Jurisdiction for conditional release petitions determined by detention facility location at petition filing date

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1106 din data de 7 iunie 2019 pronunţată de Judecătoria Tulcea s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de liberare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Moreni.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Tulcea a reţinut că sediul materiei este reprezentat de dispoziţiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal potrivit cărora în cazul în care comisia pentru liberare condiţionată constată că persoana condamnată nu întruneşte condiţiile pentru a fi liberată condiţionat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6) fixează un termen pentru reexaminarea situaţiei acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. În cazul în care cererea de liberare condiţionată este formulată înainte de îndeplinirea condiţiei privind îndeplinirea fracţiunii prevăzute de C. pen., iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracţiunii prevăzute de C. pen.. În cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăşi data împlinirii fracţiunii prevăzute de C. pen., dar nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca, în termen de 3 zile de la aducerea la cunoştinţă, sub semnătură, să se adreseze, cu cerere de liberare condiţionată, judecătoriei în circumscripţia căreia se află penitenciarul.

Având în vedere aceste aspecte instanţa a apreciat faptul că, în cazul de faţă, competentă să se pronunţe asupra cererii de liberare este Judecătoria Moreni, Penitenciarul Mărgineni aflându-se în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.

A mai reţinut că din interpretarea sistematică a art. 97 din Legea nr. 254/2013 reiese faptul că instanţa competentă să soluţioneze cererea de liberare condiţionată formulată de petent este instanţa în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în cadrul căruia petentul a fost analizat în comisia de liberare condiţionată.

Astfel, art. 97 alin. (10) din Legea nr. 254/2013 prevede faptul că procesul-verbal prevăzut la alin. (6) (n.b. procesul-verbal întocmit de comisia pentru liberare condiţionată), împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, iar procesul-verbal se comunică de îndată persoanei condamnate iar potrivit alin. (2) ale aceluiaşi articol comisia pentru liberare condiţionată este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigură de către şeful serviciului evidenţă din penitenciarul respectiv.

Prin Sentinţa penală nr. 734 din data de 19 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Moreni, în baza art. 587 C. proc. pen. raportat la art. 47 C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

A constatat ivit conflictul negativ de competentă între Judecătoria Moreni şi Judecătoria Tulcea.

În baza art. 51 C. proc. pen., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că petentul a fost condamnat de către Judecătoria Craiova, şi, conform precizărilor înaintate de Penitenciarul Tulcea, la data formulării prezentei cererii, 22 august 2019, acesta se afla încarcerat în această unitate.

Dispoziţiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc că liberarea condiţionată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, şi având în vedere Încheierea nr. 107 din 1 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a apreciat că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei în circumscripţia căreia se află penitenciarul unde petentul se afla la data formulării cererii.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Tulcea.

Prioritar, Înalta Curte notează că dispoziţiile C. proc. pen. în materia executării pedepselor conţin reglementări distincte ale mai multor cereri care pot fi formulate de condamnat pe parcursul executării pedepsei, cum sunt cererea de modificare de pedepse prevăzută în art. 585, cererea de liberare condiţionată prevăzută de art. 587, întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă prevăzută de art. 592, intervenirea uni legi penale noi prevăzută în art. 595, contestaţie la executare, în condiţiile art. 597 - 598.

În cauză, obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă este cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul A.

În această materie au fost prevăzute expres norme care evidenţiază în mod explicit instanţa competentă, fie cu caracter alternativ, fie cu caracter exclusiv, respectiv instanţa locului de deţinere: art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., "liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere."

Aşadar, C. proc. pen. nu prevede vreun temei legal pentru determinarea instanţei competente, în raport cu un loc de deţinere în care persoana condamnată nu execută, în mod efectiv, pedeapsa la data formulării cererii, aşa încât unicul criteriu este acela al locului de deţinere în care persoana condamnată execută pedeapsa la data formulării cererii. (decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii).

Înalta Curte reţine că cererea de liberare condiţionată a fost formulată de condamnatul A. la data de 20 mai 2019, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Tulcea, iar la acea dată se afla în stare de deţinere în Penitenciarul Tulcea.

În acest context argumentativ, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM