Scope of cassation review regarding omitted complementary penalties in a res judicata concurrent sentence merger

Asupra recursului în casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 5 din data de 30.01.2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2017, printre altele, cu privire la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 47 C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen. precum şi art. 61 C. pen. inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 6000 RON (300 zile-amendă x 20 RON amendă/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 63 C. pen., inculpatului i s-a atras atenţia că în situaţia în care se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, în tot sau în parte, instanţa va înlocui numărul zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

S-a constatat că infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă pentru care este condamnat inculpatul prin prezenta sentinţă este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 102/08.12.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani.

S-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen. art. 5 C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. aplicate prin Sentinţa nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş şi pedepsele au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 6000 RON amendă aplicata inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş şi cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentinţa penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş definitivă la data de 22.03.2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv un spor de 1 an închisoare şi un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu amenda, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 6.666,6 RON.

S-a constatat că inculpatul a achitat suma de 2000 RON amenda penală, aplicată prin Sentinţa penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş definitivă la data de 22.03.2017.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a fost menţinută suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., inculpatului i-au fost impuse următoarele obligaţii:

- să urmeze un curs de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Mediaş sau Primăriei Dumbrăveni, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) C. pen., în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul s-a aflat sub imperiul unor măsuri preventive după cum urmează: arest preventiv: 09.05.2016 - 08.02.2017; (mandat arestare preventivă nr. x/UP/10.05.2016), arest la domiciliu: 08.02.2017 - 13.04.2017, control judiciar: 13.04.2017 - la 27.06.2018.

În temeiul art. 72 C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu începând cu data de 09.05.2016 până la data de 13.04.2017.

În drept, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului A., care, având cunoştinţă de citarea pentru data de 22.12.2016 în calitate de martor a numitului B. în Dosarul penal nr. x/2016 a luat legătura telefonic cu acesta şi l-a determinat să facă afirmaţii mincinoase cu privire la faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care va fi întrebat, având totodată reprezentarea faptului că B. urma să fie audiat în calitate de martor şi în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu, prevăzând, acceptând şi urmărind ca actele sale de instigare la mărturie mincinoasă să influenţeze şi declaraţia pe care martorul urma să o dea în faţa instanţei, urmare a acestor acte de instigare numitul B. făcând afirmaţii mincinoase atât cu ocazia audierii sale în calitate de martor la data de 22.12.2016 în cadrul dosarului penal nr. x/2016, cât şi cu ocazia audierii în calitate de martor din data de 17.07.2017 în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu, întrunesc atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu împotriva Sentinţei penale nr. 5/30.01.2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul penal nr. x/2017

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată sub aspectul modului de calcul al termenului de supraveghere ca urmare a operaţiunii de contopire şi rejudecând cauza în aceste limite, s-a decis menţinerea pedepsei aplicate inculpatului, operaţiunea de contopire şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 91 C. pen., termenul de supraveghere şi obligaţiile stabilite conform art. 92 şi art. 93 C. pen.

În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. raportat la art. 97 alin. (2) C. pen., termenul de supraveghere de 4 ani se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (Sentinţa penală nr. 102/08.12.2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia), respectiv de la data de 20.02.2019.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate privind pe inculpatul A., în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la data de 11.09.2020, în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În dezvoltarea motivului de recurs în casaţie, cu referire la cazul prev. de 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., procurorul a arătat că operaţiunile de descontopire, urmate de recontopirea pedepselor conform art. 40 din C. pen., având ca temei procedural art. 585 C. proc. pen., reprezintă ele însele excepţii de la autoritatea lucrului judecat, respectiv modificări ale pedepsei rezultante, chiar cu privire la pedepsele principale şi cu atât mai mult, situaţia se aplică şi în cazul pedepselor complementare care trebuie aplicate alături de cea principală.

S-a arătat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. reprezintă de asemenea pedepse intrate în autoritatea lucrului judecat. Cu toate acestea, spre deosebire de pedeapsa rezultantă pronunţată prin Decizia nr. 156/20.02.2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la această pedeapsă complementară/accesorie nu există în fiinţă nicio excepţie de la această autoritate, pedeapsa nefiind desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac care să o reducă, să o majoreze sau să o înlăture.

S-a mai menţionat în cererea de recurs în casaţie formulată că nu există niciun impediment de stabilire, în baza art. 45 C. pen., a unei pedepse complementare de interzicere a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) C. pen. - legal şi definitiv aplicate pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., aplicată condamnatului prin Decizia penală nr. 156/20.02.2020 de către Curtea de Apel Alba Iulia, aceasta cu atât mai mult cu cât pedeapsa complementară se execută imediat după ce pedeapsa aplicată cu amenda a rămas definitivă, conform art. 68 alin. (1), respectiv odată cu rămânerea definitivă a aplicării pedepsei închisorii cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În opinia parchetului, neaplicarea unei pedepse complementare obligatorii potrivit legii, la rândul ei intrate în puterea lucrului judecat (a se observa dispoziţiile art. 213 alin. (1) C. pen. care în caz de condamnare în baza acestui text obligă instanţa la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi) este de natură să se încadreze în definiţia cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale.

În susţinerea acestei opinii a fost menţionată Decizia nr. 302/RC/2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit aplicabilitatea acestui caz de recurs în casaţie şi în situaţia în care pedeapsa complementară a fost aplicată într-un cuantum eronat faţă de cel legal aplicabil în cauza respectivă. Conform argumentului ad major ad minus procurorul a susţinut că acest caz de recurs în casaţie este cu atât mai mult aplicabil când pedeapsa complementară/accesorie lipseşte cu desăvârşire deşi a fost aplicată potrivit textului de incriminare, iar art. 45 alin. (1) C. pen. este fără echivoc: Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

Prin urmare, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii formulate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia a solicitat admiterea recursului în casaţie privind pe inculpatul A., desfiinţarea parţială a deciziei atacate în latură penală, rejudecarea cauzei în limitele desfiinţării acesteia şi în consecinţă să se dispună:

- în temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, alături de pedeapsa principală stabilită faţă de inculpatul A. - 3 ani închisoare şi 6.666 RON amendă penală, din care s-a achitat 2000 RON amendă penală, cu aplic. art. 91 C. pen. pentru pedeapsa închisorii, aşa cum aceasta a rămas definitivă prin decizia atacată;

- aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. cu privire la acelaşi inculpat, neexecutabilă decât din momentul unei eventuale revocări a suspendării sub supraveghere aplicate.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie prev. de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 14.10.2020 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi Dosarul nr. x/2018, când Completul de filtru C5 a stabilit termen la data de 23.10.2020 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 23 octombrie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 06 noiembrie 2020, când, faţă de cererea de amânare a cauzei formulată de intimat pentru lipsă de apărare, pricina a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 04.12.2020, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casaţie, acestea fiind redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând recursul în casaţie declarat de Ministerul Public în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat în cauză de către Parchet prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa (principală ori complementară), stabilită şi aplicată, este nelegală.

În speţă, în temeiul cazului de casare invocat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia a criticat hotărârea curţii de apel arătând că decizia penală recurată este nelegală având în vedere omisiunea instanţei de a face aplicarea art. 45 alin. (1) C. pen., în speţă, impunându-se aplicarea pedepselor complementare şi accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. dispuse de Judecătoria Mediaş prin Sentinţa penală nr. 203/2015, pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de proxenetism prin sentinţa menţionată.

Prin decizia recurată în cauză, intimatul inculpat A. a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 6000 RON (300 zile-amendă x 20 RON amendă/zi), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă şi totodată, s-a constatat că această infracţiune este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 102/08.12.2017 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Astfel, s-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante de 3 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală în sumă de 2000 RON, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 4 ani în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută la art. 213 alin. (1) C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) C. pen. art. 5 C. pen., de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. aplicate prin Sentinţa nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş şi s-a dispus repunerea pedepselor în individualitatea lor.

De asemenea, în temeiul art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 6000 RON amendă aplicata inculpatului prin sentinţa pronunţată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş şi cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentinţa penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş, definitivă la data de 22.03.2017, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, respectiv un spor de 1 an închisoare şi un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu amenda, dispunându-se în final ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 6.666,6 RON.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că prin Sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. şi i-au fost interzise inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (2) C. proc. civ. pedepse complementare, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) C. pen. şi în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunea reţinută prin decizie în sarcina inculpatului se află în concurs real între ele şi în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş definitivă la data de 24.03.2016 prin Decizia penală nr. 316/A/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, şi prin Sentinţa penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş, definitivă la data de 07.03.2017.

A fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Decizia penală nr. 316/2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă la data de 24.03.2016.

Prin aceeaşi decizie, nr. 156 din 20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, după descontopirea pedepselor şi repunerea în individualitatea lor, în baza art. 40 alin. (1), (2) C. pen., 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicata inculpatului prin sentinţa pronunţată în cauză cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 203/2015 a Judecătoriei Mediaş şi cu pedeapsa de 2000 RON amendă aplicată prin Sentinţa penală nr. 26/2017 a Judecătoriei Mediaş definitivă la data de 22.03.2017, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 1+1+1) respectiv un spor de 1 an închisoare, dispunându-se ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în sumă de 2000 RON.

Astfel, se constată că prin Sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, procedând la contopirea pedepselor anterior menţionate, instanţa a dispus cu privire la pedeapsa principală rezultantă ce urmează a fi executată de către inculpatul A. fără a fi menţionate pedepsele complementare şi accesorii, decizia anterior menţionată fiind definitivă şi dobândind autoritate de lucru judecat.

Aşa fiind, în prezent cauză, după ce s-a constatat că infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă pentru care este condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Decizia penală nr. 156/20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa a dispus descontopirea pedepselor şi repunerea acestora în individualitatea lor şi, astfel, potrivit legii a dispus contopirea pedepselor conform art. 40 alin. (1), (2) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen., avându-se în vedere cele stabilite cu titlu definitiv prin Sentinţa penală nr. 102 pronunţată la data de 08.12.2017 de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Într-adevăr, potrivit art. 45 alin. (1) C. pen., dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

Or, în speţă, se constată că prin decizia instanţei de apel recurată în cauză s-au avut în vedere întocmai cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia definitivă anterior menţionată, astfel că în cauza de faţă nu există un temei legal pentru a se dispune aplicarea art. 45 C. pen. privind pedepsele complementare şi accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen. stabilite pe lângă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de proxenetism de către Judecătoria Mediaş prin Sentinţa penală nr. 203/2015.

Această chestiune nu vizează nelegalitatea pedepselor complementare şi accesorii aplicate în prezenta cauză pentru a putea fi incident cazul de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci vizează aplicarea pedepselor rezultante din cauza penală ce a format obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 102/2015, definitivă prin Decizia nr. 156/2019 şi în cadrul căruia s-a constatat pluralitatea de infracţiuni, dispunându-se contopirea pedepsei din cauza respectivă cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 203/2015 şi prin Sentinţa penală nr. 26/2017 ale Judecătoriei Mediaş.

Aşa cum se poate observa, împotriva Deciziei penale nr. 156 din 20.02.2019 a Curţii de Apel Alba Iulia prin care s-a dispus contopirea pedepselor pentru infracţiunile concurente constatate, Parchetul nu a exercitat calea de atac a recursului în casaţie raportat la aplicarea unor pedepse în afara limitelor legale, conform cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În aceste condiţii, solicitarea Ministerului Public formulată prin prezenta cale extraordinară de atac nu are temei legal, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, nelegalitatea pedepsei invocată de procuror privind neaplicarea pedepselor complementare şi accesorii nu vizează cauza de faţă.

În consecinţă, criticile Parchetului sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală şi prin urmare, recursul în casaţie declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva Deciziei penale nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul inculpat A., ca nefondat.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva Deciziei penale nr. 486/2020 din data de 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 decembrie 2020.

GGC - GV