Negative jurisdictional conflict resolved: Dolj Tribunal competent to merge Romanian and Portuguese sentences; state bears costs.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 4 iulie 2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2019, cererea formulată de către petentul A., prin care acesta a solicitat recunoaşterea sau adaptarea pedepselor privative de libertate ce i-au fost aplicate prin hotărârile penale pronunţate de instanţele străine, respectiv autorităţile portugheze, constatarea că sunt concurente infracţiunile pentru care a fost condamnat de către autorităţile portugheze şi de cele naţionale şi să se dispună contopirea pedepselor, potrivit regulilor prevăzute de legislaţia română, urmând a se dispune transferarea sa în sistemul penitenciar din România.

La termenul din 16 iulie 2019, apărătorul ales al petentului a precizat că solicită contopirea pedepselor pe care petentul le execută şi recunoaşterea hotărârii pronunţate de instanţa din Portugalia.

Prin Sentinţa penală nr. 2289 din data de 16 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosar x/2019 cauza a fost declinată Tribunalului Dolj, în temeiul art. 585 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) şi art. 50 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Craiova a reţinut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani, prin Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018, a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

S-a mai reţinut că la momentul formulării cererii petentul se afla în executarea unei alte pedepse, în Portugalia, solicitând contopirea pedepselor, iar pe cale incidentală recunoaşterea hotărârii din Portugalia.

Instanţa a arătat că potrivit disp. art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni, a recidivei, pluralitate intermediară sau acte care intră în conţinutul aceleaşi infracţiuni.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie de află locul de deţinere.

În speţa de faţă, Judecătoria Craiova a apreciat că instanţa de executare este Tribunalul Dolj, raportat la împrejurarea că cererea de contopire vizează Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin respingerea apelului, motiv pentru care a fost admisă excepţia invocată din oficiu şi, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) şi art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 26 iulie 2019, sub nr. x/2019.

Prin Sentinţa penală nr. 471 din data de 9 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj invocată din oficiu.

În temeiul art. 140 din Legea nr. 302/2004 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând cererea formulată de către petentul condamnat A., Tribunalul Dolj a apreciat că în prezenta cauză competenţa materială revine Curţii de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:

Prin cererea aflată pe rolul instanţei, petentul a solicitat recunoaşterea sau adaptarea pedepselor privative de libertate ce i-au fost aplicate prin hotărârile penale pronunţate de instanţele străine, respectiv autorităţile portugheze, constatarea că infracţiunile pentru care a fost condamnat de către autorităţile portugheze şi de cele naţionale sunt concurente, solicitând contopirea pedepselor, potrivit regulilor prevăzute de legislaţia română, urmând a se dispune transferarea sa în sistemul penitenciar din România.

S-a reţinut că, în motivare, petentul a arătat că prin Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, definitivă prin respingerea apelului, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, în această pedeapsă fiind contopită şi pedeapsa de 3 ani, aplicată prin Sentinţa nr. 2086/2010 a Judecătoriei Arad.

S-a mai reţinut că la sfârşitul anului 2009 petentul a plecat în străinătate unde a săvârşit mai multe infracţiuni de furt, fiind judecat şi condamnat de autorităţile portugheze la pedeapsa cumulativă de 12 ani închisoare şi 60 de zile de amendă, pedeapsă în a cărei executare se află, fiind încarcerat în Penitenciarul din Coimbra, Portugalia.

A considerat petentul că pedepsele de mai sus se referă la fapte săvârşite în aceeaşi perioadă de timp, fiind infracţiuni concurente, însă urmărite şi judecate separat, independent unele de altele, fără ca instanţele să cunoască existenţa concursului de infracţiuni şi întinderea acestuia. A mai arătat că tratamentul penal trebuie modificat în vederea executării în final a unei pedepse globale care s-ar fi aplicat în cazul în care pluralitatea infracţională ar fi fost de la început cunoscută. A solicitat aplicarea regulilor concursului de infracţiuni din vechiul C. pen. şi computarea din aceasta a duratei pedepsei deja executate.

Analizând dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 302/2004, Tribunalul Dolj a reţinut că în cazul în care o persoană solicită recunoaşterea unei hotărâri străine în vederea contopirii pedepselor aplicate de instanţele străine cu pedepse aplicate de instanţele române, precum şi transferarea în România în vederea executării pedepsei, instanţa competentă este curtea de apel.

De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 1/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Completul RIL), instanţa supremă a stabilit că cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire (nefiind competenţa exclusivă a curţii de apel).

Tribunalul a reţinut, astfel, că în situaţia persoanei condamnate în străinătate şi în România pentru infracţiuni concurente, aflate în executarea pedepsei în străinătate la data formulării cererii, cererea de contopire a pedepselor adresată instanţei române, în vederea deducerii pedepsei executate în străinătate poate avea loc doar în cazul în care se dispune transferul persoanei condamnate în România. În caz contrar, cererea urmează procedura prev. de art. 151 şi urm. din Legea nr. 302/2004.

Cum prin cererea formulată petentul a solicitat contopirea pedepselor potrivit concursului de infracţiuni prevăzut de legea penală română (vechiul C. pen.), precum şi transferarea sa ulterioară într-un penitenciar din România, având în vedere considerentele anterioare, Tribunalul a constatat că nu este competent să se pronunţe asupra cauzei de faţă.

Prin Sentinţa penală nr. 310 din data de 14 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În baza art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus sesizarea instanţei ierarhic superioare, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a arătat, în esenţă, că aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 137 - 140 din Legea nr. 302/2004 ce reglementează procedura de recunoaştere a hotărârilor date de instanţele judecătoreşti ale statelor terţe, cererea statului emitent de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti în vederea executării pe teritoriul României a pedepsei aplicate în statul emitent prevăzută de art. 137 alin. (1) lit. a) precum şi înscrisurile întocmite de statul emitent necesare recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti se înaintează Ministerului Justiţiei care, potrivit dispoziţiilor art. 140, prin direcţia de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie domiciliază persoana condamnată, iar procurorul după efectuarea verificărilor prevăzute de art. 140 alin. (2) sesizează curtea de apel.

S-a constatat că în speţă, curtea de apel nu a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de judecată în vederea transferării persoanei condamnate, în cadrul procedurii prevăzute de disp. art. 137 - 140 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a reţinut că în motivarea cererii, contestatorul a precizat că obiectul principal al cererii îl reprezintă contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj precum şi o pedeapsă de 12 ani închisoare aplicată de instanţele de judecată portugheze şi recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii pronunţate de instanţele judecătoreşti străine.

Obiectul cauzei este dat de cererea formulată de contestator în raport cu disp. art. 585 alin. (1) din C. proc. pen., privind modificarea unei pedepse în situaţia existenţei concursului de infracţiuni şi nu cel ce rezultă din dispoziţiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care privesc măsuri premergătoare sesizării instanţei, măsuri care, se îndeplinesc de Ministerul Justiţiei şi parchet.

De asemenea, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, respectiv Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 3 ani închisoare. Curtea a mai reţinut că din înscrisurile depuse de contestator, rezultă că a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 60 zile amendă, de Instanţa Centrală - Coimbra, din Portugalia, pentru mai multe infracţiuni de furt.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că Tribunalul Dolj este instanţa competentă să soluţioneze cauza şi să verifice dacă la acest moment procesual, sunt îndeplinite condiţiile privind contopirea pedepselor indicate de contestator.

*

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 11 decembrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 17 decembrie 2019, cu citarea contestatorului şi asigurarea apărării.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., Înalta Curte, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte subliniază că problema de drept în prezenta cauză o reprezintă aprecierea naturii juridice a cererii formulate de petentul A.

Evaluând cererea formulată de petentul A., prin apărător ales, Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect principal cererea de contopire a celor două pedepse pronunţate de Tribunalul Dolj prin Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 şi de către autorităţile judiciare din Portugalia, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate cererii, aflate la dosarul Judecătoriei Craiova, cererile accesorii fiind recunoaşterea hotărârii penale străine şi transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

De asemenea, se observă că apărătorul ales al petentului, cu ocazia susţinerii cererii în faţa Judecătoriei Craiova, a precizat că petentul solicită contopirea pedepselor şi recunoaşterea hotărârii pronunţate de instanţa din Portugalia (Sentinţa penală nr. 2289 din 16 iulie 2019, dosarul Judecătoriei Craiova).

Dispoziţiile speciale privind faza de executare a hotărârilor penale sunt prevăzute de art. 585 alin. (1) lit. a) din secţiunea 1 "Schimbări în executarea unor hotărâri" a capitolului III "Alte dispoziţii privind executarea" din titlul V "Executarea hotărârilor penale" din C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, o persoană condamnată poate solicita modificarea pedepsei dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza altei hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni.

Prin urmare, solicitarea având ca obiect constatarea existenţei concursului între infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea prin hotărâri pronunţate de instanţe din România şi hotărâri pronunţate de autorităţi judiciare străine şi contopirea pedepselor, se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind o cerere de modificare de pedepse.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Dolj, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 140 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judiciare străine, întrucât nu există o solicitare în acest sens din partea statului emitent adresată Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate şi care să fie ulterior înaintată parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată. Simpla împrejurare că în cuprinsul cererii de modificare a pedepsei contestatorul A. solicită contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 a Tribunalului Dolj cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată de Instanţa Centrală - Coimbra, Portugalia, nu îi conferă caracterul unei cereri prin care se solicită recunoaşterea şi executarea în România a hotărârii judecătoreşti pronunţate în străinătate.

Conchizând cu privire la natura juridică a cererii formulate de contestatorul A., Înalta Curte reţine, sub aspectul instanţei competente să soluţioneze cauza, că potrivit art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa competentă să se pronunţe asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În speţă instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri, respectiv Tribunalul Dolj, care a pronunţat Sentinţa penală nr. 97 din 26 februarie 2018 prin care s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM