Cassation limits on re-evaluating facts for smuggling complicity and statutory penalty caps

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 34 din 10 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Târgu Lăpuş, s-a respins excepţia nulităţii absolute a actelor procesuale şi procedurale efectuate în urmărirea penală invocată de inculpaţi prin apărător, prin memoriul depus la termenul din 16 ianuarie 2020.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal în infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal, art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B., durata reţinerii din data de 14 februarie 2017 şi până la data de 15 februarie 2017.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi a arestului preventiv din data de 13 februarie 2017 şi până la data de 17 februarie 2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 112 lit. "b", "e" şi "f" C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri:

- 2.100 pachete ţigarete marca "x" şi 25.200 pachete de ţigarete marca "x", cantitate de ţigarete ridicată de către organele de poliţie de la inculpatul A. şi depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Maramureş, conform procesului-verbal nr. x din 2 martie 2017;

- autoturismul marca x de culoare alb cu numărul de înmatriculare x şi număr de identificare x, împreună cu o cheie a autovehiculului, certificatul de înmatriculare, cartea de identitate şi poliţa de asigurare RCA seria x, nr. x, ridicat conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017 de la inculpatul A., aflat în curtea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Maramureş, conform procesului-verbal nr. x din 2 martie 2017;

- terminalele mobile marca x cu serie x şi cartela sim aferentă şi respectiv x cu serii x, respectiv y şi cartela sim aferentă, ridicate de la inculpatul A. conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017, înregistrate la poziţia nr. 3/2017 din Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Târgu Lăpuş;

- terminalul mobil marca x cu serie x şi cartela sim aferentă precum şi telefonul mobil marca x fără serie x cu cartela sim aferentă ridicate de la inculpatul B. conform dovezii de ridicare din data de 13 februarie 2017, înregistrate la poziţia nr. 3/2017 din Registrul mijloacelor de probă al Judecătoriei Târgu Lăpuş.

În temeiul art. 397 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj -Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, cu sediul procesual ales în Baia Mare, judeţul Maramureş şi s-a dispus:

- obligarea inculpaţilor A. şi B. la plata, în solidar, a sumei de 317.753 RON, către partea civilă, pentru repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, la această sumă adăugându-se dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, începând cu data săvârşirii infracţiunii (13 februarie 2017) şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 249 alin. (2) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de inculpaţii A. (având aceleaşi date de identificare anterior menţionate) şi B. (având aceleaşi date de identificare anterior menţionate) în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, până la concurenţa sumei de 317.753 RON.

În temeiul art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 3.600 RON (din care 600 RON aferentă fazei de urmărire penală), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, câte 1.800 RON fiecare inculpat.

Prin Decizia penală nr. 716/A/2020 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 34 din 10 februarie 2020 a Judecătoriei Târgu Lăpuş.

Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 716/A/2020 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpaţii A. şi B. au declarat recurs în casaţie, invocând cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul B.) şi pct. 12 (inculpatul A.).

Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B..

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 716/A din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul B. a invocat în nelegalitatea deciziei penale atacate din perspectiva greşitei soluţii de condamnare pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

A susţinut că nu a participat cu acte de complicitate la activitatea de transport a ţigărilor, nu a acţionat în condiţii de loc şi timp identice cu cu autorul infracţiunii de contrabandă, nu a avut reprezentarea acţiunii ilicite a lui A..

În motivarea incidenţei cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul A. a invocat faptul că pedeapsa de 5 ani închisoare este în limite nelegale, prin raportare la limitele infracţiunii prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, care trebuia reţinută în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Totodată, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Se constată că, deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunii pentru care inculpatul B. a fost condamnat, criticile formulate vizează în esenţă reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În baza materialului probator administrat în cauză, ambele instanţe au stabilit că la data de 13 februarie 2017, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x inculpatul B. l-a sprijinit în trafic din spate, în imediata apropiere, pe inculpatul A. în vederea transportării cantităţii de 27300 pachete de ţigări mărcile x şi x, având inscripţia x, produse accizabile care trebuie plasate sub un regim vamal şi care provin din contrabandă, cauzând un prejudiciu de 317.753 RON.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în mod definitiv în cauză, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul B. corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunea de complicitate la contrabandă, în variantă asimilată, în modalitatea transportului, săvârşite de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceleaşi critici şi în faţa instanţei de apel, iar curtea de apel, având competenţa examinării cauzei în fapt şi în drept, a analizat apărările acestuia şi a apreciat că nu sunt întemeiate.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ("s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege") invocat de recurentul inculpat A. se constată că nu este incident în cauză.

Pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni (recidivă, concurs, etc.). În toate cazurile, legalitatea sancţiunilor este examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei şi la legea penală mai favorabilă, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea recurată.

Pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, la care a fost condamnat recurentul inculpat A., se situează în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, respectiv infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal (care se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi).

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B..

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 160 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 716/A din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - CL