Constitutional exception against criminal procedure articles barred for lack of connection to inadmissible complaint

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., invocate de către petentul A..

De asemenea, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 53/Cameră Preliminară din data de 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 25/II-1/2020 a D.N.A Bucureşti.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de către petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

La data de 20 martie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov dosarul penal nr. x/2020 având ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 25/II-1/2020 a D.N.A Bucureşti.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat, în esenţă, că ordonanţa are grave vicii procedurale în ceea ce priveşte activitatea, direct sau indirect în acest lanţ trofic de căpuşare a cetăţenilor-contribuabililor, fără respectarea legislaţiei de către cei de specialitate care ar fi trebuit să o respecte şi că, în perioada 2009 - 2018, nu s-a făcut descărcarea de gestiune a D.G.R.F.P, A.J.F.P Braşov, ci au fost efectuate verificări prin sondaj, săvârşindu-se multiple infracţiuni.

S-a mai arătat de către petentul A. că se impune efectuarea urmăririi penale de către D.N.A pentru recuperarea prejudiciului, estimat de petent la peste 300.000.000 euro, produs bugetului public şi bugetului privat de D.G.R.F.P, A.J.F.P, respectiv A.N.A.F Braşov şi angajaţii acestora.

La dosarul cauzei au fost depuse, prin registratură, multiple înscrisuri, inclusiv excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, 81, 91 şi 93 C. proc. pen., prin raportare la art. 24 din Constituţia României.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2020 au fost respinse o multitudine de cereri formulate de către petentul A..

Judecătorul de cameră preliminară a observat că prin ordonanţa contestată - cu nr. 25/II-1/2020 a D.N.A Bucureşti - a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva actelor dispuse de procurorul şef al D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov în lucrarea generală nr. 187/VIII-1/2019 întrucât în cauză, prin lucrarea indicată, s-a făcut aplicarea art. 289 alin. (9) C. proc. pen. ce vizează plângerea greşit îndreptată.

A fost avut în vedere că dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. arată fără echivoc faptul că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Astfel, în sensul textului indicat, de strictă interpretare şi aplicare, se pot ataca în faţa instanţei (mai exact a judecătorului de cameră preliminară) doar soluţiile de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, şi nu orice ordonanţe ale procurorului.

Or, în cauza de faţă, ordonanţa nr. 25/II-1/2020 a D.N.A Bucureşti, ce a fost contestată, vizează lucrarea generală nr. 187/VIII-1/2019 a procurorului şef al D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, care nu cuprinde o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală.

Faţă de cele expuse, s-a constatat că plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 25/II-1/2020 a D.N.A Bucureşti este inadmisibilă.

Pe de altă parte, relativ la excepţiile de neconstituţionalitate invocate, s-a observat că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În ceea ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, referitoare la faptul că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia (art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992), s-a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată, prin raportare la motivarea acesteia, nu priveşte o dispoziţie legală care să fie în legătură cu soluţionarea cauzei cu care a fost investită instanţa, respectiv o plângere care, de altfel, este inadmisibilă.

Astfel fiind, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, la data de 26 iunie 2020, petentul A..

În cadrul soluţionării căii de atac, la termenul din data de 9 iulie 2020, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1), (2), art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului privind eliminarea discriminărilor (art. 2, art. 7, art. 8 şi art. 10), cu prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (art. 13, art. 14, art. 17), cu Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi cu Legea nr. 303/2004.

La acelaşi termen, Curtea de Apel Braşov a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia tardivităţii formulării recursului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma excepţiilor invocate, instanţa a reţinut următoarele:

1. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurentul A. în calea de atac a recursului, s-a constatat că aceasta este inadmisibilă, în condiţiile în care aceeaşi excepţie fost invocată şi în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, fiind respinsă, ca inadmisibilă.

Petentul a declarat recurs împotriva soluţiei pronunţate de tribunal, obiectul acestuia fiind tocmai respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen.. Astfel, s-a constatat că, în esenţă, argumentele invocate sunt similare celor invocate în faţa tribunalului, recurentul considerând că se încalcă dreptul persoanei vătămate, al victimei infracţiunilor, privind desemnarea sau alegerea unui avocat din oficiu, amplificându-se astfel victimizarea secundară şi repetată a acesteia, lucru condamnat de legislaţia Uniunii Europene. Acesta a mai precizat că este discriminat, ca persoană plătitoare de taxe şi impozite, faţă de un infractor.

În atare condiţii, având în vedere similitudinea excepţiei invocate în faţa curţii de apel cu cea ridicată în faţa tribunalului, care formează obiectul recursului înaintat de către A., instanţa de recurs a respins-o ca inadmisibilă.

2. Referitor la excepţia tardivităţii căii de atac a recursului, promovată de petentul A., s-a reţinut că, în conformitate cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Faţă de dispoziţia legală invocată, s-a constatat că încheierea în discuţie este pronunţată la data de 17 iunie 2020, iar calea de atac a recursului a fost înaintată de către A. la data de 26 iunie 2020, conform datei poştale de pe plic, precum şi a celei menţionate de către sus-numit pe memoriul de recurs.

Prin urmare, s-a constatat că recursul a fost declarat după expirarea celor 48 de ore de la pronunţarea hotărârii, neputând fi primită apărarea invocată de recurent în sensul că acest termen se calculează de la data comunicării încheierii, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind neechivoc referitor la momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (pronunţare).

În raport cu argumentele expuse, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din data de 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, din dosarul nr. x/2020.

Având în vedere modalitatea de soluţionare a căii de atac (respingere ca tardiv a recursului, neputându-se realiza o analiză pe fond a căii de atac promovate în cauză), curtea de apel nu a mai supus analizei cererile depuse la dosar la data de 9 iulie 2020 de către petent.

Împotriva Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs petentul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 iulie 2020, sub nr. x/2020.

În cuprinsul cererii scrise de recurs, petentul a arătat că înţelege să critice hotărârea atacată atât cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., cât şi la cea de respingere, ca tardiv, a recursului declarat împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În susţinerea căii de atac promovate, recurentul petent a reiterat argumentele expuse cu prilejul soluţionării pe fond a cauzei, apreciind că în mod greşit s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., în opinia sa fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea respectivei cereri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (cu privire la dispoziţia de respingere, ca tardiv, a recursului declarat de acesta împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale) este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, calea de atac promovată de petentul A. vizează Decizia penală nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (prin care, printre altele, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de acesta împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale), hotărâre care, sub acest aspect, este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că recursul ce formează obiectul prezentului dosar a fost exercitat şi împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, sub acest aspect calea de atac fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legal:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, o lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi 3, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Acest text de lege instituie o obligaţie în sarcina instanţei, de a verifica legalitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituţional al acesteia.

Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenţei excepţiei, în sensul constatării existenţei unei legături cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului şi oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.

Referitor la condiţia de admisibilitate în sensul ca dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, aceasta vizează incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanţei judecătoreşti şi a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

În speţă, Înalta Curte reţine, prioritar, că în mod corect Curtea de Apel Braşov a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., ridicată de recurentul A. în calea de atac a recursului, este inadmisibilă, aceeaşi excepţie fiind invocată (în baza unor argumente similare ce vizează încălcarea dreptului persoanei vătămate, al victimei infracţiunilor, privind desemnarea sau alegerea unui avocat din oficiu) şi în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov şi fiind respinsă, de asemenea ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 53/Cameră Preliminară din data de 17 iunie 2020, pronunţată de acesta din urmă în dosarul nr. x/2020.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în analiza condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, enumerate anterior, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov a constatat în mod temeinic că excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent, prin raportare la motivele pe care se fundamentează, nu priveşte o dispoziţie legală care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei cu care a fost învestită instanţa, respectiv o plângere (de altfel, inadmisibilă).

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020 (cu referire la dispoziţia de respingere, ca tardiv, a recursului declarat de acesta împotriva Încheierii nr. 53/Cameră Preliminară din 17 iunie 2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2020).

De asemenea, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 3/R din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91 şi art. 93 C. proc. pen., din cuprinsul aceleaşi decizii penale.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 octombrie 2020.

GGC - CL