Competence to revoke conditional suspension of sentence where appellate court modified original civil obligations and imposed custodial penalty

Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 595 din 5 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 50 şi art. 583 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 84 din C. pen. din 1969, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti invocată de instanţă din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată intimatului A., prin Decizia nr. 478/A din data 28 martie 2018, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 iunie 2018 sub nr. x/2018, petentul B. a solicitat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată intimatului A. prin Sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017, astfel cum aceasta a fost modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivare, petentul a arătat că, prin decizia penală menţionată intimatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni, a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. Totodată, prin aceeaşi decizie, instanţa a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe intimatul A. să desfiinţeze în întregime, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe cheltuiala sa, construcţia efectuată pe terasa clădirii de locuinţe colective situată pe Str. x, Bucureşti, cu nerespectarea Autorizaţiei de construire nr. x din 20 noiembrie 2012, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.

Astfel, deşi intimatul avea obligaţia de a-şi executa obligaţiile civile în termen de 3 luni de la data de 28 martie 2018, dată la care a rămas definitivă decizia de condamnare, acesta nu a demolat în totalitate construcţia, desfiinţând-o doar parţial, într-o proporţie nesemnificativă, de doar 1%. În consecinţă, având în vedere atitudinea intimatului, care nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, petentul a solicitat instanţei să revoce suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În drept, a invocat disp. art. 583 alin. (2) C. proc. pen.., art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 84 din C. pen. din 1969 şi Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M.Of. , partea I, nr. 821 din 21 noiembrie 2011.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, pentru considerentele următoare:

Prin Sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2015, intimatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de executare, fără autorizaţie de construire, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia de lucrări la construcţii amplasate în zone construite protejate, stabilite potrivit legii. Totodată, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a dispus achitarea intimatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 292 C. pen. 1968.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Ministerul Public, precum şi părţile civile, iar prin Decizia penală nr. 478/A din data de 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare, a fost condamnat intimatul la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals în declaraţii, în temeiul art. 26 din vechiul C. pen. raportat la art. 292 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen. În temeiul art. 25 din vechiul C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de instigare la executarea cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire de lucrări la construcţii amplasate în zone construite protejate, stabilite potrivit legii. În temeiul art. 33 lit. a) din vechiul C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 luni închisoare şi de 6 luni închisoare şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare. În temeiul art. 81 alin. (1) şi alin. (2) din vechiul C. pen., Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82, alin. (1) şi alin. (3) din vechiul C. pen.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 241 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, modificată şi republicată, a fost obligat inculpatul A. să desfiinţeze, în întregime, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei penale şi pe cheltuiala sa, construcţia efectuată pe terasa clădirii de locuinţe colective situată pe Str. x, Sectorul I, Bucureşti, cu nerespectarea Autorizaţiei de construire nr. x/2012, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti - Primarul General.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că, prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, intimatul a fost condamnat la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, în temeiul art. 81 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. din 1969.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea de punere în aplicare a C. pen. în vigoare, regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. din 1969, inclusiv sub aspectul revocării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969.

S-a reţinut că, potrivit prevederilor art. 84 din C. pen. din 1969, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza C. pen. din 1969, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 447 alin. (2) din vechiul C. proc. pen., conform cărora instanţa competentă să pronunţe revocarea suspendării este instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea au fost menţinute în actualul C. proc. pen., care la art. 583 alin. (2) instituie aceeaşi regulă de stabilire a competenţei materiale, în ceea ce priveşte revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Faţă de prevederile legale menţionate, constatând că soluţia de condamnare la pedeapsa amenzii şi cea de achitare, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin Sentinţa nr. 19 din 26 ianuarie 2017 nu au fost menţinute de instanţa de control judiciar şi că prin Decizia penală nr. 478/A din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus condamnarea intimatului din prezenta cauză la pedeapsa închisorii, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de revocare este Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 241/F din 6 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2018 (y/2018, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, excepţie invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul B. de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate intimatului A. prin Sentinţa penală 19 din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a trimis cauza la Judecătoria Sector 1 Bucureşti, spre competentă soluţionare.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că hotărârea judecătorească ce se pune în executare nu este decizia penală pronunţată de instanţa de apel, ci sentinţa penală pronunţată în prima instanţă, astfel cum aceasta este modificată în urma soluţionării căii ordinare de atac a apelului.

S-a mai reţinut că, în cauza de faţă, prima instanţă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar ceea ce se solicită prin cererea petentului este aplicarea unui regim sancţionatoriu pentru neexecutarea unei obligaţii fixate în sarcina intimatului prin sentinţa penală pronunţată în prima instanţă, astfel cum aceasta a fost modificată în urma soluţionării căii ordinare de atac a apelului.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul x/2018.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, petentul B. a solicitat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată intimatului A., prin Sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 478 din 28 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, invocând neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, de către intimat.

Referitor la instanţa competentă material să soluţioneze această cerere, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 583 alin. (1) C. proc. pen., asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei se pronunţă, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

De asemenea, se reţine că, dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevăd următoarele:

"(1) Persoana supravegheată va depune la consilierul de probaţiune dovada îndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea instanţei, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

(2) În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligaţiilor civile în termenul prevăzut la alin. (1), consilierul de probaţiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informaţii cu privire la motivele care au condus la aceasta. În situaţia în care constată că persoana supravegheată nu a îndeplinit obligaţiile civile, în tot sau în parte, consilierul de probaţiune sesizează instanţa, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Sesizarea instanţei de executare se poate face şi de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părţii civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune."

Astfel, conform dispoziţiilor legale menţionate, instanţa competentă material să judece cererea de revocare a suspendării executării pedepsei este instanţa de executare, aşa cum este definită de art. 553 alin. (1) C. proc. pen. (1)Hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.

În prezenta cauză, prima instanţă de judecată este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, întrucât prin Sentinţa penală nr. 19 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2015, intimatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 25 din C. pen. 1968 raportat la art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 RON, soluţie modificată de instanţa de apel, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, în temeiul art. 81 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. din 1969.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul B. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM