Extradition detention upheld amid pandemic-driven surrender delay; appeal for release rejected

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. x/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10, art. 113 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a fost menţinută măsura arestării dispusă prin Sentinţa penală nr. 203/PI/11.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 11.08.2020, faţă de persoana solicitată A. (cetăţean român), pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 05.10.2020 până la data de 03.11.2020, inclusiv.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 30.09.2020 sub nr. x/2020/a2, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a solicitat prelungirea arestării persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare competente din Germania, în baza mandatului european de arestare emis pe numele său, cu motivarea că Biroul SIRENE Germania a informat autorităţile din România că doresc preluarea la data de 25.10.2020, de pe Aeroportul Internaţional "Traian Vuia" Timişoara.

În motivarea cererii, s-a arătat că preluarea persoanei solicitate nu se poate realiza până la data expirării măsurii arestului preventiv şi, luând în considerare prevederile art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii arestului faţă de persoana solicitată. A fost anexat formularul M primit de la Biroul Sirene Germania prin care se indică data preluării persoanei solicitate şi detaliile operaţiunii.

Verificând actele aflate în dosarul cauzei, instanţa a constatat că sesizarea formulată în cauză este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 203/PI/11.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania, emis de Judecătoria Bochum din data de 16.03.2020, în Dosarul nr. x AR 6/20+456 Js 100/19, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român) şi predarea acesteia către organele judiciare din Germania; s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii; în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.08.2020, până la data de 09.09.2020 inclusiv.

Sentinţa penală sus menţionată a rămas definitivă la data de 11.08.2020.

Prin încheierea penală nr. 216/PI/2020 din data de 27.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 şi art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE şi s-a menţinut măsura arestării dispusă prin Sentinţa penală nr. 203/PI/11.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 25 zile, până la data de 04.10.2020 inclusiv.

Încheierea penală sus menţionată a rămas definitivă la data de 28.08.2020.

După pronunţarea sentinţei definitive privind executarea mandatului european de arestare, urmează procedura de predare, persoana căutată impunându-se a fi predată în cel mai scurt timp.

În acest sens, art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI prevede:

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2)-(4), în cazul în care persoana se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate".

Dispoziţiile au fost transpuse în legislaţia internă prin art. 113 din Legea nr. 302/2004:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica".

În interpretare dispoziţiilor art. 23 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza C-640/15 în sensul posibilităţii de a se conveni asupra unei noi date a predării şi a menţinerii obligaţiei de a continua procedura de executare a mandatului european de arestare şi după expirarea termenelor prevăzute de acest articol în situaţia în care nerespectarea lor s-a datorat unui caz de forţă majoră.

Instanţa a reţinut ca relevante următoarele considerente ale hotărârii pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-640/15:

"32. În acest cadru, articolul 23 din decizia-cadru vizează printre altele, la fel ca articolele 15 şi 17 din aceasta, să accelereze cooperarea judiciară prin impunerea unor termene de adoptare a deciziilor referitoare la mandatul european de arestare pe care statele membre sunt ţinute să le respecte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 mai 2013, F, C-168/13 PPU, EU:C:2013:358, punctul 58 şi Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 29 şi 33).

33. Or, a considera că autoritatea judiciară de executare nu poate beneficia de un nou termen pentru predarea persoanei căutate în cazul în care, în practică, predarea sa, în termen de 10 zile de la prima nouă dată a predării convenită în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, este împiedicată de un caz de forţă majoră ar echivala cu a supune această autoritate unei obligaţii imposibil de îndeplinit şi nu ar contribui în niciun fel la obiectivul privind accelerarea cooperării judiciare urmărit.

34. Pe de altă parte, articolul 23 alin. (3) din decizia-cadru trebuie interpretat ţinând seama şi de articolul 23 alin. (5) din aceasta.

35. Această din urmă dispoziţie prevede că, la expirarea termenelor prevăzute la articolul 23 alin. (2) - (4) din decizia-cadru, în cazul în care persoana căutată se mai află în detenţie, ea este pusă în libertate.

36. Rezultă că, dacă articolul 23 alin. (3) din decizia-cadru ar trebui să fie interpretat în sensul că regula prevăzută în prima sa teză nu este aplicabilă atunci când predarea persoanei căutate, în termen de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul acestei dispoziţii, este împiedicată de un caz de forţă majoră, această persoană ar trebui în mod obligatoriu, într-o astfel de situaţie, să fie pusă în libertate în cazul în care ea se mai află în detenţie, independent de împrejurările cauzei, întrucât termenul prevăzut la această dispoziţie a expirat.

37. Prin urmare, această interpretare ar fi de natură să limiteze în mod semnificativ eficienţa procedurilor prevăzute de decizia-cadru şi, în consecinţă, să împiedice realizarea deplină a obiectivului urmărit de aceasta, constând în facilitarea cooperării judiciare prin introducerea unui sistem mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală.

38. În plus, interpretarea menţionată ar putea determina punerea în libertate a persoanei căutate în situaţii în care prelungirea duratei detenţiei acesteia din urmă nu îşi are originea într-o lipsă de diligenţă a autorităţii de executare şi în care durata totală a detenţiei respectivei persoane nu prezintă un caracter excesiv, având în vedere în special eventuala contribuţie a persoanei amintite la întârzierea procedurii, pedeapsa la care se expune aceeaşi persoană şi existenţa, dacă este cazul, a unui risc de fugă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 59).

39. În aceste condiţii, este necesar să se considere că articolul 23 alin. (3) din decizia-cadru trebuie interpretat în sensul că autorităţile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziţii, şi în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziţiei menţionate, este împiedicată de un caz de forţă majoră.

40. Această concluzie nu este repusă în discuţie de obligaţia de interpretare a articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 54).

41. Desigur, interpretarea articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru care figurează la punctul 39 din prezenta hotărâre implică faptul că autoritatea judiciară de executare nu este ţinută în mod necesar să pună în libertate persoana căutată în cazul în care ea se mai află în detenţie, dacă predarea acestei persoane, în termen de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul acestei dispoziţii, este împiedicată de un caz de forţă majoră.

42. Cu toate acestea, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 37 din concluzii, această interpretare nu impune menţinerea în detenţie a persoanei căutate, articolul 12 din decizia-cadru precizând că revine autorităţii judiciare de executare sarcina de a decide dacă persoana respectivă trebuie să rămână în detenţie, în conformitate cu dreptul statului membru de executare şi că punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul menţionat, cu condiţia ca autoritatea competentă să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei amintite.

43. În acest context, în cazul în care autorităţile implicate convin asupra unei a doua noi date a predării în temeiul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menţinerea în detenţie a persoanei căutate, în conformitate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale, decât dacă procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent şi, prin urmare, dacă durata detenţiei nu are un caracter excesiv. Pentru a se asigura că este într-adevăr aşa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situaţiei în cauză, ţinând seama de toate elementele pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 şi 59)."

Se observă că, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene face trimitere la Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan, C-237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 şi 59:

"58. În consecinţă, dat fiind că emiterea unui mandat european de arestare nu poate, prin ea însăşi, să justifice o detenţie a persoanei căutate pentru o durată totală care depăşeşte timpul necesar executării acestui mandat, autoritatea judiciară de executare nu va putea să decidă menţinerea persoanei în detenţie, în conformitate cu articolul 6 din Cartă, decât dacă procedura de executare a mandatului european de arestare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent şi, prin urmare, dacă durata detenţiei nu are un caracter excesiv.

59. Pentru a se asigura că este într-adevăr aşa, autoritatea judiciară de executare va trebui să efectueze un control concret al situaţiei în cauză, ţinând seama de toate elementele pertinente în vederea evaluării justificării duratei procedurii, în special eventuala pasivitate a autorităţilor statelor membre în cauză şi, dacă este cazul, contribuţia persoanei căutate la această durată. Pedeapsa la care se expune această persoană sau pronunţată împotriva acesteia în ceea ce priveşte faptele care au justificat emiterea mandatului european de arestare al cărui obiect îl constituie persoana căutată, precum şi existenţa unui risc de fugă vor trebui de asemenea să fie luate în considerare."

Prin urmare, în situaţia intervenirii unui caz de forţă majoră care împiedică predarea persoanei urmărite şi stabilirii unei noi date pentru realizarea predării, autoritatea judiciară de executare are posibilitatea de a dispune menţinerea stării de arest după analiza concretă a necesităţii acesteia.

Cu privire la noţiunea de "forţă majoră", Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a precizat în cuprinsul hotărârii C-640/15 elementele ce trebuie avute în vedere de autorităţi:

"53. Or, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, stabilită în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenţei manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

54. Cu toate acestea, potrivit de asemenea unei jurisprudenţe constante, întrucât noţiunea de forţă majoră nu are un conţinut identic în diversele domenii de aplicare ale dreptului Uniunii, semnificaţia acesteia trebuie să fie determinată în funcţie de cadrul legal în care este destinată să îşi producă efectele (Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 25, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium şi alţii, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 45, şi Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 32).

55. Prin urmare, în ceea ce priveşte noţiunea de forţă majoră, în sensul articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru, trebuie să se ţină seama de economia şi de finalitatea deciziei-cadru în vederea interpretării şi a aplicării elementelor constitutive ale forţei majore, astfel cum rezultă ele din jurisprudenţa Curţii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 26)."

Legislaţia internă prevede posibilitatea menţinerii arestării în art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004:

"(9) Instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

Aplicând în cauză principiile anterior expuse, Curtea de Apel Timişoara a constatat că predarea persoanei urmărite către autoritatea judiciară solicitantă a fost împiedicată de situaţia creată de declanşarea pandemiei de Covid-19, de restricţiile de circulaţie impuse de autorităţile celor două state în vederea protejării sănătăţii publice, ceea ce echivalează cu un caz de forţă majoră.

Autoritatea judiciară solicitantă a comunicat o dată precisă în care se va realiza preluarea persoanei urmărite (25.10.2020) şi detaliile privind derularea procedurii (persoanele însărcinate cu preluarea, locul).

S-a reţinut că, în cauză, nu se poate susţine că durata arestării ar fi una excesivă, aceasta fiind dispusă în data de 10.08.2020.

Obligaţia de a executa mandatul european de arestare şi de a dispune toate măsurile necesare pentru realizarea procedurii de predare, de a preveni riscul de fugă şi sustragerea al persoanei urmărite impun menţinerea măsurii arestării până la data convenită pentru predarea acesteia.

Totodată, Curtea de Apel Timişoara a respins solicitarea avocatului ales privind luarea măsurii controlului judiciar, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 singura măsură preventivă care poate fi luată, în vederea predării persoanei solicitate autorităţilor judiciare străine, este măsura arestului preventiv.

Împotriva încheierii nr. x/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

În motivarea căii de atac, în esenţă, contestatorul persoană solicitată A. a susţinut că autorităţile judiciare din Germania au comunicat că nu s-a putut realiza misiunea de preluare întrucât nu există suficient personal şi, în opinia sa, acest motiv nu se circumscrie dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, contestatorul a solicitat să se aibă în vedere că a fost de acord cu predarea, întrucât doreşte să ajungă în Germania pentru a lua cunoştinţă de situaţia sa juridică. În raport de aceste circumstanţe, a susţinut că nu era necesară măsura arestării, putându-se dispune o măsură preventivă mai uşoară.

Analizând încheierea contestată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de criticile formulate de contestatorul persoană solicitată A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 203/PI/11.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania, de Judecătoria Bochum în data de 16.03.2020, în Dosarul nr. x AR 6/20+456 Js 100/19, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român) şi predarea acesteia către organele judiciare din Germania; s-a constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Germania şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii; în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.08.2020, până la data de 09.09.2020 inclusiv. Această sentinţă a rămas definitivă la data de 11.08.2020.

Ulterior, prin încheierea nr. 216/PI/2020 din data de 27.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 104 alin. (9) şi 10 şi art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea formulată de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE şi s-a menţinut măsura arestării dispusă prin Sentinţa penală nr. 203/PI/11.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2020, faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 25 zile, până la data de 04.10.2020 inclusiv.

Prin adresa transmisă de Biroul Naţional Sirene s-a arătat că preluarea persoanei solicitate nu se poate realiza până la data expirării măsurii arestului preventiv şi, în raport de prevederile art. 113 şi art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii arestului faţă de persoana solicitată. A fost anexat formularul M primit de la Biroul Sirene Germania prin care se indică data preluării persoanei solicitate şi detaliile operaţiunii.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată: "Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Dispoziţiile legale menţionate constituie transpunerea în legea română a dispoziţiilor art. 23 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI cu denumirea "termenul pentru predarea persoanei", dispoziţii care au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în cauza C-640/15, hotărârea din 25 ianuarie 2017, cauza Vilkas. În această hotărâre s-a reţinut că "o interpretare a articolului 15 alin. (1) şi a art. 23 din Decizia-cadru potrivit căreia autoritatea judiciară de executare nu ar mai trebui să procedeze la predarea persoanei căutate şi nici să convină, în acest scop asupra unei noi date a predării cu autoritatea judiciară emitentă după expirarea termenelor menţionate la articolul 23, ar fi de natură să aducă atingere obiectivului de accelerare şi de simplificare a cooperării judiciare urmărit de decizia cadru, această interpretare fiind printre altele susceptibilă să oblige statul membru emitent să emită un al doilea mandat european de arestare pentru a permite desfăşurarea unei noi proceduri de predare în termenele prevăzute de decizia-cadru" (paragraf 71) şi, de asemenea, că "simpla expirare a termenelor stabilite la art. 23 nu poate exonera statul membru de executare de obligaţia de a continua procedura de executare a unui mandat european de arestare şi de a proceda la predarea persoanei căutate, autorităţile în cauză trebuind să convină, în acest scop, asupra unei noi date a predării" (paragraf 72).

În cauză, predarea contestatorului persoană solicitată A. nu s-a putut realiza din motive obiective, având în vedere contextul evoluţiei pandemiei de COVID-19 şi restricţiile de circulaţie impuse de autorităţile celor două state în vederea protejării sănătăţii publice, ceea ce echivalează cu un caz de forţă majoră.

Contestatorul persoană solicitată a susţinut că nu se circumscrie dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 motivul invocat de autorităţile judiciare străine, în sensul că nu s-a putut realiza misiunea de preluare întrucât nu au personal suficient.

Cu privire la aceste aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr, în formularul M primit de la Biroul Sirene Germania (în care se indică data preluării persoanei solicitate şi detaliile operaţiunii), se menţionează că solicitarea privind prelungirea termenului de preluare până la data de 26.10.2020 are în vedere motive organizatorice şi de personal, însă aceste împrejurări au fost generate de evoluţia pandemiei de COVID-19.

În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte".

Totodată, conform prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile".

În speţă, Înalta Curte constată că nu este depăşită durata totală a arestării prin raportare la dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât contestatorul A. a fost arestat provizoriu din data de 11 august 2020.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului A., privind luarea unei măsuri preventive mai uşoare, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Prin urmare, măsura arestării provizorii, menţinută în vederea predării persoanei solicitate autorităţilor din Germania, ca o consecinţă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii nr. x/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. x/PI din 01 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.

GGC - GV