Negative jurisdictional conflict resolved: Prisoner’s time-credit challenge assigned to Ploiești executing court.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1504 din 22 august 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploieşti, secţia penală a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti în soluţionarea cererii de revizuire formulate de petentul revizuent A., aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la Sentinţa penală nr. 2798 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală cu nr. 461 din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen., coroborat cu art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Văzând art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, precum şi cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 iunie 2019 sub nr. x/2019, petentul-deţinut A., aflat în Penitenciarul Arad, a formulat cerere de revizuire.

În motivare, petentul a solicitat deducerea din pedeapsa de 6 ani, 6 luni şi 1761 zile a perioadei din 28 iunie 2014 la zi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Petentul-deţinut A. se afla în executarea unei pedepse de 6 ani, 6 luni şi 1761 zile închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3083/2019 din data de 15 mai 2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 2798/20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

La termenul de judecată din data de 20 august 2019, instanţa a recalificat cererea de revizuire formulată ca fiind o contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În drept, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. contestaţia se face la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) [instanţa de executare] sau (6) [instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere].

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Ca atare, având în vedere că petentul-condamnat avea o nelămurire cu privire la deducerea care i-a fost stabilită de către Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunţată în Dosarul cu nr. x/2017, din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, a rezultat că instanţa competentă era Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru aceste considerente, cauza a fost declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Ploieşti.

Prin Decizia penală nr. 1082 din 27 noiembrie, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind contestaţie la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul contestator A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Conform art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat că a intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Ploieşti şi Judecătoria Ploieşti.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen. a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit.

În baza art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1504 din data de 22 august 2019 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti, invocată din oficiu şi în temeiul art. 50 din C. proc. pen., coroborat cu art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul A. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

În motivare, s-a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 iunie 2019 sub nr. x/2019, petentul-deţinut A. a formulat cerere de revizuire, solicitând deducerea din pedeapsa de 6 ani, 6 luni şi 1761 zile a perioadei din 28 iunie 2014 la zi.

Judecătoria Ploieşti a reţinut că petentul-deţinut A. se afla în executarea unei pedepse de 6 ani, 6 luni şi 1761 zile închisoare, în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3083/2019 din data de 15 mai 2019 emis în baza Sentinţei penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

La termenul de judecată din data de 20 august 2019, Judecătoria Ploieşti a recalificat cererea de revizuire formulată ca fiind o contestaţie la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

S-a reţinut că, în drept, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. contestaţia se face la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) [instanţa de executare] sau (6) [instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere].

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Apreciind că petentul-condamnat avea o nelămurire cu privire la deducerea care i-a fost stabilită de către Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 461 din 15 mai 2019 pronunţată în dosarul cu nr. x/2017 - din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, s-a concluzionat de către Judecătoria Ploieşti că instanţa competentă este Curtea de Apel Ploieşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 17 septembrie 2019, sub nr. de Dosar x/2019 fiind repartizată manual la completul care a pronunţat Decizia nr. 461 din data de 15 mai 2019 în Dosarul nr. x/2017, iar urmare a admiterii cererii de abţinere formulată de completul iniţial învestit a fost repartizată aleatoriu la un alt complet, stabilindu-se termen de judecată data de 27 noiembrie 2019.

La termenul de judecată stabilit, Curtea a pus în discuţie calificarea corectă a cererii ca fiind contestaţie la executare, a invocat excepţia necompetenţei după materie în soluţionarea contestaţiei la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. şi a pus în discuţie declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Analizând actele şi lucrările din dosar, a constatat că prin decizia penală nr. 461 din data de 15 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/2017, între alte dispoziţii, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, care a fost desfiinţată în parte, şi s-a dedus din durata pedepsei de 6 ani, 6 luni şi 1761 de zile închisoare aplicată inculpatului A. perioada executată de la data 10 februarie 2017 la zi şi nu de la data de 28 iunie 2014 la zi, aşa cum s-a reţinut la primul grad de jurisdicţie.

În motivarea deciziei s-a constatat, referitor la apelul procurorului, că inculpatul A. a comis faptele pentru care era judecat în cauză în datele de 10 februarie 2017 (p.v. B.), 12 februarie 2017 (p.v. C.) şi 18 februarie 2017 (p.v. D.), motiv pentru care s-a reţinut forma continuată a infracţiunii de înşelăciune.

Reţinându-se această încadrare a rezultat că perioada în care acest inculpat a comis infracţiunea era 10 februarie 2017 - 18 februarie 2017, cea din urmă dată fiind momentul epuizării, şi, pe cale de consecinţă, data de la care trebuia să fie dedusă şi perioada executată, iar nu data de 10.02.2017, cea a începerii comiterii infracţiunii aşa cum a susţinut procurorul.

Cu toate acestea, Curtea nu a avut posibilitatea să deducă în mod corect perioada respectivă, ci pe cea indicată de procuror, deoarece îi era mai favorabilă inculpatului şi nu îi putea agrava situaţia în lipsa unei solicitări exprese.

În ceea ce privea solicitarea inculpatului A. de a-i fi dedusă perioada executată din 2011, s-a constatat că acesta nu a oferit detalii, referitor la respectiva cerere.

Examinând cazierul judiciar al inculpatului, s-a constatat că această cerere nu era fondată, deoarece restul de 772 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1092 din 11 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Brăila definitivă prin Decizia penală nr. 35 din 14 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, a fost adăugat condamnărilor ulterioare aplicate acestuia în baza art. 43 alin. (3) teza ultimă din C. pen.. Aceasta deoarece faptele inculpatului au fost comise în perioada acestui rest rămas neexecutat.

În consecinţă, perioada executată din respectiva pedeapsă de 7 ani nu putea fi dedusă din pedeapsa stabilită în cadrul prezentului proces penal, deoarece faptele nu erau concurente, ci săvârşite în situaţia stării de recidivă postcondamnatorie.

Curtea a reţinut că la data de 11 iunie 2019 condamnatul A. a formulat pe rolul Judecătoriei Ploieşti o cerere intitulată revizuire prin care a solicitat deducerea duratei executate din 28 iunie 2014 la zi cu perioada 10 februarie 2017, cerere care a fost calificată ca fiind contestaţie la executare în temeiul disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate formula contestaţie la executare când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar conform art. 598 alin. (2) teza a doua din C. proc. pen. numai în caz de nelămurire a deciziei instanţei de apel, competenţa revine curţii de apel.

Faţă de împrejurarea că perioada dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 2798 din data de 20 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2017 a fost supusă controlului judiciar al instanţei de apel, în calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti cu privire la inculpat, având în vedere, totodată, că pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti fără însă a se repune în discuţie probleme de fond, rezolvate cu autoritate de lucru judecat, în opinia Curţii, motivul invocat de contestator prin cererea intitulată la Judecătoria Ploieşti revizuire, se circumscria cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât se tindea la deducerea suplimentară a unei perioade executate în raport cu situaţia juridică a condamnatului, cu consecinţe în ceea ce priveşte durata pedepsei ce se executa, iar instanţa competentă să judece contestaţia la executare potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. era instanţa de executare, respectiv Judecătoria Ploieşti, instanţă pe rolul căreia a fost înregistrată iniţial cauza.

Raportat la cele ce preced, Curtea a calificat cererea formulată de petentul condamnat A. ca fiind contestaţie la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de petentul contestator A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Examinând punctele de vedere ale instanţelor care şi-au declinat succesiv competenţa una în favoarea celeilalte, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 51 din C. proc. pen., va soluţiona conflictul negativ ivit între cele două instanţe, stabilind competenţa de judecată a cererii formulate de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia penală, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.

Art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. conţine următoarele dispoziţii: în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

În referire la textele legale enunţate şi în raport cu actele dosarului, Înalta Curte reţine că cererea pendinte are ca obiect contestaţie la executare, problema de drept care a suscitat discuţii în cauză fiind litera de la art. 598 din C. proc. pen. incidentă.

Ca atare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că, în fapt, motivul cererii formulate de către contestatorul condamnat A. îl reprezintă o deducere suplimentară a unei perioade de timp executate în raport cu situaţia juridică a acestuia, cu consecinţe în ceea ce priveşte durata pedepsei ce se execută, caz care se circumscrie prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor prevăzute de art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., aparţine fie instanţei de executare, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.

Având în vedere că există o competenţă materială alternativă, iar condamnatul a înţeles să sesizeze instanţa de executare, Înalta Curte apreciază că prezenta cerere este de competenţa Judecătoriei Ploieşti, secţia penală ca instanţă de executare a Sentinţei penale nr. 2798 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2017 şi, pe cale de consecinţă, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia penală, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Ploieşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM