Competence for execution objection against conditional release decision rests with executing court despite original conviction by appellate court

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Baia Mare şi Tribunalul Suceava, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1796 din 24 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul x/2018, Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul-petent A., în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reţinut că, prin contestaţia la executare înregistrată pe rol sub nr. x din 5 decembrie 2018, condamnatul-petent A., deţinut în Penitenciarul Baia Mare, a solicitat admiterea contestaţiei în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 10 C. proc. pen., art. 16 alin. (1) şi art. 24 din Constituţia României, arătând că va prezenta motivele în faţa instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Baia Mare a constatat că petentul se află în executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 85 din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava, în baza căreia s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 126/2013 din 2 decembrie 2015.

În condiţiile date, raportându-se judecătorul la conţinutul legal al art. 598 alin. (2) C. proc. pen. şi având în vedere că temeiul legal al cererii este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a reţinut că instanţa de executare este Tribunalul Suceava căruia iar reveni competenţa de soluţionare.

Prin Sentinţa penală nr. 221 din 17 septembrie 2019 pronunţată în Dosarul x/2018, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava.

În baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., art. 50 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. corob. cu art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă materială între Judecătoria Baia Mare şi Tribunalul Suceava.

În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa superioară comună, în vederea pronunţării unei hotărâri regulatoare de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Suceava a reţinut că, raportat la temeiul de drept invocat de petent în susţinerea cererii, pertinente sunt dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în considerarea cărora: "În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută ...".

Într-adevăr, situaţia juridică a condamnatului la momentul soluţionării cauzei ce a fost declinată era cea evidenţiată în considerente, condamnatul A. aflându-se în executarea M.E.Î.P. nr. 126/2013, emis în baza Sentinţei penale nr. 85 din 17 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2012, modificată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare; de actualitate, se constată că acesta a fost liberat condiţionat la data de 17 aprilie 2019.

Însă, cererea formulată de petent, având ca obiect "contestaţie la executare" care se regăseşte la f. x ds. instanţă de trimitere, nu vizează hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul Suceava menţionată în cele ce preced, condamnatul referindu-se expres în demersul legal iniţiat la Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Baia Mare.

În condiţiile date, faţă de realităţile procedurale şi procesuale ale cauzei, conform dispoziţiilor legale în materie, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine Judecătoriei Baia Mare, ca instanţă de executare. Această instanţă este competentă să verifice şi să analizeze dacă dosarul indicat în mod clar de condamnat există, dacă acesta este sau nu subiect de drepturi, inclusiv prin prisma art. 6011 C. proc. pen., dacă împotriva hotărârii pronunţate de Judecătoria Baia Mare se poate face contestaţie la executare şi dacă motivele invocate în cererea formulată cu care a fost sesizată se circumscriu cazului reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., decizând dacă este sau nu admisibilă, fondată sau nefondată.

Calificarea cererii se face funcţie de motivele de fapt şi de drept ale cererii (în condiţiile evidenţiate în cele ce succed) şi scopul urmărit prin promovarea acesteia de către petent, în cazul examinat, principiul disponibilităţii venind să limiteze puterile judecătorului.

Părţile pot determina astfel existenţa procesului, prin declanşarea procedurii judiciare pusă la îndemână de legiuitor (în speţă introducerea unei contestaţii la executare împotriva unei hotărâri precis determinate - care este un drept al condamnatului iar nu o obligaţie) şi prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre (după caz renunţarea/retragerea cererii).

Motivarea în drept înseamnă explicarea obiectului cererii, din perspectiva dreptului substanţial şi a celui procesual, iar nu indicarea textelor de lege aplicabile, care vor fi stabilite de instanţa competentă, aceasta având posibilitatea de a stabili corecta încadrare.

Aplicarea corectă a legii este o prerogativă esenţială a instanţei judecătoreşti, în virtutea prerogativelor sale jurisdicţionale şi nu poate face obiectul dispoziţiei părţilor decât acolo unde legea o permite expres. Asta, întrucât principiul disponibilităţii nu poate avea nicio înrâurire asupra obligaţiei şi îndreptăţirii instanţei de a cunoaşte dreptul aplicabil şi de a-i da eficienţă.

S-a notat în contextul abordat că atât literatura de specialitate cât şi jurisprudenţa este convergentă punctului de vedere că dreptul instanţei de a califica o cerere nu este echivalent cu dreptul său de a pune în discuţie posibilitatea modificării acesteia. A califica înseamnă a da denumirea legală din punct de vedere procedural unei cereri fundamentată corect în raport cu situaţia de fapt, chiar dacă textele legale sunt eronat indicate, instanţa competentă având acest drept independent de poziţia procesuală a părţilor.

A pune însă în discuţie modificarea acţiunii înseamnă a refundamenta o cerere întemeiată greşit, aspect ce nu poate fi realizat decât cu concursul părţii. Imutabilitatea semnifică imposibilitatea, de principiu, a modificării cadrului litigiului, sub aspectul părţilor, obiectului şi temeiului de drept. Rolul activ al instanţei reprezintă, nu o ingerinţă în interesele părţilor, ci o garanţie a respectării drepturilor şi realizării intereselor acestora.

Instanţa are dreptul să pună în discuţia părţilor fundamentul juridic corect al cererii, însă, în măsura în care partea insistă în soluţionarea cererii astfel cum a fost iniţial formulată, nu poate proceda la modificarea acesteia, întrucât într-un atare caz ar avea drept consecinţă încălcarea principiului disponibilităţii părţilor.

În speţă, condamnatul nici nu a fost prezent la soluţionarea cauzei în faţa Judecătoriei Baia Mare şi nici nu i s-a solicitat pe cale oficială să aducă precizări suplimentare cererii pendinte, Judecătoria Baia Mare modificând practic obiectul contestaţiei la executare fără ca petentul să-şi exprime vreo poziţie procesuală distinctă de cea materializată iniţial în scris, în sensul că ar viza hotărârea de condamnare a Tribunalului Suceava.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Baia Mare, având în vedere că în cererea înregistrată, la data de 5 decembrie 2018, pe rolul acestei instanţe, intitulată contestaţie la executare şi întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatorul A. a indicat Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Baia Mare, având ca obiect cererea acestuia de liberare condiţionată.

În contextul în care contestaţia la executare nu este motivată în fapt, neexistând în conţinutul acesteia nicio referire la situaţia juridică a contestatorului, aflat la acel moment în executarea unei pedepse cu închisoare în baza Sentinţei penale nr. 85 din 17 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2012 (modificată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012), iar contestatorul A. nu a fost prezent în faţa instanţei pe care a învestit-o pentru a-şi preciza cererea, nefiindu-i solicitate lămuriri pe nicio altă cale, Înalta Curte constată că în mod corect Tribunalul Suceava şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe contestatorul A. este Judecătoria Baia Mare, instanţă căreia îi va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019

Procesat de GGC - LM