Execution objection barred from challenging calculation of recognized foreign penalty lacking res judicata force

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 şi urm. C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat A., privind Sentinţa penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2020 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanţei, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., admiterea contestaţiei la executare formulate de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 78 din 19 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, întrucât apreciază că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală atacată nu a fost calculată corect.

Analizând contestaţia la executare formulată Curtea a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 78 din 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În temeiul art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a:

- sentinţei nr. 1 K 28942/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 18 ianuarie 2018, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea alineatelor doi şi unu ale art. 34 C. pen. sloven şi a alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen.

şi art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru infracţiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu apl.art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru infracţiunea continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven, cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen.

şi art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven cu aplicarea alineatelor doi şi unu ale art. 34 C. pen. sloven şi a alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven şi a alineatului doi al art. 20 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen.

şi art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) şi pentru infracţiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven şi a alineatului doi al art. 20 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinţei nr. IV K 22556/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 15 noiembrie 2017, rămasă definitivă la data de 17 aprilie 2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea art. 34 şi art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. şi art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) şi pentru infracţiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinţei nr. IV K 45758/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 09 noiembrie 2018, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2019, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru infracţiunea continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului doi al art. 20 şi art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen. şi art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea alineatului doi al art. 20, art. 34 şi art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. şi art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), şi pentru infracţiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului doi al art. 20 şi art. 54 C. pen. sloven (ce îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinţei nr. 1 Ks 28942/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019, prin care persoanei transferabile A. i s-a stabilit pedeapsa unică de 11 (unsprezece) ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa totală de 11 (unsprezece) ani închisoare, 1 (un) an 10 (zece) luni şi 13 (treisprezece) zile, durată executată până la data de 8 aprilie 2019, precum şi cea executată în continuare de la data de 8 aprilie 2019 până la zi.

În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinţei penale.

Analizând dispoziţiile art. 166 alin. (3) teza întâi din Secţiunea a 2-a din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state, membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar din România, conform cărora obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167, cât şi dispoziţiile prevăzute de prezentul text de lege, Curtea a constatat că, relativ la hotărârile de condamnare mai sus relatate, sunt îndeplinite cerinţele stipulate în alin. (1) lit. a) - e) din acest ultim articol.

Astfel, s-a apreciat că sentinţele sunt definitive şi executorii; faptele pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea realizează, potrivit legislaţiei române, conţinutul constitutiv al infracţiunilor acolo arătate; condamnatul, cetăţean român, a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunţate de autorităţile judiciare din Slovenia; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului a reieşit că executarea hotărârii judecătoreşti nu este contrară principiului non bis in idem, persoana transferabilă, care răspunde penal potrivit legii române, nu a fost condamnată în România ori în alt stat/nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni şi nu a intervenit prescripţia executării pedepsei.

Totodată, s-a reţinut că, în cazul în care faptele au fost comise de către persoana transferabilă în concurs, îşi produc efectele şi dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.. Potrivit acestor prevederi, în situaţia în care în sarcina sa s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă o treime din cealaltă/celelalte pedeapsă/pedepse stabilită/stabilite.

Curtea a constatat că sancţiunea aplicată persoanei transferabile prin hotărârile de condamnare nu se impune a fi adaptată, întrucât, urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sancţiunea astfel rezultată ar depăşi cu mult pe cea aplicată de către autorităţile judiciare din Slovenia.

Potrivit înscrisului de la dosar, persoana transferabilă (cetăţean român) şi-a manifestat, la data de 1 martie 2019, consimţământul în ce priveşte transferul său în România pentru continuarea executării pedepsei (aspect menţionat de asemenea şi în Certificat-dosar).

Faţă de cele anterior reţinute, Curtea a constatat îndeplinite toate condiţiile pentru recunoaşterea hotărârilor arătate şi transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentinţe penale contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivare, contestatorul a arătat că pedeapsa rezultantă de 11 ani stabilită prin sentinţa penală atacată nu a fost calculată corect.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că cererea formulată de condamnatul A. având ca obiect contestaţie la executare este inadmisibilă, întrucât pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată contestatorului a fost recunoscută de autorităţile române ca urmare a procedurii prevăzute de art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, prin Sentinţa penală nr. 78 din 19 iulie 2019 a Curţii de Apel Suceava. În cadrul acestei proceduri autorităţile slovene au trimis toate documentele şi înscrisurile relevante referitoare la situaţia contestatorului şi cuantumul pedepsei aplicate, iar în niciunul dintre aceste documente nu s-a făcut referire la existenta vreunui act de clemenţă sau a unei cauze de reducere a pedepsei ce ar fi aplicabile.

Totodată, Curtea a constatat că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare a fost stabilită de autorităţile slovene prin Sentinţa penală nr. 1 Ks 28942/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019, sentinţă recunoscută prin Sentinţa penală nr. 78 din 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care a apreciat că persoana condamnată putea formula critici cu privire la modalitatea de calcul a pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanţă sau şi prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a apreciat că, prin contestaţia la executare formulată, contestatorul aduce critici cu privire la raţionamentul instanţei în momentul recunoaşterii sentinţelor penale din străinătate şi a dispunerii executării în continuare a pedepsei de 11 ani închisoare în România, însă, pe calea contestaţiei la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia pentru motive ce au fost soluţionate deja definitiv, căpătând autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizată aleatoriu cu termen la data de 16 octombrie 2020.

Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează, cu privire la contestaţia la executare, că aceasta reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

În speţă, condamnatul a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se recalculeze pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în procedura de recunoaştere a hotărârilor de condamnare emise de autorităţile slovene.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit normelor legale invocate în cauză, nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Se constată, astfel, că prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici privind punerea acesteia în executare şi nici nu au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuţie chiar legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoaşterea, prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019, a pedepsei rezultante de 11 ani închisoare aplicate contestatorului de autorităţile slovene, prin Sentinţa penală nr. 1 Ks 28942/2017 pronunţată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunţarea unei alte soluţii, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că instanţa română a analizat posibilitatea adaptării sancţiunii aplicate persoanei transferabile prin hotărârile de condamnare şi a concluzionat că nu se impune a fi adaptată, întrucât urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sancţiunea astfel rezultată ar depăşi cu mult pe cea aplicată de către autorităţile judiciare din Slovenia, soluţia căpătând, astfel, autoritate de lucru judecat.

De altfel, nu este admis pe calea contestaţiei la executare să se revină asupra unor dispoziţii care au autoritate de lucru judecat.

În consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a concluzionat că nu există nicio nelămurire cu privire la situaţia juridică a condamnatului, cu privire la durata pedepsei care trebuie executată.

Aceasta deoarece pe calea prezentei contestaţii la executare nu se poate modifica Sentinţa penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat modalitatea de calcul şi cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România.

Aşadar, criticile referitoare la hotărârea de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare străine şi cele ce vizează recunoaşterea hotărârilor străine şi transferul într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, dispuse prin Sentinţa penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, nu se circumscriu prezentei proceduri.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.

GGC - CL