Competent court for execution objection requesting deduction of prior sentence period: jurisdiction of pronouncing court under Art. 598(1)(c) and 598(2) C. proc. pen.

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 531 din 17 iulie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 50 raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. către Judecătoria Oneşti.

În motivarea hotărârii, s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14 iunie 2019, sub nr. Dosar x/2019, petentul-condamnat A., încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, a formulat contestaţie la executare, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi solicitând instanţei analizarea situaţiei sale juridice, precum şi individualizarea legală a pedepselor cu închisoarea.

La termenul de judecată din data de 3 iulie 2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

Faţă de argumentele invocat de petent în cererea principală, instanţa a constatat că temeiul invocat de acesta este cel prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la competenţa Judecătoriei Sector 1 de a soluţiona cererea petentului instanţa reţine că potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen. dispoziţiile alin. (1) - (5) se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia dintre situaţiile reglementate în prezentul titlu este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. În acest caz, soluţia se comunică instanţei de executare.

Din maniera de redactare a dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. se reţine că legiuitorul a instituit o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de executare (în situaţia în care persoana se află în stare de libertate), respectiv în favoarea instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare şi în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Totodată, această soluţie se impune şi din raţiuni ce ţin de eficienţa actului de justiţie.

Astfel, soluţionarea cauzei de către instanţa în raza căreia se află locul de deţinere în care petentul execută efectiv pedeapsa conduce la reducerea costurilor impuse de transferul/transportul persoanei deţinute la un alt penitenciar/instanţă, cât şi la soluţionarea cu celeritate a cauzei.

De menţionat este şi faptul că în cazul transferului unei persoane condamnate de la un penitenciar la altul, după formularea cererii, competenţa revine instanţei de la locul de deţinere la care se afla încarcerat condamnatul la momentul formulării cererii.

Instanţa a constatat că petentul este încarcerat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna în executarea unei pedepsei privative de libertate. Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că în prezenta speţă, instanţa competentă cu soluţionarea cauzei este Judecătoria Oneşti.

Prin Sentinţa penală nr. 905 din data de 4 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Oneşti, în baza art. 50 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti invocată din oficiu.

În temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., a fost declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019. a Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi sesizează instanţa ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data de 11 septembrie 2019, s-a înregistrat, sub nr. x/2019, pe rolul Judecătoriei Oneşti, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A., fiind cauza declinată de la Sectorul 1 Bucureşti.

Prin această cerere, s-a solicitat de către contestator să-i se deducă perioada de 2 ani şi 8 luni deja executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 635 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a CAB secţia II penală.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în acord cu literatura de specialitate, reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei, intervenţia unei legi penale mai favorabile ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, care se poate invoca în condiţiile art. 6 din noul C. pen.

Faptul că se solicită deducerea unei perioade executate în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii anterior ultimului mandat, instanţa de fond având cunoştinţă de existenţa Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016 emis în baza Sentinţei penale nr. 635 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pedeapsă faţă de care instanţa a reţinut în sarcina condamnatului recidiva postexecutorie, aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, prezenta instanţa constată că motivul invocat se încadrează în dispoziţiile prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, fiind o cauză anterioară pronunţării Sentinţei penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti şi care a fost avută în vedere la soluţionarea fondului, prin reţinerea recidivei postexecutorie, instanţa de fond avea obligaţia a se pronunţa şi cu privire la perioadele măsurilor preventive şi a perioadelor executate anterior.

Această nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal sau a perioadei deja executate ce trebuie dedusă).

În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a exprimat în sensul că, deducerea greşită a arestării preventive, în sensul că prin hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă, a fost dedusă o perioadă de timp mai mare decât cea a arestării preventive efective, atrage incidenţa cazului de contestaţie la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen., pe calea contestaţiei la executare putând fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, cum este cel referitor la deducerea greşită a arestării preventive sau a perioadei executate, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, având în vedere că prezenta contestaţie la executare vizează motivul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Judecătoria Oneşti, în raport de prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că, în dosarul de faţă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Oneşti, a fost înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub numărul x/2019.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu care a fost sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 14 iunie 2019, condamnatul A. a solicitat să i se deducă perioada de 2 ani şi 8 luni, deja executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2094/2015 din 18 martie 2016, emis în baza Sentinţei penale nr. 635 din 2 decembrie 2915 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 482 din 7 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Astfel, prin cererea formulată de condamnatul A. se solicită, în esenţă, o lămurire a dispozitivului sentinţei penale nr. 29 din 22 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 458/A din 4 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, iar aceste aspecte se examinează prin prisma cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care atrage competenţa de soluţionare a instanţei ce a pronunţat hotărârea ce se execută, conform dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM