Negative conflict resolved: Medgidia Court assigned execution challenge for prison conditions deduction

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2069 pronunţată de Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi Decizia R.I.L. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Slobozia. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul apărător oficiu de 313 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Judecătoria Medgidia a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a formulat prezenta contestaţie la executare.

La dosarul cauzei a fost ataşată adresa Penitenciarului Constanţa - Poarta Albă nr. x din 20 iunie 2019 prin care ne înaintează relaţiile solicitate şi situaţia mutărilor acestuia.

Instanţa a reţinut că potrivit adresei Penitenciarului Constanţa - Poarta Albă nr. x din 20 iunie 2019, condamnatul se afla, la data formulării contestaţiei la executare, în executarea Mandatului nr. x/2017, emis în baza Sentinţei nr. 477 din 30 martie 2017 a Judecătoriei Vaslui. Totodată, potrivit aceleiaşi adrese, la data formulării contestaţiei, respectiv 6 iunie 2019, condamnatul se afla în Penitenciarul Slobozia.

Prin sentinţa penală nr. 2069 pronunţată de Judecătoria Slobozia, în baza art. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia. A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, în favoarea Judecătoriei Medgidia. În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătoria Slobozia a constatat că pentru soluţionarea unei cereri, întemeiată în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Judecătoria Slobozia a reţinut că potrivit ştampilei aplicate pe plicul prin care cererea a fost trimisă Judecătoriei Medgidia este menţionată data de 4 iunie 2019, ca dată de expediţie, localitatea de expediţie fiind Valu lui Traian. Aceeaşi localitate este menţionată şi de petent la rubrica privind datele expeditorului, localitatea de expediţie fiind Valu lui Traian, judeţul Constanţa. Mai mult decât atât, fiind prezent la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2019, la Judecătoria Medgidia, petentul condamnat a declarat că, la data la care a formulat cererea ce face obiectul prezentei cauze, se afla încarcerat la Valu lui Traian.

Această instanţă a apreciat că în cauză nu poate fi avută în vedere Adresa cu nr. x din 20 iunie 2019 emisă de Penitenciarul Poarta Albă (f .12 dosar Judecătoria Medgidia), deoarece perioada în care se menţionează că petentul a executat pedeapsa în Penitenciarul Slobozia este 4 - 6 iunie 2018, iar cererea formulată de petent a fost datată 3 iunie 2019 şi expediată la data de 4 iunie 2019, neavând relevanţă locul în care petentul executa o pedeapsă în anul anterior, respectiv 2018.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze.

Conform dispoziţiilor art. 588 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanţa de executare) sau alin. (6) (instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză s-a formulat contestaţie la executare de condamnatul A. prin care s-a solicitat analizarea situaţiei sale juridice şi deducerea din pedeapsa la care a fost condamnat a zilelor aferente executării în condiţii necorespunzătoare a unei pedepse anterioare, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Faţă de conţinutul cererii formulate de condamnatul A. prin care se invocă o cauză de micşorare a pedepsei ce se execută (deducerea zilelor compensatorii conform art. 551 din legea nr. 169/2017), se constată că cererea reprezintă contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. este competentă să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fie instanţa de executare, fie instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, atunci când condamnatul se află în stare de deţinere, fiind necesar ca aceasta din urmă să fie corespunzătoare în grad instanţei de executare.

De asemenea, prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că toate cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei sunt de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În speţa de faţă, la data formulării cererii, 4 iunie 2019, inscripţionată prin ştampilare pe plicul de corespondenţă, condamnatul A. se afla în secţia Valu lui Traian care, potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aparţine Penitenciarului Poarta Albă, aflat în circumscripţia Judecătoriei Medgidia. Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia este competentă să soluţioneze prezenta cauză, fiind instanţa din circumscripţia locului de deţinere a condamnatului la data formulării cererii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM