Appellant's challenge to execution ruling declared inadmissible where prior appeals were time-barred; costs awarded against appellant.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 66/CJ din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv formulată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 1139/2018 din 18.10.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 313 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, rămâne în sarcina statului şi va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei către Baroul Iaşi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat A. să plătească statului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele hotărârii, s-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1139/2018 din 18.10.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, s-a luat act de retragerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul A., ns. la data de 08.08.1981, aflat în prezent în Penitenciarul Iaşi.

În baza disp.art. 272 alin. (6) C. proc. pen., plata parţială a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON rămâne în sarcina statului (delegaţie nr. 6403/26.09.2018).

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 RON.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut că, la data de 06.09.2018 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat A., ns. la data de 08.08.1981, aflat în prezent în Penitenciarul IaşI, prin care a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Legal citat în faţa instanţei, contestatorul-condamnat A., fiind asistat de un apărător, a declarat că îşi retrage contestaţia formulată în cauză.

Faţă de manifestarea de voinţă a contestatorului, Tribunalul Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 599 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 597-598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a luat act de retragerea contestaţiei.

Împotriva sentinţei penale nr. 1139/2018 din 18.10.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie persoana condamnată A..

La termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea contestaţiei, instanţa, din oficiu, a invocat tardivitatea declarării căii de atac de faţă, excepţie ce a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi a constatat că această cale de atac a fost promovată de condamnatul A. peste termenul legal, prev. de art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere sancţiunea nerespectării termenului prev. de art. 268 C. proc. pen. şi soluţiile stabilite de art. 4251 C. proc. pen. în materia contestaţiei, Curtea de Apel Iaşi a respins calea de atac ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei nr. 66/CJ din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat contestaţie.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A., cu prioritate sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Conform dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În prezenta cauză, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care nu este prevăzută posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei, întrucât este definitivă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual - penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 66/CJ din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 66/CJ din 25 septembrie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.