European Arrest Warrant execution: rejection of substantive defenses and mandatory detention for mandatory-surrender offenses under Law No. 302/2004

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Cipru cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Larnaca District Court, la data de 30 iunie 2020, în dosarul de referinţă Criminal Case Registry Larnaca CID x faţă de persoana solicitată A. [cetăţean român posesoare a cărţii de identitate seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Cluj- Napoca, la data de 15 ianuarie 2016, în prezent aflată în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare].

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 6 octombrie 2020 şi până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A..

Conform art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus ca administraţia locului de deţinere să reţină persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Cipru.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca predarea să se realizeze în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 5 octombrie 2020, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, începând cu ora 20:36.

Pentru a dispune această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Cipru, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals informatic, înşelăciune şi spălare de bani.

S-a constatat că în conţinutul mandatului european de arestare au fost arătat următoarea situaţie de fapt: în data de 31 octombrie 2018, ora 17:00, s-a depus o plângere la Larnaca CID de către B. (ID: x), proprietarul companiei C. şi D. (ID: x), proprietar al companiei E., cum că au fost înşelaţi pe internet, rezultând pentru compania C. pierderea sumei de 13.745,69 euro.

În special compania E., în calitate de agent de distribuţie pentru compania C., a comandat în numele celei de-a doua companii, în data de 31 august 2018 mărfuri legate de articole de bucătărie şi echipament hotelier de la F. din China, în valoare totală de 27.139,56 USD.

Comunicarea dintre companiile E. şi F. s-a realizat prin poşta electronică. F. a utilizat următoarele adrese de e-mail: x. În data de 08 octombrie 2018, o persoană necunoscută a întrerupt comunicarea prin e-mail-uri dintre cele două companii şi a trimis un mesaj prin adresa de e-mail x către compania E., informându-i că, contul bancar al companiei F. se schimbase şi că detaliile noului cont al companiei sunt următoarele: Beneficiar: F., NR. IBAN: x, COD SWIFT: x, COD SCURT:60-03-30, Adresa bancară: x. Directorul companiei E., D., nu a sesizat înlocuirea cuvântului F. cu cuvântul welbery în adresa de e-mail, şi anume înlocuirea literei i cu lit. l), informându-l în consecinţă pe B. că plata celei de-a doua tranşe cu privire la comandă a fost transferată în contul bancar menţionat mai sus în loc de contul bancar normal al companiei. Prin urmare, în data de 12 octombrie 2018, B. a transferat din acest cont bancar cu următoarele detalii - nume bancă: G., nume: C., număr cont: x, suma de 13.745,69 euro (11678,36 GBP (lire sterline) în contul bancar menţionat mai sus.

În data de 30 octombrie 2018, compania F. i-a contactat pe reclamanţi, informându-i că aşteaptă plata şi astfel reclamanţii au realizat frauda care a fost comisă în detrimentul lor. În aceeaşi zi, B. a informat G. of Greece (Cipru) care a făcut toţi paşii necesari pentru a anula transmiterea de bani, fără ca acest lucru să fie posibil.

În data de 31 ianuarie 2019 şi 24 octombrie 2019, Ordine Europene de Anchetă au fost trimise către Regatul Unit şi ca urmare a investigaţiilor făcute de autorităţile din Regatul Unit s-a descoperit că persoana căutată deţine contul bancar către care s-a făcut transferul şi că în aceeaşi zi, şi anume în data de 12 octombrie 2018, ea a transferat suma de 11090 GBP într-un alt cont bancar care îi aparţine tot ei. Mai mult, între 15 octombrie 2018 şi 22 octombrie 2018 şi cu trei ocazii diferite, persoana solicitată a retras suma rămasă.

Curtea a arătat că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv Cipru, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

S-a susţinut că în temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât şi în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condiţiilor de fond şi formă, a domeniului de aplicare şi a cadrului instituţional în care funcţionează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, aşa cum acestea sunt prevăzute de Constituţia României şi de normele europene.

Curtea a mai arătat că potrivit Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Prima instanţă a constatat că infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare (fals informatic, înşelăciune şi spălare de bani) fac parte din categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi dă loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

De asemenea, s-a arătat că din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată, constatându-se că este îndeplinită şi condiţia ca acesta să indice existenţa unui mandat de arestare naţional pe care mandatul european de arestare se întemeiază. În acest sens, s-a menţionat că mandatul european de arestare se întemeiază pe mandatul de arestare preventivă din data de 23 aprilie 2020 emis de Larnaca District Court.

Curtea a mai susţinut că această condiţie se impune a fi analizată având în vedere decizia pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Aurel Bob-Dogi (C-241/15).

Totodată, s-a arătat că la termenul din 6 octombrie 2020, persoana solicitată A., întrebată asupra consimţământului la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Cipru şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în declaraţia ataşată la dosarul cauzei.

Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea nu a reţinut incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a apreciat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat, în termen legal, contestaţie persoana solicitată A., solicitând, în esenţă, respingerea cererii privind executarea mandatului european de arestare, întrucât nu s-a aflat niciodată pe teritoriul Ciprului şi nu recunoaşte săvârşirea faptelor de care a fost acuzată de către autorităţile judiciare cipriote.

În subsidiar a solicitat amânarea predării, pentru a-şi putea pregăti apărarea şi pentru a le asigura copiilor venituri pentru perioada în care va fi predată în Cipru. În măsura amânării predării, contestatoarea a solicitat înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură mai uşoară.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, emiţând de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma reglementate de art. 87 din acelaşi act normativ şi întruneşte condiţiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeaşi lege şi dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispoziţiile art. 117 din actul normativ menţionat, ce reglementează regula specialităţii.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii legale, se constată că la data de 30 iunie 2020 a fost emis un mandat european de arestare de către Larnaca District Court în dosarul nr. x/2018, în baza mandatului de arestare emis la data de 23 aprilie 2020, de către judecătorul de judecătorul districtual din cadrul Larnaca District Court, în vederea cercetării persoanei solicitate A. pentru săvârşirea unui număr de trei infracţiuni sancţionate de legislaţia cipriotă, după cum urmează:

- fals informatic prev. de art. 10 din Legea 22/III/2004;

- înşelăciune, prev. de art. 297-298 C. pen. cipriot;

- spălare de bani, prev. de art. 3, 4 şi 5 din Legea nr. 188/I/2007.

În fapt, autorităţile judiciare din Cipru au reţinut că în data de 31 octombrie 2018, ora 17:00, s-a depus o plângere la Larnaca CID de către B. (ID: x), proprietarul companiei C. şi D. (ID: x), proprietar al companiei E., cum că au fost înşelaţi pe internet, rezultând pentru compania C. pierderea sumei de 13.745,69 euro.

În special compania E., în calitate de agent de distribuţie pentru compania C., a comandat în numele celei de-a doua companii, în data de 31 august 2018 mărfuri legate de articole de bucătărie şi echipament hotelier de la F. din China, în valoare totală de 27.139,56 USD. Comunicarea dintre companiile E. şi F. s-a realizat prin poşta electronică. F. a utilizat următoarele adrese de e-mail: x. În data de 08 octombrie 2018, o persoană necunoscută a întrerupt comunicarea prin e-mail-uri dintre cele două companii şi a trimis un mesaj prin adresa de e-mail x către compania E., informându-i că, contul bancar al companiei F. se schimbase şi că detaliile noului cont al companiei sunt următoarele: Beneficiar: F., NR. IBAN: x, COD SWIFT: x, COD SCURT:60-03-30, Adresa bancară: x. Directorul companiei E., D., nu a sesizat înlocuirea cuvântului F. cu cuvântul welbery în adresa de e-mail, şi anume înlocuirea literei i cu lit. l), informându-l în consecinţă pe B. că plata celei de-a doua tranşe cu privire la comandă a fost transferată în contul bancar menţionat mai sus în loc de contul bancar normal al companiei. Prin urmare, în data de 12 octombrie 2018, B. a transferat din acest cont bancar cu următoarele detalii - nume bancă: G., nume: C., număr cont: x, suma de 13.745,69 euro (11678,36 GBP (lire sterline) în contul bancar menţionat mai sus.

În data de 30 octombrie 2018, compania F. i-a contactat pe reclamanţi, informându-i că aşteaptă plata şi astfel reclamanţii au realizat frauda care a fost comisă în detrimentul lor. În aceeaşi zi, B. a informat G. of Greece (Cipru) care a făcut toţi paşii necesari pentru a anula transmiterea de bani, fără ca acest lucru să fie posibil.

În data de 31 ianuarie 2019 şi 24 octombrie 2019, au fost trimise Ordine Europene de Anchetă către Regatul Unit şi ca urmare a investigaţiilor făcute de autorităţile din Regatul Unit s-a descoperit că persoana căutată deţine contul bancar către care s-a făcut transferul şi că în aceeaşi zi, şi anume în data de 12 octombrie 2018, ea a transferat suma de 11090 GBP într-un alt cont bancar care îi aparţine tot ei. Mai mult, între 15 octombrie 2018 şi 22 octombrie 2018 şi cu trei ocazii diferite, persoana solicitată a retras suma rămasă.

Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită predarea sunt sancţionate de legea statului cipriot cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este de 5 ani închisoare, respectiv 14 de ani închisoare, astfel că infracţiunile ce fac obiectul mandatului european de arestare (fals informatic, înşelăciune şi spălare de bani) sunt incluse în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată şi dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări. De asemenea, se constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Cipru îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind îndeplinite cu precădere condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, indicarea existenţei unui mandat de arestare preventivă, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, descrierea circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

În cauză, se constată că mandatul european de arestare cuprinde descrierea împrejurărilor comiterii faptei legate de timp şi loc, fiind respectate dispoziţiile legale anterior menţionate.

Susţinerile persoanei solicitate A. în sensul că nu a săvârşit faptele reclamante în mandatul european de arestare, întrucât nu a fost niciodată prezentă pe teritoriul statului cipriot, constituie apărări pe fondul cauzei, care se află în competenţa exclusivă a autorităţilor judiciare emitente.

De asemenea, se constată că în cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile cipriote a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Acordarea posibilităţii persoanei solicitate să-şi pregătească apărarea faţă de acuzaţiile autorităţilor judiciare cipriote, astfel încât aceasta să-şi poată dovedi nevinovăţia, nu reprezintă un motiv obligatoriu sau opţional de refuz din cele prevăzute de textul de lege menţionat.

Totodată, invocarea împrejurărilor legate de situaţia familială, respectiv că are copii minori, pe care trebuie să îi pregătească pentru perioada lungă ce va urma în cazul în care va fi predată autorităţilor cipriote, să se asigure că îi lasă în grija cuiva şi că le asigură un mijloc de supravieţuire, nu constituie împrejurări speciale, în sensul dispoziţiilor art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv că predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia şi nu impun amânarea predării.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei privind înlocuirea arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte aminteşte că din coroborarea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) şi art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

În consecinţă, constatând că luarea măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată este legală, fiind dispusă în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, respectiv în vederea predării efective către autorităţile judiciare din Cipru şi că durata acestei măsuri provizorii nu a depăşit durata totală de 180 zile prevăzută de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată (persoana solicitată a fost reţinută la data de 5 octombrie 2020 şi arestată la data de 6 octombrie 2020 pe o durată de 30 de zile), solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării provizorii este nefondată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 93/PI din data de 6 octombrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2020.

GGC - CL