Execution objection over post-cassation penalty modification dismissed for lack of jurisdiction and no ambiguity.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the execution objection filed by the Penitentiary Execution Office, ruling that the lower court was the competent authority to resolve the defendant's status. The dispute arose from a procedural conflict where, after the Supreme Court increased a component fine penalty via cassation appeal, the execution office sought clarification on issuing new execution forms; however, the Court determined that no genuine ambiguity existed regarding the operative part of the cassation decision, and the situation actually constituted a reduction of the remaining punishment rather than a title-based objection. Citing Articles 598(1)(c) and (d) and Article 553 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that the trial court, as the original sentencing instance, retained jurisdiction to process the modified sentence and potentially grant a new conditional release, thereby rejecting the request for the Supreme Court to intervene in the execution mechanics.
Legislator headnote
AI generatedart. 253 alin. (1) C. pen, art. 396 alin. (10) C. proc. pen, art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen, art. 41 alin. (1) C. pen, art. 43 alin. (5) C. pen, art. 79 alin. (3) C. pen; Execution objection over post-cassation penalty modification dismissed for lack of jurisdiction and no ambiguity: The dispute arose from a procedural conflict where, after the Supreme Court increased a component fine penalty via cassation appeal, the execution office sought clarification on issuing new execution forms; however, the Court determined that no genuine ambiguity existed regarding the operative part of the cassation decision, and the situation actually constituted a reduction of the remaining punishment rather than a title-based objection. Citing Articles 598(1)(c) and (d) and Article 553 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that the trial court, as the original sentencing instance, retained jurisdiction to process the modified sentence and potentially grant a new conditional release, thereby rejecting the request for the Supreme Court to intervene in the execution mechanics.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the execution objection as unfounded.
Basis for ruling that judicial costs remain in the charge of the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 26 iunie 2020 sub nr. x/2020, Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a sesizat instanţa cu privire la situaţia juridică a inculpatului A..
S-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 782 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:
- 2.000 (două mii) de RON amendă penală (reprezentând 100 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la 20 de RON în conformitate cu art. 61 alin. (2) teza a II-a C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzute de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen. (faptă comisă în data de 8 mai 2018);
- 1.800 (o mie opt sute) de RON amendă penală (reprezentând 90 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la 20 de RON în conformitate cu art. 61 alin. (2) teza a II-a C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen. (faptă comisă în data de 8 mai 2018);
- 1.800 (o mie opt sute) de RON amendă penală (reprezentând 90 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la 20 de RON în conformitate cu art. 61 alin. (2) teza a II-a C. pen.), pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea liniştii şi ordinii publice prevăzute de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen. (faptă comisă în data de 8 mai 2018).
În baza art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-au contopit pedepsele cu amenda penală mai sus stabilite, urmând a fi aplicată inculpatului cea mai grea, respectiv aceea de 2.000 de RON (formată din 100 zile-amendă a câte 20 de RON fiecare) la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1.200 de RON (format din 60 de zile amendă a câte 20 de RON fiecare), pedeapsa rezultantă pe care inculpatul o are de executat fiind de 3.200 de RON (trei mii două sute) amendă penală formată din 160 de zile-amendă a câte 20 RON fiecare.
În baza art. 72 alin. (2) C. pen., s-a înlăturat o zi din totalul de 160 zile-amendă, corespunzător reţinerii de la 8 mai 2018 la 9 mai 2018, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.180 (trei mii o sută optzeci) RON formată din 159 de zile - amendă a câte 20 de RON fiecare.
S-a mai arătat că, prin Sentinţa penală nr. 732 din data de 4 noiembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin necontestare, la data de 21 noiembrie 2019, s-a admis cererea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-au înlocuit 159 (o sută cincizeci şi nouă) zile-amendă rămase neexecutate din pedeapsa rezultantă a amenzii penale aplicate condamnatului A., prin Sentinţa penală nr. 782 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu un număr de 159 (o sută cincizeci şi nouă) zile închisoare, dispunându-se executarea pedepsei principale rezultante de 159 (o sută cincizeci şi nouă) zile închisoare în regim de detenţie.
S-a precizat că, la data de 21 noiembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a emis mandatul pedepsei închisorii nr. x/2019, iar inculpatul a executat în regim de detenţie, perioada 26 noiembrie 2019 - 28 martie 2020, ulterior fiind liberat condiţionat, conform Sentinţei penale nr. 719 din 23 martie 2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cu un rest rămas neexecutat de 35 zile.
Totodată, s-a arătat că, prin Decizia penală nr. 177/RC din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 296/A din data de 7 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat A., s-a desfiinţat, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen. de la 1.800 de RON amendă penală la 2.700 de RON amendă penală (reprezentând 135 de zile-amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit la 20 de RON în conformitate cu art. 61 alin. (2) teza a II-a C. pen.), s-au menţinut celelalte pedepse aplicate inculpatului, s-au contopit pedepsele cu amenda stabilite inculpatului A. şi s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 2.700 de RON (135 de zile amendă a câte 20 de RON fiecare), la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1.260 RON (63 zile amendă a câte 20 de RON fiecare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3.960 RON amendă penală. S-a dispus anularea formelor de executare şi emiterea unor noi forme de executare cu privire la inculpatul A..
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
La termenul din data de 16 iulie 2020, Ministerul Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi declinarea cauzei la instanţa competentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Subsecvent, prin Sentinţa penală nr. 518 din data de 16 iulie 2020 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de Ministerul Public şi, în temeiul art. 47 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu referire la art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepţia şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 21 iulie 2020, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, dosarul nr. x/2020 care a fost repartizat prin rezoluţie completului care a judecat hotărârea care se execută.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face (...) c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."
În conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia prevăzută la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se formulează la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Din actele dosarului rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 782 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni şi 10 (zece) zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, distrugere şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. În calea de atac a apelului, prin Decizia penală nr. 296/A din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 159 de zile-amendă a câte 20 de RON fiecare.
La sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 732 din data de 4 noiembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-au înlocuit 159 zile-amendă rămase neexecutate din pedeapsa rezultantă a amenzii penale aplicate condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 782 din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 296/A din 7 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu un număr de 159 zile închisoare. Sentinţa a rămas definitivă prin necontestare, la data de 21 noiembrie 2019, când s-a emis mandatul pedepsei închisorii nr. x/2019 pentru executarea pedepsei principale rezultante de 159 zile închisoare în regim de detenţie.
Inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 28 martie 2020, cu un rest rămas neexecutat de 35 zile.
Prin Decizia penală nr. 177/RC din 17 iunie 2020 a Înaltei Curţi, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 296/A din data de 7 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat A., s-a desfiinţat, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3.200 de RON amendă penală, în pedepsele componente, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 79 alin. (3) C. pen. de la 1.800 de RON amendă penală la 2.700 de RON amendă penală (reprezentând 135 de zile-amendă, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3.960 RON amendă penală. Au fost anulate formele de executare şi s-au emis noi forme de executare cu privire la inculpatul A..
Faţă de motivele prezentei contestaţii la executare prin care Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a sesizat instanţa cu privire la situaţia juridică a inculpatului A. susţinând că, sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există nicio nelămurire cu privire la conţinutul dispozitivului Deciziei penale nr. 177/RC din 17 iunie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.
În consecinţă, nu se justifică solicitarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reglementată de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de executare este cea care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, iar dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi cod se referă la situaţia pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în casaţie a unei hotărâri care modifică hotărârea anterioară şi, potrivit alin. (3), când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei ierarhic superioare trimite instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare.
În cauză, se apreciază că lămurirea situaţiei juridice a condamnatului A. se impune a se realiza de către instanţa de executare, şi anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti care, de altfel, a pronunţat hotărârea în primă instanţă.
În consecinţă, nu se justifică solicitarea Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti de emitere de noi forme de executare în cauză de către instanţa supremă, în raport de dispoziţiile art. 553 C. proc. pen. care sunt explicite cu privire la instanţa de executare.
Mai mult, verificând actele dosarului, se observă că, în momentul soluţionării recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 296/A din data de 7 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat A., instanţa care a pronunţat decizia în recurs în casaţie nu a avut cunoştinţă despre Sentinţa penală nr. 732 din data de 4 noiembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, soluţia pronunţată de această instanţă nu rezulta din actele dosarului, fiind constituit dosar separat, iar reprezentantul Ministerului Public omiţând această precizare în motivele de recurs în casaţie.
În plus, se constată că elementele reţinute în sesizare pot fi valorificate potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv caz de micşorare a pedepsei, iar nu în cadrul cazului prevăzut la lit. c), contestaţie la titlu.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei trebuie să cuprindă situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.
Sub acest aspect, competenţa materială aparţine chiar judecătoriei de la care s-a primit sesizarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 553 C. proc. pen., care are posibilitatea să acorde, după caz, o nouă liberare condiţionată persoanei condamnate, urmând procedura legală privind emiterea unui mandat de executare a pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 598 C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti privind intimatul A..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti privind intimatul A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 septembrie 2020.
GGC - CL