Functional competence conflict: classification of appeal against preliminary chamber judge’s dismissal of non-prosecution complaint under Art. 340 C. proc. pen.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 238 din 22 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională a Tribunalului Suceava invocată din oficiu. A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A., având ca obiect apel împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Suceava, intimaţi B., C., D., E., F.. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Tribunalul a pus în vedere petentei - contestatoare A. să precizeze, în scris, dacă insistă în calificarea cererii formulate ca fiind "apel", întrucât, calea sa de atac a fost calificată ca fiind "contestaţie" împotriva încheierii din data de 27 februarie 2019, în procedura prevăzută de art. 340 C. proc. pen.

Pentru termenul de judecată din data de 15 mai 2019, petenta - contestatoare A. a comunicat la dosarul cauzei o serie de note scrise, precizând că -şi menţine cererea formulată ca fiind "apel", intitulându-şi notele scrise "motivare apel".

Având în vedere precizările petentei - contestatoare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, la termenul de judecată din data de 15 mai 2019, a calificat prezenta cauză ca fiind apel promovat de A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018 şi a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a Tribunalului Suceava.

Deliberând asupra excepţiei de necompetenţă funcţională a Tribunalului Suceava invocată din oficiu, judecătorii de cameră preliminară a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen. "Curtea de Apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi de tribunale." Competenţa funcţională, stabilită după atribuţiile organului judiciar sau ratione officii, reprezintă acea formă de competenţă prin raportare la care este stabilită activitatea de judecată pe care o poate efectua instanţa, iar dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti sunt norme imperative, încălcarea lor atrăgând sancţiunea nulităţii absolute.

În concluzie, având în vedere dispoziţiilor art. 36 C. proc. pen., conform cărora tribunalul judecă în primă instanţă sau soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege, rezultă că acesta nu are competenţă funcţională de a judeca în apel.

Prin Decizia penală nr. 85 din 25 septembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 341 alin. (10) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei, formulată de petenta A. împotriva încheierii din data de 27 februarie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, completul de cameră preliminară.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Curtea de apel a reţinut că, deşi încheierea din data de 22 mai 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava este definitivă, petenta a formulat totuşi o cale de atac, astfel încât se pune problema calificării acesteia şi, în final, a stabilirii cărui judecător de cameră preliminară sau cărei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a acesteia.

Din economia dispoziţiilor procesual penale, Curtea a reţinut că potrivit art. 340 alin. (1) coroborat cu art. 54 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. competenţa de a soluţiona plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată revine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. De asemenea, potrivit art. 341 alin. (9), (10) C. proc. pen. împotriva soluţiei pronunţate în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se poate face contestaţie care se depune la judecătorul care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară.

S-a apreciat că în prezenta cauză, aşa cum s-a menţionat mai sus, competent să soluţioneze plângerea formulată de petenta A., este judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Suceava.

Relativ la calea de atac, Curtea a constatat că legiuitorul a prevăzut, în art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., că se poate exercita calea de atac a contestaţiei, numai atunci când legea o prevede expres, iar prevederile prezentului articol sunt aplicabile când legea nu prevede altfel. Cum, din interpretarea per a contrario a disp. art. 408 C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară nu sunt enumerate printre cele care pot fi atacate cu apel, va reţine că împotriva încheierilor pronunţate de către judecătorul de cameră preliminară, calea de atac este aceea a contestaţiei care se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate, în speţă, Tribunalul Suceava.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile a două instanţe care îşi declină reciproc judecarea aceleiaşi cauze, solicitând unei a treia instanţe stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar. În evaluarea competenţei instanţa care soluţionează conflictul trebuie să stabilească natura cauzei cu care instanţele au fost învestite. În mod similar în cauza de faţă fiecare dintre instanţele care au declinat competenţa au apreciat că cererea formulată de A. are o natură diferită, şi anume fie apel împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018, fie contestaţie împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava.

În raport de stabilirea naturii juridice a cererii, astfel cum a fost evaluată de fiecare instanţă, Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava şi-au declinat reciproc competenţele. În consecinţă, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a acuzei instanţa care soluţionează un conflict de competentă trebuie, la rândul său, să stabilească obiectul cererii, să evalueze natura acesteia şi, în raport de etapele ce preced, să stabilească şi competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Aşadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză s-a formulat o cale de atac denumită de parte "apel" împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în Dosarul nr. x/2018.

În fapt, petenta A. a formulat plângere împotriva Ordonanţei de clasare nr. 3086/P/2014 din data de 30 mai 2018, precum şi împotriva Ordonanţei nr. 88/2/II/2018 din data de 5 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, solicitând infirmarea acestora, întrucât ambele ordonanţe au fost emise cu încălcarea legii şi a ordinii de drept, cât şi a drepturilor constituţionale şi a drepturilor CEDO, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 C. proc. pen. care garantează aflarea adevărului, respectiv dispoziţiile art. 8 C. proc. pen. care consacră dreptul la un proces echitabil.

Prin încheierea din data de 27 februarie 2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Suceava, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva Ordonanţei din data de 30 mai 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2014, confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, prin Ordonanţa nr. 88/II/2/2018 din data de 5 iulie 2018.

Ulterior, petenta A. a formulat o cale de atac împotriva acestei încheieri fiind nemulţumită de faptul că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi drepturile statuate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, dar şi de conţinutul cererii şi de ceea ce tinde să obţină petenta A., în cauză se apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cererea petentei A. este Tribunalul Suceava.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM