Prisoner's sentence-clarification challenge rejected; 2021 release date and 225-day credit affirmed.

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A..

S-a lămurit conţinutul sentinţei penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă la data de 08.10.2019, în sensul că:

S-a hotărât că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23.04.2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09.09.2021.

S-a hotărât că perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23.04.2010 la zi.

S-a dedus din pedeapsă şi cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform Certificatului emis de autorităţile judiciare ale statului de condamnare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1222 din 26 mai 2020, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de către instanţă şi, în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recunoaştere hotărâri penale sau a altor acte judiciare străine, formulată de petentul-condamnat A..

În considerentele sentinţei de dezînvestire, Judecătoria Craiova a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, petentul-condamnat a solicitat deducerea celor 3 luni executate în Italia.

Judecătoria a observat prevederile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii: a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent; b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9) şi c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Alin. (16) al art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Raportând aceste dispoziţii legale la cererea formulată de către petentul - condamnat, s-a constatat că acesta se află în executarea unei pedepse ce a fost recunoscută de Curtea de Apel Piteşti, ca urmare a unei sentinţe de condamnare pronunţate de Tribunalul din Padova, Italia.

Legal învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, din probatoriul administrat în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21/F- C. civ. din 23.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

A fost recunoscută sentinţa penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010 a Tribunalului din Padova, Italia, definitivă la data de 06.04.2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. , deţinut în Penitenciarul din Padova, Italia, în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 12 ani închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa principală de 12 ani închisoare pe care condamnatul A. o are de executat, durata pedepsei privative de libertate deja executate, de 6 ani şi 2 luni, calculate până la data de 07.07.2015 şi a fost dedusă în continuare durata pedepsei privative de libertate, începând cu data de 07.07.2015 la zi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a avut în vedere cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, însoţită de hotărârea judecătorească, la care au fost adăugate informaţii privind stadiul executării pedepsei.

Din informaţiile şi documentele comunicate de statul solicitant, a rezultat că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate, viol şi tâlhărie prev. de art. 56-61 nr. 2-81-605 bis. alin. (1) şi (2) art. 609 şi art. 628 din C. pen. italian. Condamnatul a executat deja din pedeapsă 6 ani şi 2 luni, calculate până la data de 07.07.2015, iar la data înaintării cererii se afla încarcerat în Penitenciarul din Padova, Italia, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus în continuare perioada executată, începând cu 07.07.2015 la zi.

Curtea de apel a constatat că nu există niciun impediment pentru ca persoana condamnată să fie transferată într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010 pronunţată de Tribunalul din Padova, Italia. S-a reţinut că natura şi durata pedepsei aplicate de instanţa italiană corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare.

Având în vedere că nu s-a identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a recunoscut sentinţa penală nr. 2417/10 R.G. din data de 30.11.2010, pronunţată de Tribunalul din Padova, Italia, definitivă la data de 06.04.2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi a dispus transferarea condamnatului, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Împotriva sentinţei penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, vizând greşita deducere a perioadei executate .

Instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare a solicitat informaţii cu privire la mandatul de executare emis pe numele condamnatului şi, în baza acestei solicitări a fost înaintată la dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Craiova, adresa nr. x/22.04.2020 a Penitenciarului Pelendava, din care reiese că pedeapsa ar expira la termen la data de 06 mai 2021.

Întrucât, în hotărârea de recunoaştere se precizează că executarea pedepsei se va finaliza la 09 septembrie 2021 (pag. 3, paragr. 1), iar această menţiune este conformă certificatului emis de statul de executare, s-a solicitat PNT Bucureşti - Jilava, în care se afla încarcerat condamnatul, relaţii cu privire la acest aspect şi, care potrivit adresei nr. x din 09 octombrie 2020, data de început a executării pedepsei de 12 ani închisoare este 23 aprilie 2010, data expirării pedepsei în termen, având în vedere cele 225 de zile de eliberare anticipată este 09 septembrie 2021.

Analizând cererea de contestaţie formulată de condamnat, ce vizează deducerea integrală şi corectă a perioadei deja executate din pedeapsa principală de 12 ani închisoare, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit certificatului înaintat de autorităţile judiciare din Italia, numitul A. a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de viol, tâlhărie şi lipsire de libertate în mod ilegal, fiind arestat la data de 23 aprilie 2010 .

În raport cu data începerii executării pedepsei, aceasta s-ar considera executată la data de 22 aprilie 2022, însă în certificat se menţionează că din cuantumul total al pedepsei de 12 ani închisoare trebuie scăzute 225 de zile de eliberare anticipată, astfel încât pedeapsa "trebuie executată în totalitate la 09 septembrie 2021 (iar nu la 06 mai 2021, aşa cum rezultă din adresa înaintată de PNT Craiova Pelendava).

S-a apreciat că eroarea constă în greşita traducere a certificatului înaintat de autorităţile statului de condamnare, în varianta în limba italiană a acestuia fiind făcută precizarea că persoana condamnată mai are de executat 6 ani şi 2 luni închisoare la data de 07 iulie 2015, aspect aflat în concordanţă cu restul certificatului, respectiv cu punctul nr. 5.4, în care se precizează că pedeapsa va fi în întregime executată la 09 septembrie 2021.

Împotriva sentinţei penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.

Prin motivele de contestaţie, condamnatul A. a solicitat admiterea contestaţiei şi deducerea perioadei de 3 luni din pedeapsă.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, dar şi cu criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se poate exercita contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 21/F- C. civ. din 23 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2019 s-a recunoscut sentinţa penală nr. 2417/10 R.G. din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului din Padova, Italia, definitivă la data de 06 aprilie 2012, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare, din care s-a dedus, durata pedepsei privative de libertate deja executate, de 6 ani şi 2 luni, calculate până la data de 07 iulie 2015 şi apoi dedusă în continuare durata pedepsei privative de libertate, începând cu data de 07 iulie 2015 la zi.

Se constată că, conţinutul sentinţei penale nr. 21/F - C. civ. din data de 23 septembrie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă la data de 08 octombrie 2019 a fost lămurit, în mod legal, potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că a stabilit că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23 aprilie 2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09 septembrie 2021.

S-a mai hotărât că perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23.04.2010 la zi şi s-a dedus din pedeapsă şi cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform certificatului emis de autorităţile judiciare ale statului de condamnare.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constatând neconcordanţe între conţinutul hotărârii de recunoaştere a sentinţei de condamnare pronunţate în Italia şi conţinutul certificatului, care au determinat calcularea unor date diferite ale expirării pedepsei, 06 mai 2021 de către PNT Craiova - Pelendava, respectiv 09 septembrie 2021 - PNT Bucureşti - Jilava, în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată, se apreciază că, în mod corect a fost admisă contestaţia la executare formulată de condamnatul A., în sensul că executarea pedepsei de 12 ani închisoare a început la data de 23 aprilie 2010, iar pedeapsa se consideră executată în totalitate la data de 09 septembrie 2021, iar perioada executată de condamnat, care se deduce din durata pedepsei închisorii de 12 ani este de la 23 aprilie 2010 la zi.

Totodată, contrar susţinerilor contestatorului A., Înalta Curte constată că, în mod judicios s-a dedus din pedeapsă cele 225 de zile de eliberare anticipată, conform certificatului emis de autorităţile judiciare ale statului de condamnare, la dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Piteşti neexistând documente înaintate de autorităţile judiciare din Italia, din care să rezulte că persoana condamnată ar mai fi beneficiat şi de alte reduceri ale pedepsei, în afara celor 225 de zile care au fost scăzute din pedeapsă.

În consecinţă, constatând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 118/F din 22 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 decembrie 2020.