persoana extrădabilă, sentinţa contestată fiind definitivă, întrucât persoana extrădabilă şi-a exprimat consimţământul cu privire la predarea către statul solicitant.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana extrădabilă are dreptul să declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant. Declaraţia sa este consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei şi de interpret. După ce instanţa constată că persoana extrădabilă este pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale, instanţa, luând şi concluziile procurorului, examinează dacă nu există vreun impediment care exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii preventive necesar să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentinţa este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiţiei, pentru a proceda conform legii.

Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, se constată că persoana solicitată A. a formulat contestaţie împotriva sentinţei penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în care a arătat că nu înţelege să formuleze opoziţie la extrădare în sensul dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant, fiind pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale şi că doreşte să se prevaleze de regula specialităţii prevăzută de art. 17 din Tratatul de Extrădare, dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Aşadar, în consens cu reglementările menţionate se reţine că hotărârea pronunţată în primă instanţă, prin care se ia act de consimţământul persoanei extrădabile şi se dispune arestarea provizorie în vederea extrădării până la predarea acesteia, este definitivă.

În acest sens, legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situaţie determinată tocmai de consecinţele pe care le produce acordul persoanei extrădabile de a fi predată, măsurile de arestare provizorie şi predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului de arestare, având un caracter subsecvent consimţământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar a hotărârii pronunţate cu caracter definitiv.

Or, în cauză a fost emis de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Est al Statului Kentucky un mandat de arestare, iar persoana extrădabilă A. şi-a dat consimţământul la predare, manifestare de voinţă echivocă de care instanţa a luat act şi a dispus prin hotărârea pronunţată arestarea provizorie a persoanei extrădabile până la predarea acesteia. Astfel, fiind o hotărâre definitivă pronunţată de prima instanţă în condiţiile menţionate nu este supusă controlului judiciar, ceea ce atrage inadmisibilitatea căii de atac formulate de persoana solicitată.

Ca atare, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 237/F din 03 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2020.