Judicial liquidator conflict of interest convictions upheld; prosecution appeal partially allowed to mandate 3-year complementary ban on public office

Deliberând asupra apelurilor declarate,

În baza lucrărilor şi actelor dosarului:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 238/F din 2 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, s-au hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de instigare la conflict de interese, prevăzută de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de instigare la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 47 raportat la art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 Cod. pen. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunea de instigare la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 47 raportat la art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 76 C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioada de 2 (doi) ani care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1) Cod. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen. care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocare amânării aplicării pedepsei.

2. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei B. din infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 Cod. pen. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 76 C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioada de 2 (doi) ani care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1) Cod. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen. care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocare amânării aplicării pedepsei.

3. În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C. din infracţiunea de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. în infracţiunea de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 48 raportat la art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) şi 10 C. proc. pen. raportat la art. 83 Cod. pen. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunea de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 48 raportat la art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 76 C. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioada de 2 (doi) ani care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. care va deveni executabilă în ipoteza revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 alin. (1) C. pen. care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d. să comunice schimbarea locului de muncă;

e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică de către inculpat Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra faptului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi al săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, se poate dispune revocare amânării aplicării pedepsei.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul întocmit în data de 5 ianuarie 2018 în Dosarul de urmărire penală nr. x din P/2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a dispus următoarele:

1. Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

A. B. de profesie avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale);

B. C., de profesie avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale)

C. A., de profesie avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la conflict de interese, prevăzută de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale)

2. Clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. de către suspecta D. (subsecţiunea V.3 lit. a) din rechizitoriu).

În actul de inculpare s-au reţinut următoarele:

Fapta inculpatei B., care în calitate de asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor S.A. - CUI x, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a îndeplinit următoarele acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către sine (venituri de 43.571 RON), de către soţul său, inculpatul A. (venituri de 399.375,23 RON) şi de către fiica acestuia F. (venituri de 26.625,02 RON): a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A.

şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Tg. Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor S.A., aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit inculpatului A.

şi suma de 4.839,52 RON a revenit fiicei acestuia, F.; a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A. şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 09 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (Dosar nr. x din 2013 al I., J.

şi K.) a obţinut de la Societatea H. S.A. - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor S.A. avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON i-a revenit ei însăşi, suma de 326.782,50 RON a revenit soţului său A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit fiicei acestuia F. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului C. care în calitate de avocat coordonator la SCPA "G." - CUI x, a sprijinit-o pe inculpata B., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu de asociat coordonator al E. - CUI x, lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor S.A. - CUI x a îndeplinit acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F., sprijin care s-a materializat în următoarele acţiuni:a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 cu E., în calitate de lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor S.A. - CUI x, reprezentată de inculpata B., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Tg.

Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit numitului A. şi suma de 4.839,52 RON a revenit numitei F.; a încheiat cu SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA prin lichidatorul judiciar E. reprezentată de inculpata B., contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H.

în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (Dosar nr. x din 2013 al I., J. şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON a revenit inculpatei B., suma de 326.782,50 RON a revenit numitului A.

şi suma de 21.785,50 RON a revenit numitei F. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la conflict de interese, prevăzută de art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului A. care în calitate de asociat majoritar la SCPA "G." - CUI x şi E. - CUI x, în perioada 2012 - 2013, i-a determinat pe inculpaţii B., asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x şi C., asociat coordonator la SCPA "G." - CUI x, să încheie două contracte de asistenţă juridică având ca prestator această societate de avocatură şi ca beneficiar Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, aflată în faliment, având ca de lichidator judiciar pe E. - CUI x, reprezentată de inculpata B., soţia sa, care a îndeplinit astfel acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A.

şi de către fiica acestuia F., după cum urmează: contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 încheiat cu E., în calitate de lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, reprezentată de inculpata B., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situat în Tg. Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit inculpatului A.

şi suma de 4.839,52 RON a revenit numitei F.; contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 încheiat cu SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA prin lichidatorul judiciar E. reprezentată de inculpata B., având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (Dosar nr. x din 2013 al I., J.

şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON a revenit inculpatei B., suma de 326.782,50 RON a revenit inculpatului A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit numitei F., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la conflict de interese, prevăzută de art. 25 din C. pen. 1969 raportat la art. 2531, alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5, alin. (1) din C. pen.

Situaţia de fapt expusă mai sus a rezultat în urma coroborării următoarelor probe şi mijloace materiale de probă:

a. documente transmise de către E. cu Adresa nr. x din 30 august 2017; documente transmise de către SCPA G. cu Adresa nr. x din 4 septembrie 2017; documente transmise de către SCPA G. cu Adresa nr. x din 30 august 2017; documente transmise de către SCPA G. cu Adresa nr. x din 12 septembrie 2017; documente transmise de către SOCIETATEA H. SA cu Adresa nr. x din 28 august 2017;

c. documente referitoare la înfiinţarea şi funcţionarea E., SCPA G., Societăţii Comerciale pentru Închiderea şi Conservarea Minelor SA, puse la dispoziţia organelor judiciare de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România prin Adresa nr. x din 6 martie 2017, Baroul Bucureşti, prin Adresele nr. x din 3 martie 2017, y din 15 mai 2017 şi z din 19 mai 2017 (aflate în volumul 5 al dosarului de urmărire penală);

d. documente referitoare la înregistrarea în evidenţele contabile ale SCPA G. a veniturilor obţinute din emiterea facturile cu numerele 1418 din 20 martie 2012, 1695 din 30 aprilie 2013, 1719 din 28 iunie 2013 şi 1769 din 25 septembrie 2013;

e. documente transmise de către SCPA G. cu Adresa nr. x din 23 mai 2017; documente puse la dispoziţie de către SC L. SA la data de 6 martie 2017; documente transmise de E. cu Adresa nr. x din 14 martie 2017; documente transmise de Direcţia Naţională Anticorupţie cu Adresa din 3 mai 2017; istoric SC L. SA transmis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj cu Adresa nr. x din 6 martie 2017;

f. dosarele înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub numerele x;

g. documente puse la dispoziţia organelor judiciare de către inculpata B.;

h. documente puse la dispoziţia organelor judiciare de către I., J. şi K. (Dosar executare nr. x din 2013 - volumul 2 al dosarului de urmărire penală; dosar executare nr. x din 2013 - volumul 8 al dosarului de urmărire penală);

i. documente puse la dispoziţie de către organele fiscale (aflate în volumele 3, 4 şi 5 ale dosarului de urmărire penală)

j. documente puse la dispoziţia organelor judiciare de către Judecătoria Târgu Jiu cu Adresa nr. x din 2002, Tribunalul Gorj cu Adresa nr. x din 2006, inculpatul C. la datele de 1 septembrie 2017, 19 octombrie 2017 şi 18 decembrie 2017;

k. documente puse la dispoziţia organelor judiciare de către inculpatul A.;

l. declaraţiile inculpaţilor B., C. şi A., declaraţiile suspectei D., declaraţiile martorilor M., N., O., F., P., Q., R. şi S. .

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 20 februarie 2018 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de cei trei inculpaţi, constatându-se că nu au fost invocate cereri sau excepţii privind modul în care s-a derulat urmărirea penală de către inculpaţi.

La primul termen, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul C. a învederat instanţei că recunoaşte învinuirile care i se aduc, solicitând judecarea conform dispoziţiilor art. 375 - 377 C. proc. pen., cerere ce a fost încuviinţată de instanţa de judecată.

În faţa instanţei de judecată au fost audiaţi ceilalţi doi inculpaţi, fiind încuviinţate, în parte, cererile de administrare a probatoriului formulate de către inculpaţi, fiind respinse unele dintre solicitările formulate pentru motivele ce se regăsesc în încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2018.

Au fost audiaţi martorii D., M., N., T., R., Q., P. şi S.

Curtea de apel, analizând ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, a constatat următoarele:

Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA (în continuare SC L. SA), având CUI x este o societate comercială înfiinţată prin Hotărârea Guvernului României nr. 576/1997, cu capital integral de stat, deţinut de Ministerul Industriei şi Comerţului, având sediul social în mun. Târgu Jiu, B-dul x, nr. 1 - 15, jud. Gorj, aşa cum rezultă din Adresa nr. x din 6 martie 2017 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj. În prezent societatea se află în faliment, lichidator judiciar fiind desemnată E. Bucureşti, prin Hotărârea nr. 203 din /20 februarie 2008 a Tribunalului Gorj, secţia Comercială pronunţată în Dosarul nr. x din 2006 Gorj .

E., având CUI x are sediul social în Bucureşti.

Conform documentelor transmise de către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România cu Adresa nr. x din 6 martie 2017, a fost înfiinţată de către numiţii A. şi U. la data de 18 decembrie 2006, primul fiind desemnat asociat coordonator până la data de 31 decembrie 2010. La data de 23 iulie 2008, în asociere au fost cooptaţi numiţii B. şi V. Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor E. nr. 1 din data de 5 ianuarie 2011, inculpata B. a fost desemnată asociat coordonator până la data de 31 decembrie 2011. La data de 11 februarie 2011, U. a ieşit din asociere, cesionând părţile sale sociale numiţilor A. şi B. Prin Hotărârea AGA din data de 29 decembrie 2011, B. a fost confirmată ca asociat coordonator pe o perioadă de 5 ani până la data de 29 decembrie 2016. La data de 1 martie 2013, prin preluarea unor părţi sociale de la B., intră în societate W., iar la data de 19 aprilie 2013, iese din societate V. La data de 11 decembrie 2015, prin preluarea unor părţi sociale de la A. şi B., intră în societate X. La data de 24 martie 2016, A. cedează părţile sociale numiţilor B., W. şi X., părţi sociale care îi sunt transmise înapoi la data de 1 ianuarie 2017.

În prezent, structura participării asociaţilor la capitalul social este următoarea: A. deţine 1794 părţi sociale, reprezentând 52,01%, B. deţine 1172 părţi sociale, reprezentând 33,99%, W. deţine 242 părţi sociale, reprezentând 7% şi X. deţine 242 părţi sociale, reprezentând 7%.

Prin Hotărârea AGA din data de 1 ianuarie 2017, mandatul de asociat coordonator al inculpatei B. a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2020.

Societatea Civilă Profesională de Avocaţi G. are sediul social în Bucureşti, la aceeaşi adresă ca E.

Conform actelor transmise de către Baroul Bucureşti cu adresele nr. x din data de 3 martie 2017 şi nr. 4482/R/15 mai 2017, a fost înfiinţată la data de 10 octombrie 2002, fiind fondată de către avocaţii A. şi Y. Ulterior, în asociere au mai intrat şi alţi avocaţi, dintre care menţionez pe F. (intră în asociere la data de 25 aprilie 2007, asociat şi în prezent), D. (intră la data de 12 octombrie 2007, iese din asociere la data de 1 iulie 2013), C. (intră la data de 12 octombrie 2007, iese din asociere la data de 30 iulie 2014), B. (intră la data de 1 iulie 2013, asociat şi în prezent), Z. (intră în asociere la data de 17 septembrie 2014, iese la data de 31 decembrie 2015), odată cu cooptarea acesteia ca asociat fiind schimbată denumirea societăţii (la data de 7 octombrie 2014). După retragerea sa din societate, societatea a revenit la denumirea anterioară.

În prezent, G. are ca asociaţi pe A. (85%), B. (10%) şi F. (5%).

În ceea ce priveşte conducerea asocierii, conform actelor puse la dispoziţie de către Baroul Bucureşti şi de către inculpatul C., aceasta a revenit iniţial avocatului A. (de la înfiinţare până la data de 5 ianuarie 2011 şi apoi în perioada 30 iulie 2014 - prezent), în perioadele 5 ianuarie 2011 - 1 decembrie 2012 şi 1 iulie 2013 - 30 iulie 2014 asociat coordonator a fost inculpatul C., iar în perioada 1 decembrie 2012 - 1 iulie 2013, asociat coordonator a fost suspecta D.

Inculpaţii A. şi B. sunt soţi, fiind căsătoriţi din data de 29 mai 2008, iar F. este fiica lui A., aşa cum a rezultat din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (a se vedea procesul-verbal aflat la fila nr. x din vol. 14 al dosarului de urmărire penală)

La data de 20 martie 2012, între SCPA G., reprezentată de inculpatul C. şi E., reprezentată de inculpata B., în calitate de lichidator judiciar al SC L. SA a fost încheiat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 2012 având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Tg. Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F.", onorariul convenit fiind "câte 4500 E + TVA pt. fiecare cale de atac, câte 2000 EURO + TVA la data înscrierilor în cartea funciară, câte 2000 EURO + TVA la semnare pt.redactare/reprezentare acţiuni, câte 4.500 E + TVA la pronunţare soluţie fond".

La data încheierii acestui contract, asociat coordonator al SCPA G. era inculpatul C., care de altfel figurează pe acest contract ca fiind reprezentantul societăţii, iar asociat coordonator al E. era inculpata B.

În realizarea obligaţiilor contractuale, firma de avocatură a întocmit un raport din data 25 mai 2012, a redactat cererea de chemare în judecată în dosarul nr. x din 2012 al Judecătoriei Târgu Jiu, a formulat apelul împotriva sentinţei pronunţată de această instanţă, litigiul fiind soluţionat prin încheierea unei tranzacţii.

În baza contractului nr. x din 20 martie 2012, SCPA G. a emis un număr de trei facturi fiscale, după cum urmează:

- Factura nr. x din 20 martie 2012 reprezentând "Onorariu conform Contract asistenţă juridică x din 20 martie 2012", în valoare totală de 21.714,88 RON (17512 RON plus TVA), factură achitată de SC L. SA la data de 21 martie 2012 conform ordinului de plată nr. 38 . Factura a fost întocmită şi semnată de către martorul M., angajată a societăţii în funcţia de contabil;

- Factura nr. x din 30 aprilie 2013 reprezentând "Onorariu conform contract asistenta juridica x din data de 20 martie 2012", în valoare totală de 48.252,49 RON (38.913,30 RON plus TVA), factură achitată de SC L. SA la data de 30 aprilie 2013 conform ordinului de plată nr. 19 . Factura nu este semnată şi ştampilată la rubrica "Semnătura şi ştampila furnizorului"

- Factura nr. x din 28 iunie 2013 reprezentând "Onorariu conform contract asistenta juridica x din data de 20 martie 2012", în valoare totală de 50.052,60 RON (40.365 RON plus TVA), factură achitată de SC L. SA la data de 28 iunie 2013 conform ordinului de plată nr. 30 . Factura nu este semnată şi ştampilată la rubrica "Semnătura şi ştampila furnizorului".

La momentul emiterii primei facturi, coordonatorul SCPA G. era inculpatul C., iar celelalte două facturi au fost emise în timpul mandatului de avocat coordonator al martorei D.

Prin Decizia nr. 1 din 4 septembrie 2017, inculpatul A., în calitate de asociat coordonator al SCPA G. a dispus stornarea facturilor nr. x din 20 martie 2012, y din 30 aprilie 2013 şi z din 28 iunie 2013 şi facturarea serviciilor prestate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 martie 2012 către E. În baza acestei decizii, SCPA G. a emis către beneficiarul SC L. SA facturile nr. x din 4 septembrie 2017, y din 4 septembrie 2017 şi z din 4 septembrie 2017, şi a restituit către aceasta sumele încasate, aşa cum rezultă din Ordinele de plată din data de 11 septembrie 2017 şi totodată a emis către E. facturile nr. x din 4 septembrie 2017, y din 4 septembrie 2017 şi z din 4 septembrie 2017, achitate de aceasta prin ordinal de plată din data de 11 septembrie 2017 .

La data de 20 septembrie 2012, între SCPA G., prin inculpatul C. şi SC L. SA prin E., prin inculpata B. în calitate de lichidator judiciar al SC L. SA, a fost încheiat Contractul de asistenţă juridică nr. x din 2012, având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită", fiind stabilit un "onorariu de succes de 100.000 de euro, care vor fi recuperaţi/plătiţi doar de către debitor".

În baza acestui contract, SCPA G. a prestat servicii de asistenţă juridică în vederea recuperării unei creanţe de la SOCIETATEA H. SA în dosarul de executare silită înregistrat pe rolul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi I., J. şi K. sub nr. x din 2013.

În Dosarul de executare silită nr. x din 2013, prin procesul-verbal din data de 29 ianuarie 2013, întocmit de executorul judecătoresc I., au fost stabilite unele cheltuieli de executare de recuperat de la debitorul SOCIETATEA H. SA, între care şi suma de 540.280,40 RON (435.710 RON plus TVA), reprezentând onorariu avocat, conform facturii proforme nr. x din 22 ianuarie 2013 .

Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie debitorul, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. x din 2013 . Prin Sentinţa civilă nr. 17057 din 10 septembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 a respins contestaţia, însă în urma recursului formulat de către SOCIETATEA H. SA, prin Decizia nr. 945R din 9 aprilie 2015, Tribunalul Bucureşti a modificat în parte sentinţa în sensul că a anulat formele de executare în ceea ce priveşte actele de executare efectuate în cadrul Dosarului de executare nr. x/2013 al I., J. şi K. pentru suma de 540.280,40 RON reprezentând onorariu de avocat, menţinând celelalte dispoziţii.

Cu toate acestea, în cadrul procedurii de executare silită în contul deţinut SOCIETATEA H. SA la AA. SA a fost indisponibilizată suma de 780.061,74 RON reprezentând cheltuieli de executare (onorariu executor, onorariu avocat, alte cheltuieli) conform adresei din data de 19 septembrie 2013, căreia unitatea bancară i-a data curs în aceeaşi zi, aşa cum rezultă din extrasul de cont pus la dispoziţia organelor judiciare la data de 27 septembrie 2017.

Prin Adresa din data de 23 septembrie 2013, deci la scurt timp după pronunţarea Sentinţei civile nr. 17057 din 10 septembrie 2013 din Dosarul nr. x din 2013 al Judecătoriei Sectorului 1, SCPA G. în numele SC L. SA a solicitat în Dosarul de executarea silită nr. x din 2013 ca suma reprezentând onorariu avocat să fie transferată în contul societăţii de avocaţi deschis la BB. şi totodată a solicitat executorului judecătoresc să procedeze la închiderea dosarului de executare, întrucât debitul a fost recuperat integral şi de asemenea au fost acoperite cheltuielile de executare.

Acestei solicitări i-a dat curs executorul judecătoresc I., care prin adresa din data de 24 septembrie 2013 a solicitat CC. SA - Agenţia Victoria ca suma de 540.280,40 RON să fie virată în contul indicat de SCPA G. prin adresa transmisă la dosar în ziua anterioară.

La data de 25 septembrie 2013, din sumele indisponibilizate în cadrul dosarului de executare nr. 79/2013, în contul SCPA G. nr. x deschis la DD. SA (fostă EE. SA) - Sucursala Moşilor este virată suma de 540.280,40 RON, în aceeaşi zi fiind emisă de către această societate factura nr. x de aceiaşi valoare (435.710 RON + TVA 104.570,40 RON) în care la rubrica beneficiar figurează Societatea H. SA factura reprezentând "onorariu avocat conform hotărârii 17057/2013 din 10 septembrie 2013 în Dosar nr. x din 2013" .

Conform jurnalului de vânzări şi registrului de încasări şi plăţi al SCPA G., pus la dispoziţia organelor judiciare cu Adresa nr. x din 16 iunie 2017, suma de 435.710 RON (valoarea fără TVA) a fost încasată la data de 25 septembrie 2013. Atât la momentul încheierii acestui contract, cât şi la momentul emiterii facturii nr. x din 25 septembrie 2013, asociat coordonator al SCPA G. era inculpatul C.

Cu privire la această sumă, SOCIETATEA H. SA a formulat cerere de întoarcere a executării silite în contradictoriu cu SC L. SA fiind constituit astfel Dosarul nr. x din 2015 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, cererea fiind admisă prin Sentinţa civilă nr. 10819 din 14 iunie 2016 irevocabilă prin Decizia nr. 776 din 6 octombrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă .

Ca urmare a acestei decizii, SC L. SA a restituit către SOCIETATEA H. SA suma de 540.280,40 RON (plus 300 de RON cheltuieli de judecată) prin ordinul de plată din data de 10 noiembrie 2016, după ce în prealabil, această sumă a fost transferată din conturile SCPA G. .

Curtea de apel a constatat că din încasarea facturii nr. x din 20 martie 2012, o cotă de 75% (adică 13.134 RON) a revenit lui A., iar o cotă de 5% (adică 875,60 RON) a revenit numitei F.; în total aceştia au obţinut 14.009,60 RON. Cu privire la acest aspect, pe parcursul urmăririi penale, SCPA G. a pus la dispoziţia organelor judiciare Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 10 martie 2013 a Asociaţilor G., conform căreia beneficiile pentru anul 2012 într-un mod diferit de cel prevăzut în statut, în sensul că inculpaţilor A. şi C. şi suspectei D. le-a revenit câte o cotă de 31,6%, iar numitei F. i-a revenit o cotă de 5%. Aparent, folosul patrimonial obţinut de către inculpatul A. este mai mic decât cota parte de 75% aferentă participării la capitalul social, însă în realitate acesta este neschimbat, renunţarea la o parte din beneficiul cuvenit având semnificaţia exercitării de către acest inculpat a prerogativei dispoziţiei (ius abutendi) ca atribut al dreptului de proprietate cu privire la bunul său.

Din încasarea facturii nr. x din 30 aprilie 2013 o cotă de 75% (adică 29.184,98 RON) a revenit lui A., iar F. a obţinut 5% (adică 1.945,67 RON); în total aceştia au obţinut 31.130,65 RON;

Din încasarea facturii nr. x din 28 iunie 2013, o cotă de 75% (adică 30.273,75 RON) a revenit lui A., iar o cotă de 5% (adică 2.018,25 RON) a revenit numitei F.; în total aceştia au obţinut 32.292 RON

Şi cu privire la aceste două facturi, din declaraţia fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie 2013 - 30 iunie 2013, înregistrată la Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice sub nr. x din 28 martie 2014 rezultă că beneficiile au fost repartizate în alt mod decât cel prevăzut în statutul G., argumentele expuse mai sus pentru anul 2012 fiind valabile şi în acest caz.

Din încasarea facturii nr. x din 25 septembrie 2013, o cotă de 75% (adică 326.782,50 RON) a revenit lui A., o cotă de 10% (adică 43.571 RON) a revenit inculpatei B., iar o cotă de 5% (adică 21.785,50 RON) a revenit numitei F.; în total aceştia au obţinut 392.139 RON.

Prin urmare, de pe urma încheierii acestor contracte, inculpata B. a obţinut 43.571 RON, inculpatul A. a obţinut 399.375,23 RON iar fiica acestuia, F. a obţinut 26.625,02 RON.

Totodată, au fost obţinute foloase patrimoniale şi de către inculpatul C., care a deţinut o cotă de 10% din capitalul social al SCPA G.

Inculpaţii nu au negat nici un moment derularea acestor relaţii comerciale dar au arătat că acestea erau unele perfect legale şi că toate sumele de bani ce au fost încasate de către SCPA G. au fost restituite. Însă, s-a constatat că şi în ipoteza în care ulterior încasării sumelor de bani acestea au fost restituite, sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de conflict de interese, având în vedere că această infracţiune se consumă la momentul obţinerii folosului patrimonial de către persoana menţionată în textul incriminator. Restituirea ulterioară a sumelor de bani nu are relevanţă asupra îndeplinirii cerinţelor legale privind săvârşirea infracţiunii de conflict de interese ci poate avea relevanţă exclusiv în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate de instanţa de judecată.

Astfel, primul act material s-a consumat la data de 28 iunie 2013, când SC pentru Închiderea Conservarea Minelor SA a efectuat plata către SCPA G. a ultimei tranşe aferente contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 martie 2012, iar cel de-al doilea act material s-a consumat la data de 25 septembrie 2013, când în contul SCPA G. a fost virată suma de 540.280,40 RON (435.710 RON plus TVA), aferentă contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 septembrie 2012. Prin urmare, în aceste momente au fost obţinute şi foloasele patrimoniale care au întregit latura obiectivă a fiecărui act material în parte al infracţiunii continuate reţinute în sarcina inculpaţilor.

Inculpatul a arătat şi că facturile au fost redactate cu menţionarea L. dintr-o simplă eroare, însă Curtea nu poate primi această afirmaţie din moment ce redactarea mai multor acte, precum contracte, facturi, ordine de plată, adrese în cadrul dosarului de executare silită, toate în scopul încasării de sume de bani de către SCPA G. contrazice în mod clar o astfel de ipoteză.

Inculpata B. a arătat că nu a încălcat legea, că a urmărit ca în activitatea sa de lichidator al SC L. SA să nu aducă atingere patrimoniului debitoarei, obiectiv pe care l-a realizat.

Inculpatul A. a arătat că nu a avut nicio implicare în activitatea SCPA G. şi E. în perioada în care în documentele celor două entităţi au fost coordonatori inculpatul C. şi suspecta D., respectiv inculpata B.

De asemenea, inculpatul a arătat că beneficiarul celor două contracte ar fi fost de fapt E., iar nu debitorul aflat în lichidarea acesteia, însă această susţinere nu are nici o susţinere, având în vedere că pe contractul nr. x din 20 septembrie 2012 la pct. 2 (datele clientului) este trecută chiar SC L. SA prin E., contractul purtând ştampila acestei societăţi. În mod asemănător, celălalt contract poartă ştampila acestei societăţi, însă şi a E., iar la datele privind clientul este E. în calitate de lichidator judiciar al SC Pentru Închiderea şi Conservarea Minelor - în faliment.

Se desprinde astfel concluzia că inculpata B. a încheiat aceste două contracte în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe care le avea în calitatea sa de reprezentant legal al lichidatorului judiciar al SC L. SA, iar nu în vreo altă calitate.

Inculpatul C. a susţinut că inculpatul A. este cel care a administrat în fapt atât SCPA G. cât şi E., declaraţia sa coroborându-se sub acest aspect cu declaraţiile suspectei D., precum şi ale martorilor P., S., Q. şi R., dar şi cu înscrisurile reprezentând mesaje transmise prin poşta electronică între avocaţii şi angajaţii celor două entităţi profesionale.

Deşi în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut doar parţial săvârşirea infracţiunii de care era acuzat, în faţa instanţei de judecată acesta a arătat că recunoaşte integral situaţia de fapt menţionată în actul de sesizare al instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte modul în care erau administrate SCPA G. şi E. şi modul în care se luau deciziile în cadrul acestora, inclusiv cele de încheiere a acestor contracte de asistenţă juridică, inculpatul C. a precizat că relaţia dintre SC A. "X" şi E., a fost întotdeauna coordonată de către dl. X, deciziile privind oportunitatea şi încheierea contractelor de asistenţă juridică dintre cele două societăţi, conţinutul acestora, clauzele, onorariile fiind luate de dl A. Acesta a mai arătat că în opinia sa Contractul nr. x din 20 martie 2012, a fost redactat de martora M., şi că obiectul şi conţinutul acestuia a fost dictat şi stabilit de către A. Referitor la contractul nr. x din 20 septembrie 2012, inculpatul a arătat că acesta i-a fost dictat de către dl. A. Martora nu a confirmat aspectele menţionate de către inculpatul C. dar nici nu le-a infirmat arătând că nu reţine detalii despre aceste contracte.

Martora D. a precizat în cursul urmării penale că relaţia de colaborare dintre E. şi SCPA "G." a fost coordonată întotdeauna de inculpatul A. care decidea dacă şi ce contracte se semnează, termenii de colaborare, onorarii şi strategia de urmat în dosare. Fiind audiată în faţa instanţei de judecată martora a reiterat aceste declaraţii.

Aceleaşi aspecte au fost susţinute în declaraţiile martorului P., avocat colaborator al SCPA G. în perioada 2011-2014, care a precizat că dispoziţiile asociatului majoritar erau "... literă de lege ...", acesta exercitând în fapt şi conducerea E.

Un mesaj din data de 30 ianuarie 2012, ora 1:14 PM emis de la adresa x@x.ro transmis mai multor adrese de poştă electronică printre care şi cele denumite "C." (echivalentul adresei de e-mail x@x.ro), "P." (echivalentul adresei de e-mail x@x.ro), "Q." (echivalentul adresei de e-mail x@x.ro) şi "D." (echivalentul adresei de e-mail x@x.ro) are următorul conţinut:"1) Clientul vostru e E. Vă duceţi cu căciula în mână să vă dea de muncă! 2) Dacă până la ora 15:00 M. nu prezintă contractul de transfer E. - FF., o dau pe ea afară. Eu am muncit şi mi-am dat sănătatea să aveţi voi bani. Munciţi!!"

Un alt mesaj relevant este cel din data de 27 ianuarie 2012, ora 12:32 PM, emis de la aceeaşi adresă având mai mulţi destinatari printre care şi "C.", "P." şi "D.", care are următorul conţinut:

"Cel mai important client al său e E. Are să va dea de lucru de nu puteţi duce. Trataţi-l ca pe un client. Probabil că nu-l vedeţi pt. că e chiar în curte la voi. Reguli: team work, eficienţă totală, efort fără limite şi păstrarea prestigiului celor două branduri ce vi le-am dat temporar în folosinţă. Succes! şi nu cumva să mai scrieţi sau să vorbiţi după mine. Vd. "

De asemenea, au mai fost identificate mesaje transmise de la/către adresa x@x.ro din care rezultă că inculpatul A. era informat cu privire la situaţia financiară a societăţii de avocatură, facturile emise şi plăţile făcute, achiziţiile necesare. Spre exemplu, la data de 29 iunie 2013, inculpatul A. a fost informat de către martorul N. cu privire la activitatea din săptămâna 25 - 28 iunie, printre care şi facturarea clientului "SC pentru Închiderea şi Conservarea Minelor" cu suma de 50.052,60 RON . Această valoare este regăsită de altfel în factura nr. x din 28 iunie 2013 menţionată mai sus, emisă în baza Contractului de asistenţă juridică nr. x din 20 martie 2012.

Având în vedere declaraţiile menţionate anterior cât şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a considerat că este indubitabil faptul că inculpatul A. este cel care conducea atât activitatea SCPA "G." cât şi pe cea a E.

Inculpatul a arătat că aceste mesaje şi altele similare aveau doar un caracter motivaţional pentru angajaţii săi şi că nu era implicat într-un mod determinant în activitatea SCPA "G." sau a E. Această susţinere este dublată de declaraţiile date de martore care au încercat să acrediteze în faţa instanţei că activitatea biroului de avocatură era coordonată printr-un consens între inculpatul, inculpatul C. şi martora D. Aceste martore au arătat că ocupau funcţii administrative în cadrul celor două entităţi ştiind doar cine transmitea dispoziţii către ele fără a putea da informaţii clare sau direct percepute despre modul în care aceste dispoziţii erau decise sau de către cine.

Însă, din conţinutul mesajelor menţionate anterior prin care inculpatul A. dă diferite dispoziţii avocaţilor parteneri sau angajaţilor celor două societăţi profesionale şi din declaraţiile inculpatului C., ale martorului P. sau ale martorei D., Curtea constată că în realitate inculpatul era cel ce decidea acţiunile ce urmau a fi efectuate atât în ceea ce priveşte SCPA "G. cât şi E.

De asemenea, martora Q., angajată a SCPA G. în perioada 2003 - 2012, a declarat că după ce inculpatul C. a fost numit asociat coordonator al societăţii de avocatură, inculpatul A. şi-a continuat activitatea în cadrul SCPA G., fiind considerat şi el şef ... având în vedere calitatea de fondator".

De asemenea, martorul P. a arătat că în cazul în care se încheiau contracte de asistenţă juridică cu E. acestea nu puteau fi încheiate fără notificarea prealabilă şi acordul exprimat de către inculpatul GG.

Martorul S., angajată a E. în perioada decembrie 2013- iulie 2017 a declarat că inculpatul A. era în fapt şef şi la E. şi la SCPA G. şi că acesta transmitea dispoziţiile sale atât verbal cât şi prin poşta electronică. Ulterior, în faţa instanţei de judecată martora a revenit parţial asupra declaraţiilor date, motiv pentru care instanţa nu va avea în vedere aceste declaraţii ulterioare ale acesteia având în vedere că declaraţiile date în faza de urmărire penală de către martoră sunt singurele care sunt susţinute de restul materialului probatoriu administrat în cauză.

Martorul M., angajată la SCPA G. de la înfiinţare până la data de 1 decembrie 2012, a precizat că a întocmit şi semnat factura nr. x din 20 martie 2012, însă nu poate preciza cine i-a solicitat să facă acest lucru .

Martorul N., angajată la SCPA G. de la data de 23 noiembrie 2012 până la data de 15 aprilie 2015, a precizat că a întocmit şi semnat factura nr. x din 25 septembrie 2013, însă nu poate preciza cine i-a solicitat să facă acest lucru.

Curtea de apel a constatat şi faptul că, începând cu data de 18 februarie 2015, la două zile după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 50A din 16 februarie 2015, inculpatul A. a efectuat demersuri pentru a restitui suma încasată de societatea de avocatură de la Societatea H. SA, plăţile nefiind însă acceptate. Această sumă a fost restituită la data de 10 noiembrie 2016 în urma pronunţării de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a Deciziei nr. 776 din 6 octombrie 2016 în Dosarul nr. x din 2015, prin care SC L. SA a fost obligată la întoarcerea executării silite. În mod asemănător, în luna septembrie 2017, a fost restituită SC L. SA suma încasată prin ordinele de plată emise în derularea contractului de asistenţă juridică nr. x din 2012.

Inculpaţii au arătat în mod constant că norma de incriminare în baza căreia s-a dispus trimiterea lor în judecată nu era una previzibilă la momentul la care au fost încheiate cele două contracte, având în vedere că acest gen de raport comercial era unul des uzitat şi că anterior pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 50A din 16 februarie 2015 nu a existat jurisprudenţă prin care să se constate că practicianul în insolvenţă este funcţionar public şi prin urmare subiect activ al infracţiunii de conflict de interese.

În cazul celui de-al doilea act material, activitatea ilicită s-a derulat în perioada 20 septembrie 2012-25 septembrie 2013, astfel că la data de 25 septembrie 2013, când a fost încasat onorariul de 540.280,40 RON în baza demersurilor efectuate de către inculpatul C. (emiterea adresei din data de 23 septembrie 2013 către I., J. şi K., aflată la fila nr. x din vol. 11 al dosarului de urmărire penală, emiterea către Societatea H. SA a facturii aflate la fila nr. x din vol. 8 al dosarului de urmărire penală), inculpata B. devenise deja asociat al SCPA G.

În ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică nr. x din 20 septembrie 2012, acesta a fost încheiat pentru asistare într-un litigiu al SC L. SA (în calitate de creditor) cu Societatea H. SA (în calitate de debitor), mai exact pentru executarea silită a debitorului, fiind astfel constituit dosarul nr. x din 23 ianuarie 2013 pe rolul I., J. şi K. Este prevăzut de lege (art. 3717 din C. proc. civ. anterior - în vigoare până la 15 februarie 2013, art. 669 din Noul C. proc. civ.) că în cadrul executării silite debitorul suportă şi alte cheltuieli legate de executare (onorariu executor, onorariu avocaţi, etc.).

În aceeaşi perioadă - ianuarie 2013, SC L. SA (tot în calitate de creditor) avea de recuperat o creanţă de la debitoarea Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin în cuantum de 19.464.356 RON, conform Sentinţei nr. 329 din 29 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. x din 2012. În vederea executării silite, tot pe rolul I., J. şi K. a fost constituit dosarul nr. x din 9 ianuarie 2013, în care în mod similar, SC L. SA, reprezentată şi asistată tot de către SCPA G., a solicitat ca în cheltuielile de executare să fie inclus şi onorariul avocatului de 546.666,40 RON (440.860 RON plus TVA), conform facturii proforme nr. x din 9 ianuarie 2013. Suma însă nu a fost obţinută deoarece Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta-Turnu Severin a intrat în insolvenţă, fapt ce a dus la închiderea procedurii executării silite.

În esenţă, cei trei inculpaţi erau asociaţi ai biroului de avocatură, fiecare beneficiind de o cotă din sumele încasate în urma activităţii acestui birou, la momentul încasării onorariilor avocaţiale rezultate în urma încheierii celui de al doilea contract de asistenţă juridică. De asemenea, inculpata GG. a fost cea care se ocupa de situaţia juridică şi a creanţelor Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA Curtea consideră că este relevant a se menţiona şi faptul că toţi cei trei inculpaţi erau avocaţi şi chiar dacă nu practicau drept penal aceştia aveau în mod cert unele cunoştinţe juridice şi în acest domeniu.

Curtea de apel a constatat că este o practică comună aceea ca un lichidator judiciar al unei entităţi juridice să încheie contracte de asistenţă juridică cu o firmă de avocatură care să reprezinte interesele creditorului aflat în insolvenţă având în vedere rigorile procesual civile. Dar, această practică trebuie înţeleasă în sensul în care acţiunile lichidatorului judiciar în alegerea avocatului sunt unele care sunt derivate din buna credinţă în alegerea avocatului şi sunt menite exclusiv pentru a asigura realizarea interesului societăţii comerciale al cărei lichidator a fost desemnat.

În ceea ce priveşte foloasele patrimoniale obţinute de inculpata B. pentru sine, pentru soţul său, inculpatul A. şi pentru fiica acestuia F. prin încheierea acestor contracte de asistenţă juridică, acestea au fost în cuantum total de 469.571,25 RON şi au revenit proporţional cu cota de participare la capitalul social (art. 21, alin. (2) din Statutul SCPA G. din data de 14 octombrie 2002 - filele nr. x din vol. 5 al dosarului de urmărire penală) astfel, cu precizarea că aplicarea cotelor s-a efectuat la valoarea fără TVA a facturilor:

- Din încasarea facturii nr. x din 20 martie 2012, o cotă de 75% (adică 13.134 RON) a revenit lui A., iar o cotă de 5% (adică 875,60 RON) a revenit numitei F.; în total aceştia au obţinut 14.009,60 RON. Cu privire la acest aspect, pe parcursul urmăririi penale, SCPA G. a pus la dispoziţia organelor judiciare Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 10 martie 2013 a Asociaţilor G., conform căreia beneficiile pentru anul 2012 într-un mod diferit de cel prevăzut în statut, în sensul că inculpaţilor A. şi C. şi suspectei D. le-a revenit câte o cotă de 31,6%, iar numitei F. i-a revenit o cotă de 5% . Aparent, folosul patrimonial obţinut de către inculpatul A. este mai mic decât cota parte de 75% aferentă participării la capitalul social, însă în realitate acesta este neschimbat, renunţarea la o parte din beneficiul cuvenit având semnificaţia exercitării de către acest inculpat a prerogativei dispoziţiei (ius abutendi) ca atribut al dreptului de proprietate cu privire la bunul său.

- Din încasarea facturii nr. x din 30 aprilie 2013 o cotă de 75% (adică 29.184,98 RON) a revenit lui A., iar F. a obţinut 5% (adică 1.945,67 RON); în total aceştia au obţinut 31.130,65 RON;

- Din încasarea facturii nr. x din 28 iunie 2013, o cotă de 75% (adică 30.273,75 RON) a revenit lui A., iar o cotă de 5% (adică 2.018,25 RON) a revenit numitei F.; în total aceştia au obţinut 32.292 RON

În cauza de faţă scopul încheierii contractelor de asistenţă juridică a fost nu doar acela de protejare a intereselor patrimoniale ale SC L. SA ci şi acela de a obţine de către lichidatorul judiciar al societăţii şi de către membrii familiei sale beneficiile materiale menţionate anterior.

Conform prevederilor art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei (în vigoare în acea perioadă), una dintre atribuţiile lichidatorului judiciar este aceea de a conduce activitatea debitorului. Prin urmare, încheierea unui contract de asistenţă juridică de către inculpată îndeplineşte cerinţa de a fi un act efectuat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

În ceea ce priveşte obligaţia de abţinere a inculpatei B., Curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, care stipulează că în cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării din profesie, dacă se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut şi în Codul de etică profesională. Cu atât mai mult, practicianul în insolvenţă are obligaţia de abţinere atunci când se află în starea de conflict de interese prevăzută de legea penală.

Astfel, chiar dacă există o practică comună ca un lichidator judiciar al unei entităţi juridice să încheie contracte de asistenţă juridică cu o firmă de avocatură, practică ce nu atrage consecinţe penale, aceasta nu implică şi situaţia în care se încheie astfel de contracte cu firma de avocatură a soţului lichidatorului judiciar, firmă de avocatură în care lichidatorul judiciar este şi asociat.

Această concluzie ţine de domeniul evidenţei indiferent că infracţiunea a fost comisă anterior sau ulterior atribuirii de ÎCCJ a calităţii de funcţionar public lichidatorului judiciar. Norma incriminatoare a conflictului de interese era previzibilă la momentul săvârşirii infracţiunii de către inculpaţi astfel încât putea stabili clar care era conduita ilicită de la care persoanele vizate trebuie să se abţină, existând de asemenea şi suficientă jurisprudenţă care clarifice când exista sau nu infracţiunea de conflict de interese.

Aceste considerente privind netemeinicia apărărilor inculpaţilor sunt valabile şi în ceea ce priveşte susţinerile privind aplicabilitatea principiului error communis facit jus sau cea referitoare la lipsa intenţiei ca formă de vinovăţie a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor referitoare la faptul că între SCPA "G., L. SA cât şi E. au avut loc doar raporturi comerciale între persoane juridice private, Curtea de apel a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele Deciziei nr. 50/A din data de 16 februarie 2015, în procedura insolvenţei, practicianul în insolvenţă desemnat administrator judiciar provizoriu sau administrator judiciar are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) C. pen. şi, în consecinţă, poate fi subiect activ al infracţiunii de conflict de interese. De menţionat aici este şi faptul că SC L. SA era o societate care avea capital integral de stat la momentul la care interesele sale financiare erau realizate de inculpata cu ajutorul sau la îndemnul celorlalţi doi inculpaţi.

Deoarece practicienii în insolvenţă îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, persoană juridică de utilitate publică (art. 46, alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă), se desprinde concluzia că aceştia sunt funcţionari publici atât în accepţiunea prevederilor art. 147, alin. (1) din C. pen. din 1969, cât şi în cea a prevederilor art. 175, alin. (2) din Noul C. pen.

Astfel cum se arată şi în considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) şi (2) din C. pen. este considerată funcţionar public, conform art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., persoana care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Astfel, în condiţiile în care cele două categorii de funcţionari publici la care se referă art. 175 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. se pot încadra în sfera persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiilor publice, prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen. au în vedere o categorie distinctă de persoane, şi anume persoanele care îşi desfăşoară activitatea în domeniul economic, în cadrul unor persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 2/15 ianuarie 2014, a arătat că:

"Semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ. (...) Potrivit legii penale, noţiunile de funcţionar public şi de funcţionar au un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ. (...) În legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic."

În aceeaşi decizie, se mai reţine că unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate funcţionari publici în condiţiile art. 175 alin. (2) din Noul C. pen., atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, aşa cum este şi cazul practicienilor în insolvenţă.

S-a mai invocat faptul că potrivit O.U.G. nr. 86/2006 UNPIR este persoană juridică de "utilitate" publică, autonomă şi fără scop lucrativ, din care fac parte practicienii în insolvenţă, în condiţiile stabilite de prezenta ordonanţă de urgenţă. Sediul UNPIR se află în municipiul Bucureşti, iar C. pen. foloseşte un alt termen, respectiv acela de "interes" public, cele două noţiuni nefiind identice. Această apărare este în opinia Curţii ilogică, diferenţa dintre termenii folosiţi în două legi diferite neavând nici un fel de relevanţă în reţinerea calităţii de funcţionar public a inculpatei GG. Aspectele relevante în cauza de faţă sunt pe de o parte faptul că UNPIR este persoană juridică de "utilitate" publică, autonomă şi fără scop lucrativ controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă şi, pe de altă parte, acela că în calitatea sa inculpata exercita un serviciu de interes public.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a Deciziei CCR nr. 603/2015, s-a reţinut că prin această decizie s-a constatat că sintagma "raporturi comerciale" din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională şi că sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din C. pen., cu raportare la art. 301 din C. pen., este neconstituţională, având în vedere lipsa de claritate şi previzibilitate a acestor dispoziţii legale. Prima instanţă a constatat că această decizie a Curţii Constituţionale nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă având în vedere că în cauza prezentă nu este vorba despre raporturi comerciale între persoane juridice de drept privat, cum ar putea părea la o primă vedere, ci astfel cum am arătat anterior este vorba despre contracte încheiate între o persoană juridică de drept privat şi un funcţionar public în sensul legii penale, respectiv inculpata GG. care era lichidator judiciar al Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Deciziei nr. 6/2017 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea constată că prin această decizie s-a stabilit că fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale. În cauza de faţă, autorul infracţiunii, respectiv inculpata B., în calitate de asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a îndeplinit acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către sine (venituri de 43.571 RON), de către soţul său, inculpatul A. (venituri de 399.375,23 RON) şi de către fiica acestuia F. (venituri de 26.625,02 RON). După cum se poate observa din analiza celor menţionate anterior situaţia de fapt reţinută în această cauză penală este evident diferită de situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea Deciziei nr. 6/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fiind vorba despre acţiuni total diferite ale autorilor celor două infracţiuni. Din aceste considerente Curtea consideră că nu se poate reţine în cauza de faţă aplicabilitatea Deciziei nr. 6/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea Deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea a constatat că prin această decizie s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte efectele deciziilor Curţii Constituţionale, sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 147 din Constituţie. Din cadrul acestui text constituţional numai alin. (4) are o aplicabilitate generală, în sensul că acesta îşi găseşte aplicarea în raport cu toate deciziile Curţii pronunţate în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Constituţie şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit acestui alineat, "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". În ce priveşte modalitatea în care se repercutează, în timp, efectele deciziilor Curţii Constituţionale, pentru a nu se aduce atingere unui alt principiu constituţional, acela al neretroactivităţii, legea fundamentală prevede că ele se produc ex nunc, numai pentru viitor. Aşadar, declararea unei norme ca neconstituţională este asemănătoare abrogării respectivei norme, care lasă situaţiile trecute, încheiate în perioada ei de activitate, neatinse, consecinţele înlăturării normei (prin abrogare sau declarare ca neconstituţională) fiind rezervate domeniului viitorului.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de apel a constatat că cererea inculpatului de a se considera împlinit faţă de el termenul de prescripţie al răspunderii penale nu este fondată. Fapta autoarei infracţiunii s-a epuizat la data de 20 septembrie 2012, iar prin ordonanţa procurorului din data de 28 noiembrie 2017 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la conflict de interese, ulterior fiind pusă în mişcare acţiunea penală. Având în vedere că dispoziţiile legale privind prescripţia răspunderii penale erau în vigoare la acel moment, s-a constatat că termenul de prescripţie al răspunderii penale a inculpatului nu s-a împlinit până în prezent, fiind posibilă tragerea sa la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită.

În plus, prescripţia răspunderii penale este o instituţie ce vizează fapta, iar nu făptuitorii motiv pentru care întreruperea cursului prescripţiei penale produce efecte in rem, iar nu in personam. Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale se produce faţă de "participantul" la săvârşirea infracţiunii prin îndeplinirea unor acte de procedură în cursul urmării penale pornite faţă de alt participant indiferent dacă participantul faţă de care nu s-a început urmărirea penală obţinuse sau nu calitatea de suspect sau inculpat până la împlinirea termenului general al prescripţiei. Termenul de prescripţie reprezintă intervalul de timp în care organele judiciare îşi pot exercita dreptul de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni şi de a aplica pedepse pentru faptele comise, privite obiectiv, în ansamblul lor, şi nu subiectiv, din perspectiva persoanelor care au participat la comiterea acestora. Prin urmare, împlinirea acestui termen are ca efect decăderea organelor judiciare din dreptul anterior menţionat. Aşa fiind, este firesc ca îndeplinirea oricărui act de procedură în privinţa faptelor comise să aibă ca efect debutul unui nou termen de prescripţie cu privire la ansamblul faptelor care, împreună, formează infracţiunea sau infracţiunile urmărite, până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, conform art. 155 alin. (4) din C. pen. În cazul în care aceste infracţiuni au fost săvârşite în participaţie, acelaşi efect se va produce, independent de persoanele care le comit sau îşi aduc aportul la săvârşirea lor sau de calitatea procesuală obţinută în cadrul procesului penal. Doar în acest fel poate fi atinsă finalitatea procesului penal, care constă în aflarea adevărului, principiu prevăzut la art. 5 din C. proc. pen.

Faţă de cele expuse anterior, prima instanţă a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, prin raportare şi la dispoziţiile art. 15 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., că faptele reţinute în rechizitoriu în sarcina inculpaţilor există, sunt prevăzute de legea penală, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Cu privire la legea penală mai favorabilă şi eventuala schimbare de încadrare juridică a faptelor conform noului C. pen., în contextul intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noului C. pen., s-a apreciat că în cauză nu pot fi combinate dispoziţiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituţie aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare şi stabilirea în urma acestei operaţiuni a acelei dintre cele două legi care permite o soluţie mai favorabilă situaţiei fiecărui inculpat, în raport de instituţiile concret aplicabile în cauză. O combinare a dispoziţiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separaţiei puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înţeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar şi principiului egalităţii în faţa legii (prin stabilirea unei situaţii mai bune inculpaţilor care sunt judecaţi în această perioadă şi în raport de cei care au săvârşit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi şi au fost deja condamnaţi definitiv anterior acestui moment şi faţă de cei care au săvârşit faptele integral după intrarea în vigoare a legii noi).

Această interpretare corespunde jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la crearea unei "lex tertia", jurisprudenţă care se regăseşte în considerentele mai multor decizii în care Curtea a analizat constituţionalitatea unor dispoziţii legale noi, de natură a crea o situaţie mai favorabilă. Astfel, prin Decizia nr. 1740 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat "Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze". "Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret."

De altfel, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, reţinând în considerente că interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituţiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigenţele constituţionale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituţiile de drept penal aparţinând fiecărei legi succesive, cu consecinţa directă a schimbării conţinutului şi sensului actelor normative adoptate de către legiuitor.

Este evident însă că această jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional permit aplicarea principiilor menţionate pentru fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată în parte, situaţia concretă a fiecăruia dintre aceştia putând conduce la identificarea, în mod global evident, a legii penale mai favorabile.

În situaţia în care legea nouă aduce mai multe modificări în afara limitelor de pedeapsă (elementul iniţial în raport de care se stabileşte care dintre cele două legi este mai favorabilă), urmează să stabilească legea penală mai favorabilă în raport de modificările aplicabile relevante în cauză care conduc la o situaţie juridică concretă favorabilă inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor acestor elemente, incluzând aici evident şi dispoziţiile legale privind modalitatea executării pedepsei, prescripţia răspunderii penale ş.a.m.d.

Din punctul de vedere al Curţii de apel, în procesul de individualizare al pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa nu se poate orienta în concret decât spre minimul limitelor special al pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite. Chiar dacă minimul special era unul mai redus conform vechiul C. pen., Curtea de apel a considerat că Noul C. pen. este legea mai favorabilă în cazul inculpaţilor. Astfel, luând în calcul modalităţile posibile de individualizare ale pedepsei, respectiv posibilitatea amânării aplicării unor pedepse faţă de inculpaţi, prima instanţă a constatat că pentru situaţia practică a acestora mai favorabile le sunt dispoziţiile noului C. pen. Această concluzie este întărită şi de faptul că fiecare dintre inculpaţi are calitatea de avocat, iar prin Decizia CCR nr. 225/2017 s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituţională. Abrogarea acestui text de lege, chiar şi în condiţiile condamnării inculpaţilor la o pedeapsa cu amendă penală sau cu suspendare condiţionată conform vechiul C. pen., ar conduce la pierderea calităţii de avocat.

În drept, fapta inculpatei B., care în calitate de asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a îndeplinit următoarele acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către sine (venituri de 43.571 RON), de către soţul său, inculpatul A. (venituri de 399.375,23 RON) şi de către fiica acestuia F. (venituri de 26.625,02 RON):

- a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A. şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Târgu Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit inculpatului A. şi suma de 4.839,52 RON a revenit fiicei acestuia, F.;

- a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A. şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 09 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (dosar nr. x din 2013 al I., J. şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON i-a revenit ei însăşi, suma de 326.782,50 RON a revenit soţului său A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit fiicei acestuia F. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane, prevăzută de art. 301, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului C. care în calitate de avocat coordonator la SCPA "G." - CUI x, a sprijinit-o pe inculpata B., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu de asociat coordonator al E. - CUI x, lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x a îndeplinit acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F., sprijin care s-a materializat în următoarele acţiuni:

- a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 cu E., în calitate de lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, reprezentată de inculpata B., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Tg. Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit numitului A. şi suma de 4839,52 RON a revenit numitei F.;

- a încheiat cu SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA prin lichidatorul judiciar E. reprezentată de inculpata B., Contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (Dosar nr. x din 2013 al I., J. şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON a revenit inculpatei B., suma de 326.782,50 RON a revenit numitului A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit numitei F.

realizează elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. (1) din C. pen. şi art. 5, alin. (1) din C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului A. care în calitate de asociat majoritar la SCPA "G." - CUI x şi E. - CUI x, în perioada 2012 - 2013, i-a determinat pe inculpaţii B., asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x şi C., asociat coordonator la SCPA "G." - CUI x, să încheie două contracte de asistenţă juridică având ca prestator această societate de avocatură şi ca beneficiar Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, aflată în faliment, având ca de lichidator judiciar pe E. - CUI x, reprezentată de inculpata B., soţia sa, care a îndeplinit astfel acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F., după cum urmează:

- contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 încheiat cu E., în calitate de lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, reprezentată de inculpata B., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situat în Târgu Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit inculpatului A. şi suma de 4.839,52 RON a revenit numitei F.;

- contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 încheiat cu SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA prin lichidatorul judiciar E. reprezentată de inculpata B., având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (dosar nr. x din 2013 al I., J. şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON a revenit inculpatei B., suma de 326.782,50 RON a revenit inculpatului A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit numitei F., realizează elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la folosirea funcţiei pentru favorizarea unei persoane, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 301, alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. (1) din C. pen. şi art. 5, alin. (1) din C. pen.

Inculpata B. în calitate de autor este subiect activ calificat al infracţiunii, având calitatea de funcţionar public în înţelesul legii penale, atât prin raportare la prevederile art. 147, alin. (1) din C. pen. anterior, cât şi în accepţiunea art. 175, alin. (2) din C. pen. actual.

Obiectul juridic al infracţiunii este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la integritatea conduitei funcţionarului public în exercitarea atribuţiilor de serviciu, relaţii care presupun şi abţinerea acestuia de la luarea unei decizii care să aducă direct sau indirect lui sau unei terţe persoane (soţ sau rudă/afin de până la gradul II inclusiv) un folos patrimonial.

Prin incriminarea acestei infracţiuni, legiuitorul a urmărit să asigure integritatea şi obiectivitatea în procesul de luare a deciziilor şi, implicit, menţinerea încrederii cetăţenilor în activitatea funcţionarilor publici.

Elementul material în cazul inculpatei B. îl constituie îndeplinirea unor acte în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, care au generat foloase patrimoniale pentru sine, pentru soţul său şi pentru fiica acestuia, respectiv atribuirea a două contracte de asistenţă juridică firmei de avocatură în care soţul său, inculpatul A. şi fiica acestuia deţineau majoritatea capitalului social.

În ceea ce priveşte pe inculpatul A., actele de instigare comise de acesta au constat în îndemnul adresat atât inculpatei B., soţia sa, reprezentant al E. - lichidator judiciar al SC L. SA cât şi inculpatului C., reprezentant al SCPA G. de a încheia contracte de asistenţă juridică prin care atât el cât şi alţi membri ai familiei sale să obţină foloase patrimoniale. Actele de instigare s-au realizat în mod direct, atât prin îndemnuri verbale, cât şi prin mesaje transmise prin poşta electronică utilizată în cadrul firmelor la care asocierilor la care acesta deţinea capital social majoritar.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol cu privire la integritatea şi obiectivitatea procesului decizional şi, implicit, cu privire la încrederea pe care cetăţenii o au în activitatea funcţionarilor publici. În îndeplinirea atribuţiilor sale, funcţionarul public trebuie să fie independent, să acţioneze liber de orice influenţe care i-ar putea afecta raţionamentul profesional, integritatea şi obiectivitatea în procesul de luare a deciziilor.

Fiind o infracţiune de pericol, raportul de cauzalitate dintre elementul material al laturii obiective (conduita ilicită a funcţionarului public) şi urmarea imediată (afectarea prestigiului unităţii publice din care face parte făptuitorul) rezultă din însăşi materialitatea faptei.

Cerinţa obţinerii foloaselor patrimoniale este îndeplinită, în conturile SCPA G. fiind virate sume de bani, care au fost repartizate asociaţilor conform prevederilor statutului sau înţelegerilor acestora. Au fost obţinute astfel de beneficii funcţionarul public (inculpata B.), soţul acesteia (inculpatul A.) şi un afin de gradul I - fiica soţului din altă căsătorie (martorul F.), în calitate de asociaţi. Faptul că aceste sume de bani au fost ulterior restituite de către inculpatul nu are relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii putând avea relevanţă doar sub aspectul individualizării pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, prima instanţă a constatat că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen., calificată prin scopul urmărit de aceştia, respectiv acela de a obţine foloase patrimoniale.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, prima instanţă a constatat că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de acest gen reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi. De asemenea, s-a considerat că, în cazul unor astfel de infracţiuni, unele criterii, care de regulă sunt general acceptate ca şi factori importanţi în procesul de individualizare a unor pedepse, cu precădere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, faptul că anterior comiterii faptei se bucura de o bună reputaţie, are un grad de instruire sau pregătire profesională peste medie etc. au o pondere mult mai redusă în determinarea pedepsei ce trebuie aplicată tocmai pe considerentul că în cazul unor astfel de infracţiuni infractorul profită de aceste realităţi pentru a-şi disimula comportamentul infracţional sau a-şi asigura realizarea scopului ilicit propus.

Însă, s-a reţinut că se poate considera că timpul îndelungat scurs de la perioada în care s-a reţinut comiterea infracţiunilor a dus la estomparea gravităţii faptelor şi al periculozităţii infractorilor şi, pe cale de consecinţă, prima instanţă s-a orientat spre pedepse mai blânde în cadrul procesului de individualizare.

Inculpata B. este în vârstă de 41 de ani, are cetăţenia română, studii superioare juridice, este avocat înscris în Baroul Bucureşti, este căsătorită şi nu este înscris în cazierul judiciar cu antecedente penale.

Inculpatul A. este în vârstă de 69 de ani, are cetăţenia română, studii superioare juridice, este avocat înscris în Baroul Bucureşti, este căsătorit şi nu este înscris în cazierul judiciar cu antecedente penale.

Inculpatul C. este în vârstă de 38 de ani, are cetăţenia română, studii superioare juridice, este avocat înscris în Baroul Bucureşti, este căsătorit şi nu este înscris în cazierul judiciar cu antecedente penale.

Prima instanţă a constatat că inculpaţii sunt persoane instruite, care au avut în mod constant un comportament social corect, fiind integraţi în societate, având situaţii personale şi profesionale deosebit de bune. În lumina comportamentului anterior şi ulterior al inculpaţilor, s-a constatat că săvârşirea acestei infracţiuni reprezintă un eveniment izolat care nu are puterea de a duce la concluzia că inculpaţii ar reprezenta vreun pericol pentru societate. De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că toate sumele de bani ce au fost încasate de cabinetul de avocatură în urma activităţii infracţionale au fost restituite benevol, neexistând practic nici o vătămare a intereselor persoanelor juridice implicate.

Având în vedere aceste considerente, prima instanţă a considerat că este normală reţinerea în beneficiul inculpaţilor a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., iar în ce îl priveşte pe inculpatul C. şi ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În aceste condiţii, prima instanţă a avut în vedere aceste aspecte când a apreciat atât asupra cuantumului, cât şi a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor, considerând că nu se impune să dea eficienţă funcţiei eliminatorii a pedepsei prin privarea de libertate, scopul preventiv şi funcţia de reeducare a pedepsei fiind pe deplin realizate şi în cazul menţinerii în comunitate a inculpaţilor, prin aplicarea instituţiei amânării aplicării pedepsei şi instituirea obligaţiilor prevăzute de lege în acest sens.

Având în vedere dispoziţiile legale aplicabile în cauză, s-a apreciat că se impune în cauză stabilirea unor pedepse complementare şi accesorii pentru fiecare dintre inculpaţi ce vor fi însă executate doar în ipoteza în care amânarea aplicării pedepsei principale ar fi revocată sau anulată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B., C. şi A. au declarat apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 19 noiembrie 2018, fiind acordate şapte termene de judecată, la care Înalta Curte a audiat în cursul cercetării judecătoreşti nemijlocit martorii V. şi X., precum şi pe apelanţii intimaţi inculpaţi.

Reprezentantul Ministerului Public, prin apelul declarat, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate, invocând două critici: faptul că pedeapsa complementară care a fost stabilită şi amânată în sarcina fiecăruia dintre cei 3 inculpaţi a fost stabilită într-un cuantum care nu este legal, solicitând instanţei ca, în situaţia în care va menţine această modalitate de stabilire a pedepsei, să stabilească faţă de fiecare dintre cei 3 inculpaţi o pedeapsă complementară în limitele legale, respectiv de 3 ani; în ceea ce priveşte al doilea aspect, a susţinut că soluţia de stabilire a unor pedepse şi amânarea aplicării pedepsei nu este o soluţie judicioasă raportat la gradul de pericol social al faptelor comise de cei 3 inculpaţi, pe de o parte, în acest context solicitându-se condamnarea acestora, iar pe de altă parte, s-a considerat că reţinerea de circumstanţe atenuante este nejustificată şi nejudicioasă.

A solicitat să se considere că legea penală mai favorabilă este legea veche, să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 253 din vechiul C. pen. şi să se stabilească ca modalitate de executare a pedepselor, suspendarea executării pedepsei din legea veche.

Totodată, a solicitat realizarea unui element de diferenţiere din perspectiva tratamentului sancţionator, având în vedere că inculpatul C. a beneficiat de procedura simplificată.

Prin apelurile inculpaţilor, s-au solicitat următoarele:

- inculpatul C. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. d) C. proc. pen., cu aplicarea art. 30 alin. (1) şi (5) din C. pen., fiind incidente prevederile referitoare la cauza de neimputabilitate a erorii, având în vedere că inculpatul nu a cunoscut calitatea de funcţionar public a inculpatei B., ca şi practician în insolvenţă.

În subsidiar, a solicitat menţinerea soluţiei de amânare a aplicării pedepsei şi să se dea o mai mare eficienţă criteriilor generale de individualizare.

- inculpatul A. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., motivând că fapta de instigare imputată nu există; în subsidiar, a susţinut că se impune încetarea procesului penal, în baza art. 16 lit. f) teza I din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;

- inculpata B. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există, iar în al doilea rând, în baza art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de lege, consecinţă a dezincriminării faptei prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 603/2015, care a declarat sintagma "raporturi comerciale" ca fiind neconstituţională, întrucât în anul 2012 nu era avocat, iar între Societatea de Avocaţi şi E. raporturile erau strict comerciale.

În considerarea faptului că sintagma "raporturi comerciale", acelea care existau la acea vreme, a fost declarată neconstituţională, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât printr-o decizie dată în interesul legii că se aplică în toate cauzele, a solicitat să se constate că există şi acest motiv pentru a dispune o soluţie de achitare în temeiul art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

De asemenea, a solicitat achitarea în baza aceluiaşi temei, respectiv art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., constatând lipsa laturii subiective a infracţiunii, în aplicarea principiului "error comunis facit ius".

În subsidiar, a solicitat să se constate că s-a împlinit termenul de prescripţie.

Prin raportare la motivele de apel invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi apelanţii inculpaţi şi în raport cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, prin raportare la conţinutul criticilor, se impune analizarea, cu prioritate, a apelurilor declarate de inculpaţi.

I. Examinând cauza, se reţin următoarele:

a) Potrivit dispoziţiilor art. 175 alin. (1) C. pen., funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie (...) exercită o funcţie publică de orice natură; exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

În alin. (2) se arată că este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Conform art. 176 C. pen., "prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile autoritate publică.

Spre deosebire de C. pen. anterior, C. pen. în vigoare nu mai face deosebirea între noţiunea de funcţionar public şi cea de funcţionar, aceasta din urmă nemaifiind reglementată în mod distinct.

Din analiza comparativă a dispoziţiilor legale enunţate anterior şi prevederile art. 145 C. pen. anterior ("prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public"), respectiv art. 147 C. pen. anterior ("prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145"), rezultă că funcţionar public este acea persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice, instituţii publice ori al unei instituţii sau a altei persoane juridice de interes public.

În sensul legii penale, astfel cum a statuat în mod constant literatura de specialitate şi practica judiciară, noţiunea de "funcţionar public" are o semnificaţie mai largă decât aceleaşi noţiuni din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relaţiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât şi a faptului că exigenţele de apărare a patrimoniului şi de promovare a intereselor colectivităţii impun o mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

Din perspectiva tehnicii de reglementare, se constată că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de ierarhizare a dispoziţiilor art. 175 C. pen., ci de a da o definiţie mai riguroasă noţiunii de funcţionar public, decât definiţia dată acestei noţiuni prin dispoziţiile art. 147 C. pen. anterior.

Utilizarea de către legiuitor a expresiei "funcţie publică" a fost tocmai aceea de a evita o suprapunere între noţiunea de "funcţie publică" în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi expresia utilizată în cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a şi c C. pen. raportat la art. 175 alin. (2) C. pen.

În stabilirea limitei sintagmei "funcţionar public", se are în vedere şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi articolul unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din C. pen.

Instanţa de contencios constituţional, a arătat că "semnificaţia noţiunii de funcţionar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcţionar din dreptul administrativ (...), potrivit legii penale, noţiunea de funcţionar public şi de funcţionar are un înţeles mai larg decât acela din dreptul administrativ (...), în legea penală, funcţionarul este definit exclusiv după criteriul funcţiei pe care o deţine sau, cu alte cuvinte, dacă îşi exercită activitatea în serviciul unei unităţi determinate prin legea penală, supus unui anumit statut sau regim juridic".

În aceeaşi decizie, se arată că "excluderea persoanelor care exercită profesii liberale, din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi de corupţie, nu constituie un criteriu obiectiv în funcţie de care se poate justifica intervenţia legiuitorului".

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că "determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii, precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se pretează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoanele în cauză şi autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public".

Conceptul de "funcţie publică" se află în strânsă corelaţie cu noţiunea de "interes public", ambele urmărind satisfacerea interesului general.

Prin urmare, funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea în scopul realizării interesului public şi ca atare, în exercitarea funcţiei, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal.

Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entităţi care, prin activitatea pe care o desfăşoară sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societăţii.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 19 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, că administratorul judiciar/practicianul de insolvenţă, îşi desfăşoară activitatea în realizarea unui serviciu de interes public, ceea ce atrage, implicit calitatea de funcţionar public în sensul dispoziţiilor art. 147 C. pen. anterior, respectiv art. 175 alin. (2) C. pen., şi implicit aceea de subiect activ al infracţiunii de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane.

b) Dispoziţiile legale incidente în speţă, ce se impun a fi reţinute sunt următoarele:

- art. 26 din O.U.G. nr. 86 din 8 noiembrie 2006 republicată, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă potrivit căruia exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este incompatibilă cu: a) activitatea salarială în cadrul altor profesii, cu excepţia celor a căror compatibilitate este prevăzută la alin. (2); b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei sau bunele moravuri; c) lipsa sau limitarea capacităţii de exerciţiu, în cazul persoanei fizice; d) exercitarea calităţii de notar public sau executor judecătoresc. (2) Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu: a) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior juridic sau economic; b) calitatea de avocat, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar şi expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei lor.

- art. 28 alin. (4) din aceeaşi lege, potrivit căruia practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acesteia.

- art. 29 din O.U.G. nr. 86/2006 potrivit căruia în cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării din profesie, dacă se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în statut şi în Codul de etică profesională.

- art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, potrivit cărora constituie abatere disciplinară, printre altele, încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii;

- art. 18 din Codul de Etică Profesională şi Disciplinară UNPIR:

"membrii Uniunii nu vor exercita simultan sau succesiv pentru acelaşi debitor calitatea de avocat ... într-o perioadă de 2 ani.

- art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salariată în cadrul altor profesii, decât cea de avocat.

- art. 16 lit. d) din aceeaşi lege: exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu calitatea de arbitru (...) administrator sau lichidator în cadrul procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară, în condiţiile legii.

Din analiza dispoziţiilor legale enunţate anterior se observă, pe de o parte, o delimitare între actele funcţionarului public şi cele de natură administrativă.

Din această perspectivă, raţionamentul şi interpretarea apărării sunt corecte în parte, în sensul că nu există incompatibilitate între calitatea de practician în insolvenţă şi aceea de avocat. Incompatibilitatea, în sensul legii penale, apare atunci când sunt cumulate activitatea de avocat (cum este cazul în speţă) cu cea de administrator judiciar (practician de insolvenţă) în aceeaşi cauză şi pentru acelaşi debitor.

Prin încheierea contractelor de asistenţă juridică în care aceeaşi societate debitoare, SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea calitatea de parte, s-a creat o stare de incompatibilitate, inculpata B. neputând cumula funcţia de administrator judiciar şi avocat în acelaşi timp şi pentru acelaşi debitor, raportul juridic dintre inculpată, în calitate de administrator judiciar, desemnată tocmai pentru a gestiona patrimoniul SC Închiderea - Conservarea Minelor SA, fiind de natură să favorizeze societatea de avocatură, la care era asociată, alături de soţ şi fiica sa.

c) În ce priveşte infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, reţinută în sarcina inculpaţilor în funcţie de participaţia fiecăruia, se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat existenţa faptei şi întrunirea conţinutului juridic al infracţiunii.

În contextul concret al cauzei rezultă că prima instanţă a făcut un examen amplu asupra infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, în raport cu împrejurările faptice, evidenţiind modalitatea concretă de executare, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a valorificat coroborat şi care s-a concluzionat prin stabilirea activităţii infracţionale, în raport cu infracţiunea pretins a fi comisă.

Se reţine că probatoriul administrat confirmă pe deplin existenţa şi săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane în formele de participaţie respective.

Pentru a aprecia astfel, instanţa de fond a avut în vedere probele strânse în cursul urmăririi penale, pe care le-a coroborat cu cele administrate nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declaraţiile inculpaţilor B., C. şi A., declaraţiile suspectei D., declaraţiile martorilor M., N., O., F., P., Q., R. şi S., T., precum şi înscrisurile emise de E. şi SCPA G.

Din coroborarea ansamblului probator, rezultă că inculpata B., în calitate de asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a îndeplinit următoarele acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către sine (venituri de 43.571 RON), de către soţul său, inculpatul A. (venituri de 399.375,23 RON) şi de către fiica acestuia F. (venituri de 26.625,02 RON):

- a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 martie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A. şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "redactare formulare, reprezentare juridică în două acţiuni judecătoreşti privind imobilul situate în Tg. Jiu, str. x, tronson A privind radiere ipotecă SNLO, obţinere drept de superficie asupra terenului, înscriere în C.F." în baza acestui contract societatea de avocatură a obţinut de la SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, în perioada 20 martie 2012 - 28 iunie 2013 venituri în cuantum de 96.790,30 RON (valoarea exclude TVA), din care suma de 72.592,73 RON a revenit inculpatului A. şi suma de 4.839,52 RON a revenit fiicei acestuia, F.;

- a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 20 septembrie 2012 cu SCPA "G." - CUI x, la care erau asociaţi soţul său A. şi fiica acestuia F., contract având ca obiect "asistenţă, reprezentare juridică în vederea recuperării tuturor sumelor datorate de către Complexul H. în temeiul tranzacţiei din 9 februarie 2008, incluzând notificări, redactare, semnare, depunere cereri de chemare în judecată, asistenţă pe parcursul negocierilor în vederea unei înţelegeri amiabile, exercitare căi de atac, proceduri de executare silită" în baza acestui contract, la data de 25 septembrie 2013, societatea de avocatură, în cadrul procedurii de executare silită (dosar nr. x din 2013 al I., J. şi K.) a obţinut de la Societatea H. SA - CUI x cu care SC pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA avea un litigiu, venituri în cuantum de de 435.710 RON (valoare fără TVA), din care suma de 43.571 RON i-a revenit ei însăşi, suma de 326.782,50 RON a revenit soţului său A. şi suma de 21.785,50 RON a revenit fiicei acestuia F.

Inculpatul C., în calitate de avocat coordonator la SCPA "G." - CUI x, a sprijinit-o pe inculpata B., care în exercitarea atribuţiilor de serviciu de asociat coordonator al E. - CUI x, lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x a îndeplinit acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F., sprijin care s-a materializat în încheierea celor două contracte de asistenţă juridică anterior menţionate.

Inculpatul A., în calitate de asociat majoritar la SCPA "G." - CUI x şi E. - CUI x, în perioada 2012 - 2013, i-a determinat pe inculpaţii B., asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x şi C., asociat coordonator la SCPA "G." - CUI x, să încheie două contracte de asistenţă juridică având ca prestator această societate de avocatură şi ca beneficiar Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, având ca lichidator judiciar pe E., reprezentată de inculpata B., soţia sa, care a îndeplinit astfel acte care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F.

Din examinarea actelor dosarului şi a materialului probator se constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, în modalitatea reţinută de prima instanţă, iar acestea corespund faptei reţinute în concret în sarcina inculpaţilor.

Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane incriminată prin dispoziţiile art. 301 C. pen. constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în îndeplinirea unui act, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce înseamnă că îndeplinirea actului intră în competenţele funcţiei.

Îndeplinirea unui act este o acţiune exclusiv personală a funcţionarului public, fiind incriminată în măsura în care prin aceasta se urmăreşte obţinerea unui folos material.

Actele pe care le îndeplineşte funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, trebuie să fie acte administrative individuale sau colective, dar fără caracter normativ.

O altă cerinţă esenţială pentru existenţa infracţiunii este să se constate că funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a îndeplinit un act, fiind însă necesar şi obligatoriu ca în urma acestor acte, să realizeze direct sau indirect, un folos material pentru sine sau celelalte persoane enumerate în cuprinsul art. 301 C. pen.

În ce priveşte situaţia premisă prevăzută de lege în conţinutul juridic al infracţiunii, aceasta constă în calitatea de funcţionar public a subiectului activ, cerinţă îndeplinită prin aceea că inculpata B. a acţionat în calitate de asociat coordonator al E., lichidator judiciar al Societăţii Comerciale pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA - CUI x.

Inculpatul C. a recunoscut integral în faţa instanţei de judecată situaţia de fapt menţionată în actul de sesizare al instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte activitatea de instigare reţinută în sarcina inculpatului A., care i-a determinat pe inculpaţii B. şi C., să încheie două contracte de asistenţă juridică care au generat obţinerea de foloase patrimoniale de către aceasta, de către soţul său A. şi de către fiica acestuia F., aceasta rezultă din declaraţia inculpatului C., care a susţinut că inculpatul A. este cel care a administrat în fapt atât SCPA G., cât şi E. Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţiile suspectei D., precum şi ale martorilor P., S., Q. şi R., dar şi cu înscrisurile reprezentând mesaje transmise prin poşta electronică între avocaţii şi angajaţii celor două entităţi profesionale.

Existenţa faptei de instigare la folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, în modalitatea reţinută de prima instanţă rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor, care confirmă faptul că deciziile privind oportunitatea şi încheierea contractelor de asistenţă juridică dintre cele două societăţi, conţinutul acestora, clauzele, onorariile reveneau inculpatului A.

Edificatoare sub acest aspect sunt declaraţiile martorei D., date în cursul urmării penale şi menţinute în faţa instanţei de fond, care a afirmat că relaţia de colaborare dintre E. şi G. a fost coordonată întotdeauna de inculpatul A., care decidea dacă şi ce contracte se semnează, termenii de colaborare, onorariile şi strategia de urmat în dosare; declaraţiile martorului P., avocat colaborator al SCPA G. în perioada 2011 - 2014, care a precizat că dispoziţiile asociatului majoritar erau "literă de lege ...", acesta exercitând în fapt şi conducerea E. şi că în cazul în care se încheiau contracte de asistenţă juridică cu E. acestea nu puteau fi încheiate fără notificarea prealabilă şi acordul exprimat de către inculpatul; martora Q., angajată a SCPA G. în perioada 2003 - 2012, care a declarat că după ce inculpatul C. a fost numit asociat coordonator al societăţii de avocatură, "inculpatul A. şi-a continuat activitatea în cadrul SCPA G., fiind considerat şi el şef ... având în vedere calitatea de fondator" declaraţia martorei S. - retractată parţial în faţa instanţei de judecată -, angajată a E. în perioada decembrie 2013 - iulie 2017, care a relatat că inculpatul A. era în fapt şef şi la E. şi la SCPA G. şi că acesta transmitea dispoziţiile sale atât verbal, cât şi prin poşta electronică.

Aceste aspecte sunt confirmate şi de conţinutul mesajelor trimise de la adresa de e-mail a inculpatului A. (din data de 30 ianuarie 2012, ora 1:14 PM, din 27 ianuarie 2012, ora 12:32 PM - dos. urm. pen.) către mai mulţi destinatari ai firmei de avocatură, care relevă îndemnurile şi preocuparea inculpatului de a se face toate demersurile pentru clientul E. şi faptul că, în realitate, inculpatul era cel ce decidea acţiunile ce urmau a fi efectuate atât în ceea ce priveşte SCPA "G., cât şi E.

În acelaşi sens, sunt şi mesajele transmise de la/către adresa de e-mail a inculpatului din care rezultă că era informat cu privire la situaţia financiară a societăţii de avocatură, facturile emise şi plăţile făcute, achiziţiile necesare.

Se reţine şi faptul că, începând cu data de 18 februarie 2015, imediat după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 50A din 16 februarie 2015, inculpatul A. a efectuat demersuri pentru a restitui suma încasată de societatea de avocatură de la Societatea H. SA, plăţile nefiind însă acceptate. Această sumă a fost restituită la data de 10 noiembrie 2016 în urma pronunţării de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a Deciziei nr. 776/06 octombrie 2016 în Dosarul nr. x din 2015, prin care SC L. SA a fost obligată la întoarcerea executării silite. În mod asemănător, în luna septembrie 2017, a fost restituită SC L. SA suma încasată prin ordinele de plată emise în derularea Contractului de asistenţă juridică nr. x din 2012.

Înalta Curte, având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză, recunoscută de inculpaţi şi confirmată de probele administrate, apreciază că faptele inculpaţilor B., C. şi A. există şi se circumscriu infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, în formele de participaţie reţinute de instanţa de fond, respectiv autorat, complicitate şi instigare, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 301 din C. pen.

Prin încheierea contractelor de asistenţă juridică cu Societate Civilă Profesională de Avocaţi "G.", s-a urmărit şi obţinut un folos material, de către inculpata B. (venituri de 43.571 RON), de către soţul său, inculpatul A. (venituri de 399.375,23 RON) şi de către fiica acestora F. (venituri de 26.625,02 RON).

În ce priveşte solicitarea inculpatei B., care a solicitat să se constate incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603/2015, care a declarat sintagma "raporturi comerciale" ca fiind neconstituţională, susţinând că în anul 2012 nu era avocat, iar între Societatea de "G.", "Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, şi E. raporturile erau strict comerciale:

Se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în considerentele Deciziei nr. 50/A din data de 16 februarie 2015 pronunţată în recursul în interesul legii, că practicianul în insolvenţă desemnat administrator judiciar provizoriu sau administrator judiciar are calitatea de funcţionar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) din C. pen. şi, prin urmare, poate fi subiect activ al infracţiunii de conflict de interese (folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane în speţă). Se reţine totodată că Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA era o societate care avea capital integral de stat la momentul la care interesele sale financiare erau realizate de inculpata B. cu ajutorul sau la îndemnul celorlalţi doi inculpaţi.

Nu poate fi însuşită apărarea inculpatului C., în sensul că sunt incidente prevederile referitoare la eroare, acesta necunoscând că, la data săvârşirii faptelor, B. avea calitatea de funcţionar public şi, prin urmare, eroarea de drept în care s-a aflat inculpatul ar fi de natură să înlăture caracterul penal al faptei.

C. pen. a reglementat printre cauzele de neimputabilitate eroarea asupra normei de drept extrapenal şi eroarea asupra caracterului ilicit al faptei, renunţând însă la menţionarea erorii de drept penal. În acest mod, s-a recunoscut posibilitatea ca necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale să îşi producă efecte în anumite cazuri, respectiv să înlăture caracterul penal al faptei, când este invincibilă, iar când este vincibilă, să atragă răspunderea penală numai pentru faptele incriminate, când sunt comise din culpă.

În cauză, susţinerea inculpatului că s-ar fi aflat în eroare nu răspunde exigenţelor textului de lege invocat.

Pentru a putea fi invocată eroarea de drept, asupra caracterului ilegal al faptei, este necesar ca în momentul săvârşirii faptei şi pe tot parcursul executării acesteia, inculpatul să se fi aflat într-o eroare invincibilă asupra normei juridice. Caracterul inevitabil al normei de drept se apreciază în raport cu gradul de cultură şi experienţa socială a inculpatului, condiţiile concrete de săvârşire a faptei, precum şi cu posibilitatea acestuia de informare, de acces la textele legislative.

Or, în concret, inculpatul avea calitatea de avocat din anul 2003 şi, chiar dacă nu cunoştea calitatea de funcţionar public a inculpatei B., existau premisele evaluării juridice a faptei sale şi a încălcării unor norme, câtă vreme activitatea desfăşurată a implicat contracte de asistenţă juridică cu Societatea Comercială pentru Închiderea - Conservarea Minelor SA, aflată în faliment, având ca lichidator judiciar pe E., reprezentată de inculpata B.

La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată, lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară şi pe parcursul procesului, nivelul de educaţie al inculpaţilor, apreciind că se impune amânarea aplicării pedepsei de câte 9 luni închisoare.

Corelând scopul urmărit prin incriminarea infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, cu modalitatea şi împrejurările concrete în care inculpaţii au comis fapta, prima instanţă a dispus în mod întemeiat condamnarea acestora la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că prin amânarea aplicării pedepsei este realizat scopul preventiv educativ al sancţiunii şi se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

În contextul concret al cauzei, prima instanţă, prin cuantumul pedepsei aplicate, orientat sub minimul special prevăzut de lege, a ţinut cont de modul în care inculpaţii au realizat fapta reţinută şi contextul general de la data săvârşirii acesteia. Totodată, a fost avut în vedere profilul moral şi de personalitate pozitiv al inculpaţilor, conduita acestora în societate, cariera de avocaţi şi vârsta acestora, elemente cărora le-a acordat eficienţa cuvenită şi le-a valorificat în mod just în favoarea inculpaţilor, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, Înalta Curte apreciază că legea nouă este mai favorabilă, chiar dacă prevede pedeapsa închisorii între 1 an şi 5 ani, adică un minim special mai mare faţă de limita minimului de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, care era mai mic în legea veche (6 luni-5 ani închisoare).

Raportat la modalităţile de individualizare ale pedepsei din legea nouă şi la calitatea de avocat a inculpaţilor, se constată că mai favorabile sunt dispoziţiile noului C. pen.

Astfel, legea nouă permite posibilitatea amânării aplicării unor pedepse faţă de inculpaţi, dar şi amânarea pedepselor complementare şi accesorii.

Totodată, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225/2017 s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituţională. Abrogarea acestui text de lege, chiar şi în condiţiile condamnării inculpaţilor la o pedeapsă cu amendă penală sau cu suspendare condiţionată conform vechiul C. pen., ar conduce la pierderea calităţii de avocat.

În ceea priveşte solicitarea subsidiară a apărării, care a invocat împlinirea termenului de prescripţie, cu privire la inculpata B., cât şi cu privire la inculpatul A., se constată că nu este întemeiată.

Pe de o parte, s-a invocat faptul că prescripţia specială nu mai este prevăzută de lege faţă de intervenţia deciziei Curţii Constituţionale, care a reţinut că întreruperea nu poate să funcţioneze decât în contextul unui act comunicat inculpatului.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., s-a reţinut că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională, însă doar în ipoteza în care cursul termenului se întrerupe pentru acte care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, întrucât ar încălca caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. şi ar crea o stare de incertitudine perpetuă pentru persoana în cauză.

Drept urmare, per a contrario, nu funcţionează întreruperea cursului prescripţiei pentru acte care sunt comunicate suspectului sau inculpatului, situaţie care este incidentă în cauză. Prin urmare, împlinirea termenului de prescripţie nu s-a realizat în prezenta cauză.

Nici susţinerea apărării în sensul că întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale nu a funcţionat pentru inculpatul A. şi că pentru acesta este împlinit termenul general de prescripţie nu poate fi primită, având în vedere că întreruperea cursului prescripţiei pentru un participant produce efectul de întrerupere al cursului prescripţiei pentru toţi participanţii la infracţiune, fiind fără relevanţă momentul la care s-a dispus extinderea cercetărilor faţă de un alt participant.

Prin raportare la momentul epuizării infracţiunii săvârşite de inculpate B., autor al infracţiunii, la data de 20 septembrie 2012 şi la împrejurarea că, prin ordonanţa procurorului din data de 28 noiembrie 2017 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la conflict de interese, ulterior fiind pusă în mişcare acţiunea penală, se constată că termenul de prescripţie al răspunderii penale a inculpatului A. nu s-a împlinit, fiind posibilă tragerea sa la răspundere penală pentru infracţiunea săvârşită.

II. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, sunt valabile considerentele expuse în analiza acestui motiv de apel invocat de către inculpaţi.

În ce priveşte critica parchetului referitoare la aplicarea pedepsei complementare în limite nelegale:

Înalta Curte consideră ca fiind fondată critica privind aplicarea în limite nelegale a pedepsei complementare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi, faţă de soluţia de condamnare a acestora pentru infracţiunea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, săvârşită în legătură cu funcţia deţinută la momentul respectiv.

Incidenţa dispoziţiilor art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen., referitoare la dreptul de a ocupa o funcţie publică, ca pedeapsă complementară decurge, pe de o parte din îndeplinirea condiţiei exercitării unei funcţii în atribuţiile căreia inculpaţii au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii.

În analiza necesităţii aplicării pedepsei complementare sus-menţionate, instanţa de control judiciar are în vedere că infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, prevăzută de art. 301 din C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.

Or, faţă de formularea textului de lege, se constată că dispunerea pedepsei complementare în cazul acestei infracţiuni nu este supusă aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 67 alin. (1) din C. pen., ci este obligatorie, decurgând ope legis, atât din perspectiva aplicării ei, cât şi a cuantumului acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 67 alin. (2) C. pen.

Neprocedând în acest mod, hotărârea instanţei de fond este nelegală, impunându-se desfiinţarea acesteia, în parte, numai în ce priveşte cuantumul pedepsei complementare aplicate inculpaţilor B., C. şi A., constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen., care va fi majorat de la 2 ani la 3 ani.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 238/F din 2 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată, numai în ce priveşte cuantumul pedepsei complementare aplicate inculpaţilor B., C. şi A., constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi, rejudecând, majorează cuantumul acesteia, de la 2 ani la 3 ani.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 238/F din 2 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată, numai în ce priveşte cuantumul pedepsei complementare aplicate inculpaţilor B., C. şi A., constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi, rejudecând, majorează cuantumul acesteia, de la 2 ani la 3 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., C. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

Procesat de GGC - LM