Scope of cassation review for statutory penalty limits and mitigation reductions

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor existente la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1854 din 5 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019, au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B..

Cu privire la inculpatul B., s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (2 acte materiale), în detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

S-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului de la data de 20 octombrie 2018 ora 1:30 la data de 21 octombrie 2018, ora 1:30, precum şi perioada arestului la domiciliu din data de 16 mai 2019 la data de 27 iunie 2019 inclusiv şi de la data de 8 august 2019 la data de 11 septembrie 2019 inclusiv.

În baza art. 112 lit. b), f) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii A. şi B. a următoarelor bunuri:

- Cantitatea de 1,51 grame MDMA şi 15 comprimate care conţineau MDMA, rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.

- Cantitatea de 454.5 grame cannabis (proba nr. 1), 130 comprimate care conţineau MDMA (proba nr. 2), 48 comprimate care conţineau MDMA (proba nr. 3a), 8 comprimate care conţineau MDMA (proba nr. 3b), cantitatea de 1.21 grame cannabis (proba nr. 4a), cantitatea de 12.65 grame cannabis (proba nr. 4b), cantitatea de 2.08 grame cannabis (proba nr. 4c), un cântar electronic cu urme de D-THC (proba nr. 4c), cantitatea de 5.51 grame cannabis (contraproba nr. 1), 7 comprimate care conţineau MDMA (contraproba nr. 2), cantitatea de 1.56 grame MDMA (contraproba nr. 2), 5 comprimate care conţineau MDMA (contraproba nr. 3a), cantitatea de 1.54 grame MDMA (contraproba nr. 3a), 5 comprimate care conţineau MDMA (contraproba nr. 3b) şi cantitatea de 0.96 grame MDMA (contraproba nr. 3b), rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.

- 40 comprimate care conţin MDMA rămase în urma analizelor de laborator au fost depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române conform dovezii seria x nr. x/31 ianuarie 2019.

În baza art. 3 şi art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la fiecare inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a sumei de cate 11.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Prin Decizia penală nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 1854 din 5 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând, în fond: s-a reţinut în beneficiul ambilor inculpaţi A. şi B. circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Cu privire la inculpatul B. a fost redusă pedeapsa aplicată, de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 422 C. proc. pen., rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul B. a fost reţinut, de la data de 20 octombrie 2018 la data de 21 octombrie 2018, precum şi perioada arestului la domiciliu, de la data de 16 mai 2019 la data de 27 iunie 2019 inclusiv şi de la data de 8 august 2019 la data de 11 septembrie 2019 inclusiv.

Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin hotărârii din apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat recurs în casaţie inculpatul B..

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul B. Bacău a invocat ca temei de drept art. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. conform căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esenţă, inculpatul a arătat că a fost condamnat definitiv de către instanţa de apel la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea de Apel Bucureşti dispunând admiterea apelului inculpatului împotriva sentinţei instanţei de fond prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, reţinându-se în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Astfel, a susţinut că pedeapsa ce urma să îi fie aplicată inculpatului B., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante, ar fi trebuit să fie de 3 ani şi 4 luni închisoare (noul minim redus cu fracţia de 1/3) şi nu cea de 4 ani închisoare la care s-a oprit instanţa de control judiciar.

Prin urmare, apărarea inculpatului B. a solicitat admiterea recursului în casaţie şi înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul aplicării unei pedepse în limitele legii ca urmare a aplicării prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac realizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, inculpatul B. a invocat cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicare a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unor pedepse neprevăzute de legea penala sau cu o durata superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul B. a invocat, ca unic motiv de recurs în casaţie, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. în cadrul căruia a criticat cuantumul pedepsei aplicate ca urmare a reţinerii de către instanţa de apel a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., considerând nelegală pedeapsa aplicată întrucât nu s-a dispus reducerea cu o treime a acesteia, respectiv până la 3 ani şi 4 luni închisoare.

Înalta Curte apreciază că, în speţă, se impune o analiza a conformităţii pedepsei aplicate de instanţele inferioare inculpatului cu limitele prevăzute de lege, aceasta deoarece în procesul penal pedeapsa nu poate fi aplicata în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea cerinţelor normative proprii unor limite speciale de pedeapsa. Încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la aceste elemente plasează regimul sancţionator şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei de casaţie.

Astfel, având în vedere că în incidenţa cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor, stabilită prin hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani de închisoare la 4 ani de închisoare.

În acest sens, potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000 "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi."

Înalta Curte arată că, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen., efectul reţinerii unei circumstanţe atenuante judiciare sub aspectul regimului sancţionator îl constituie reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, în cauza dedusă judecăţii acesta constând în reducerea limitelor de pedeapsă cuprinse între 5 ani şi 12 ani (potrivit art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea 143/2000) la 3 ani şi 4 luni şi 8 ani.

În acest context, având în vedere că pedeapsa aplicată de instanţa de control judiciar a fost de 4 ani de închisoare, situându-se aşadar între limitele legale reduse cu o treime, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de inculpat, reţinerea unei circumstanţe atenuante nedeterminând în mod automat, aplicarea pedepsei cu închisoarea la limita minima specială astfel rezultată.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului se încadrează în limitele speciale prevăzute de lege conform încadrării juridice stabilite de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel, fiind astfel legală chiar şi din perspectiva reducerii limitelor de pedeapsă invocată de recurentul inculpat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat B. împotriva Deciziei penale nr. 324/A din data de 24 aprilie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2020.

GGC - CL