Mandatory maintenance of pre-surrender arrest for delayed European Arrest Warrant execution

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2020, printre altele, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul disp. art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a menţinut arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile italiene, pe o perioadă de 30 zile, de la 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin adresa din 15 iulie 2020, IGPR - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia autorităţilor italiene.

Examinând actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 105/F din 26 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea autorităţilor judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto, s-a dispus punerea în executare a celor trei mandate europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data de 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x/2019 SIEP şi s-a dispus, totodată, predarea acesteia către autorităţile judiciare din Italia.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare, iar în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 5 mai 2020, ora 12:10.

În baza art. 242 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin Decizia penală nr. 400 din data de 7 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 105/F din data de 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa contestată şi, rejudecând, a fost admisă, în parte, cererea autorităţilor judiciare din Italia, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul din Spoleto şi s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto, la data de 26 martie 2020, pe numele persoanei solicitate A., în dosarul de referinţă nr. x/2019 SIEP, astfel:

- mandatul european de arestare ce a avut la bază Sentinţa penală nr. 209/2015 din data de 24 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul din Spoleto, definitivă la data de 13 noiembrie 2019;

- mandatul european de arestare ce a avut la bază Sentinţa penală nr. 58/2012 din data de 30 martie 2012, pronunţată de Tribunalul din Orvieto, definitivă la data de 1 octombrie 2012.

A fost respinsă cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Spoleto la data de 26 martie 2020, în dosarul de referinţă x/2019 SIEP, ce a avut la bază Sentinţa penală nr. 2404/2007 din data de 19 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul din Roma, definitivă la data de 20 noiembrie 2008.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale contestate care nu contraveneau.

Persoana solicitată a fost arestată la data de 30 iunie 2020, perioada de 30 de zile stabilită în mandatul de arestare provizorie împlinindu-se la data de 29 iulie 2020.

S-a reţinut că potrivit art. 104 alin. (9) din Legea 302/2004, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.

Totodată, s-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că predarea nu s-a putut realiza, fiind întâmpinate anumite probleme privind procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia în contextul epidemiei de COVID-19.

Având în vedere motivele obiective prezentate anterior care au împiedicat predarea persoanei solicitate până la data prezentă, precum şi împrejurarea că acest lucru nu este posibil nici până la data de 29 iulie 2020 (aspect ce reiese din adresa înaintată la dosarul cauzei), instanţa a apreciat că este necesară menţinerea arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la 30 iulie 2020 până la data de 28 august 2020, inclusiv, în vederea finalizării procedurii de predare către autorităţile judiciare italiene.

Cu privire la cererea persoanei solicitate de a nu se mai dispune nicio măsură preventivă, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Astfel, s-a reţinut că dispoziţiile legale în materia executării mandatului european de arestare exclud posibilitatea instanţei naţionale de a dispune revocarea măsurii arestării provizorii în situaţia în care nu s-a realizat predarea persoanei solicitate în perioada iniţială de 30 de zile.

Împotriva încheierii din 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 31 iulie 2020, sub nr. x/2020, cu termen de judecată la data de 4 august 2020.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI): în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte reţine că "dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Alin. (10) al aceluiaşi articol prevede că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.

Astfel, cu referire la menţinerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situaţia în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea sau, după caz, menţinerea arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, astfel cum s-a solicitat de către contestator.

Având în vedere mandatele europene de arestare dispuse faţă de persoana solicitată A., precum şi faptul că misiunea de predare a persoanei solicitate în Italia nu a putut fi realizată până în prezent în contextul crizei sanitare existente, în care o serie de restricţii sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecţiei cu SARS-COV19, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor faţă de care s-au emis mandate europene de arestare, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a procedat conform dispoziţiilor legale incidente în materie, anterior enunţate, menţinând măsura arestării provizorii a persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile italiene.

Prin urmare, măsura în discuţie se încadrează în dispoziţiile legale anterior menţionate, fiind în mod corect menţinută de către prima instanţă.

De asemenea, Înalta Curte reţine că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.

Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive pronunţate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare pot proceda la reţinerea şi remiterea persoanei solicitate către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar şi, constatând legală şi temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 27 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 august 2020.

GGC - CL