Admissibility of revision against non-merits rulings and finality of decisions on revision requests

Asupra apelului formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., privind Sentinţa penală nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

De asemenea, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 154 din 18 decembrie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 39 din 28 octombrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data 4 noiembrie 2019 sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea Încheierii penale nr. 39 din data 28 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul penal nr. x/2019, pentru motivele depuse în scris la dosar.

În vederea soluţionării cauzei s-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului nr. x/2019 şi în baza dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluţionarea acesteia a constatat că cererea este inadmisibilă.

S-a reţinut că prin Încheierea penală nr. 39 din data 28 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosar nr. x/2019, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019, menţinută prin Ordonanţa nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reţinut că potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă", pentru cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 453 lit. a) - f) C. proc. pen.

De asemenea, conform Deciziei nr. XVII/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) din C. proc. pen. este inadmisibilă".

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873 din data de 15 decembrie 2015, "Decizia mai sus menţionată (nr. XVII/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, n.n.) continuă să producă efecte şi după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., în sensul că încheierile definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din C. proc. pen., în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluţionează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din C. proc. pen., sunt supuse revizuirii".

Aşadar, s-a reţinut că pot forma obiectul revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi anume cele prin care instanţa s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, soluţionând acţiunea penală prin renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Prin urmare, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de petentul A. care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea contra unei soluţii de clasare (Ordonanţele nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), este inadmisibilă, fiind respinsă, ca atare.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată în cauză prin raportare la disp. art. 459 C. proc. pen., Curtea a arătat următoarele:

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. "revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

Potrivit art. 456 alin. (1) C. proc. pen. "cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă, iar potrivit alin. (2) al textului, cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia".

Alin. (3) al art. 456 C. proc. pen. stipulează că "la cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat".

Art. 459 alin. (1) C. proc. pen. statuează că "la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei", iar potrivit alin. (2) al textului "admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu".

Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen. "instanţa examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.".

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. din perspectiva disp. art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, se constată că prin cererea de faţă revizuentul a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 154 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva încheierii camerei de consiliu nr. 39 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava la data de 28 octombrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019 prin care a fost soluţionată plângerea formulată în baza art. 340 C. proc. pen. împotriva Ordonanţelor nr. 860/P/2019 din 8 mai 2019 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi Ordonanţa nr. 1867/C/2019 din 4 august 2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lână Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă".

Având în vedere că prin cererea de faţă se solicită revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv prin care instanţa să se fi pronunţat asupra raportului juridic substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal soluţionând acţiunea penală prin renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (3) al art. 459 C. proc. pen.

Mai mult de atât, s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 154 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul penal nr. x/2019 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva unei încheieri pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 C. proc. pen., care conform Deciziei nr. XVII/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 542/17 iulie 2008 şi a pct. .16 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 873/2015 publicată în Monitorul Oficial Partea I. nr. 211/22 martie 2016 nu se încadrează în categoria hotărârilor ce sunt potrivit art. 452 C. proc. pen. supuse revizuirii.

Împotriva Sentinţei nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat prezentul apel revizuentul A..

Examinând apelul formulat de revizuentul A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Atât din conţinutul prevederilor menţionate, cat şi din precizările făcute în alin. (2) - (5) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal. În acest sens, este şi Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii în această materie, în condiţiile vechiul C. proc. pen., soluţie care însă îşi păstrează deplina valabilitate şi în cadrul actualei legislaţii.

Înalta Curte reţine că apelul formulat în cauză priveşte sentinţa prin care s-a soluţionat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 154 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 18 decembrie 2019 în dosarul nr. x/2019. Astfel, prin această sentinţă s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 39 din 28 octombrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019 prin care s-a soluţionat plângerea petentului împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.

Înalta Curte reaminteşte că revizuirea se poate solicita numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, aspect ce nu este incident în prezenta cauză.

De asemenea, apelantului revizuent nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Sentinţei nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori întrucât, potrivit art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentinţa atacată este definitivă.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul petent A. împotriva Sentinţei nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul petent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul petent A. împotriva Sentinţei nr. 109 din data de 27 iulie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă revizuentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 decembrie 2020.

GGC - CL