Finality of decisions rendered during the admissibility-in-principle phase of a cassation complaint

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2020, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, sub nr. x/2020, numitul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, susţinând că în această cauză nu a fost legal citat pentru termenul din 4 iunie 2020.

Prin notele scrise depuse la data de 8 septembrie 2020, contestatorul a completat motivele contestaţiei în anulare formulate, susţinând că nu a fost legal citat în cauză nici la termenul din 14 noiembrie 2019 şi că judecarea acesteia s-a făcut în lipsa dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Caraş-Severin, care nu a fost transferat în totalitate la Curtea de Apel Timişoara, respectiv, în lipsa dosarului de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin.

Astfel învestită, examinând, în condiţiile art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, Curtea de Apel Timişoara a constatat-o ca fiind inadmisibilă.

În argumentare, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 7 din data de 16 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 3 iulie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 430/A din 4 iunie 2020 (împotriva căreia a fost formulată contestaţie în anulare), pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 7 din 16 ianuarie 2020 a Tribunalului Caraş-Severin.

Prin aceeaşi decizie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., formulată de petentul A..

În acest context, Curtea de Apel Timişoara a notat că decizia contestată (nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2019), deşi este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu contestaţie în anulare, întrucât nu conţine o soluţie pe fondul cauzei, respectiv o soluţie dată acţiunii penale sau civile, ci o soluţie vizând o cale de atac neprevăzută de lege.

Totodată, a notat că hotărârea iniţială, care a fost atacată cu apel, este o încheiere dată de Tribunalul Caraş -Severin în procedura plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, hotărâre care nu face parte din categoria celor ce pot face obiectul contestaţiei în anulare.

Pentru aceste argumente, Curtea de Apel Timişoara a concluzionat asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., motiv pentru care a respins-o ca atare.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 septembrie 2020 (data poştei), a formulat apel contestatorul A., în temeiul art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 7 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 430/A din 4 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Decizia penală apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroşanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriţă, "Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (cu titlu exemplificativ: Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 599/2014; Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 392/A/2016; Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 313/A/2017; Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 319/A/2018; Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 376/A/2019; Înalta Curte de Casaţie Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 251/A/2020) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 29/CA din data de 9 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.

GGC - CL