Finality of admissibility rulings in nullity appeals bars ordinary appeal under Romanian criminal procedure.

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 90 din data de 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 183 din 5 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Băileşti în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 218 alin. (3) C. pen., raportat la 67 alin. (2) C. pen. şi art. 66 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la 65 alin. (3) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, de la data de 20.09.2018, ora 22:30, la data de 21.09.2018, ora 22:30, şi a arestului preventiv de la data de 21.09.2018 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus majorarea onorariului apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, de la suma de 195 RON la suma de 940 RON.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 940 RON, să rămână în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Apelul formulat de inculpatul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 90 din 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., iar în fapt, pe susţinerea că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unor probe care dovedeau nevinovăţia sa, respectiv, raportul medico-legal, care nu confirmă existenţa unui raport sexual aşa cum a fost descris de persoana vătămată, şi raportul de expertiză psihiatrică, din care rezultă că persoana vătămată prezintă dezorientare spaţio-temporală şi nu are bine definită schema corporală şi orientarea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 4 martie 2020, sub nr. x/2020.

Examinând, în condiţiile art. 431 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Craiova a constatat că aspectele invocate de contestator, circumscrise, în esenţă, susţinerii că probele administrate în fond şi apel nu dovedesc vinovăţia sa, astfel că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, nu se încadrează nici în cazul invocat, prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., şi nici în vreunul dintre celelalte cazuri limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

*

Împotriva acestei decizii, la data de 21 septembrie 2020, a formulat apel contestatorul A.

Calea de atac au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 octombrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în cauză, 13 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că în speţă a fost învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 90 din data de 31 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Decizia penală apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere următoarele argumente:

Dispoziţiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroşanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriţă," Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (cu titlu exemplificativ: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 599/2014; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 392/A/2016; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 313/A/2017; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 319/A/2018; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 376/A/2019; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia penală nr. 251/A/2020) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt incidente nu în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia pe care o conţin, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse căilor ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantului contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 975 din data de 11 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2020.

GGC - NN