Appeal dismissed; criminal proceedings for use of forgery terminated due to expiration of limitation period

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 140/F din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2005 din 24.10.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combaterea Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. B., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

2. C., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

3. D., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

4. E., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

5. F., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

6. G., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

7. H., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

8. I., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

9. J., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

10. K., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi la art. 289 C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

11. L., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

12. M., pentru infracţiunile de: - complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

13. N., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

14. O., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a reţinut că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

15. P., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

16. Q., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a reţinut că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

17. R., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

18. S., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constituit faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

19. A., pentru infracţiunile de: - instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26, art. 246 şi art. 2481 C. pen.; - instigare la complicitate la fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26 şi la art. 289 C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 25 raportat la art. 291 C. pen.; -fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

20. T., pentru infracţiunile de: - instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen. - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 26, art. 246 şi art. 2481 C. pen.; - instigare la complicitate la fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25, raportat la art. 26 şi la art. 289 C. pen.; - instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

21. U., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen.; - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

22. V., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. cu aplic. art. . 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. Cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în raport cu toate faptele.

23. W., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen. şi la art. 2481 C. pen.; - complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

24. X., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

25. Y., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

26. Z., pentru infracţiunile de: - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

27. AA., pentru infracţiunile de: - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, comisă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

28. BB., pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public AA., prevăzută şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu art. 289 C. pen., cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; -fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi ped. de art. 290 C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

29. CC., pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public AA., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.; - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, fiind aplicabile şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

30. DD., pentru infracţiunile de: - complicitate la falsul intelectual comis de notarul public AA., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, comb. cu.art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., - uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.; Faptele comise sunt în concurs real, astfel că se reţin şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

31. EE., pentru infracţiunile de: - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

32. FF., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

33. GG., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

34. HH., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

35. II., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

36. JJ., pentru infracţiunile de: - abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 raportat la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

37. KK., pentru săvârşirea infracţiunilor de: - fals intelectual, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. S-a constatat că faptele comise sunt în concurs real, astfel că s-au reţinut şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că, pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la Primăria Constanţa a fost constituită Comisia formată din: inc. B., Primarul municipiului, preşedinte, C., la acea dată consilier local, membru, D., director la Administraţia Publică Locală, membru, E., director Direcţia Patrimoniu, membru, I., consilier local, membru, J., la acea dată consilier juridic în cadrul Primăriei Constanţa, membru, F., director executiv, Direcţia Tehnic Investiţii, membru (Dispoziţia nr. 854/15.05.2001).

Această componenţă a Comisiei a fost modificată prin dispoziţia nr. x/29.01.2003, în sensul că inc. I. a fost revocat şi înlocuit cu inc. G., consilier juridic, angajat al Primăriei Constanţa. Ulterior, în luna august 2004, urmare încetării raporturilor de muncă ale inc. J. cu Primăria Constanţa, în Comisie a fost numită, în calitate de membru, inc. H., consilier juridic în cadrul aceleiaşi autorităţi publice.

În procedura de soluţionare a notificărilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001, prin dispoziţii ale primarului, inc. B., cu sprijinul nemijlocit al membrilor Comisiei de aplicare a acestui act normativ, inc.: C., D., E., I., F., G., J. şi H., al inculpaţilor: EE., FF., GG. şi HH., funcţionari în cadrul Primăriei Constanţa, al inculpatelor II., registrator de carte funciară şi JJ., asistent registrator, ambele din cadrul OCPI Constanţa, cu participaţia penală a celorlalţi inc. şi anume, mandatarii: A., T., K. şi P., a notarilor publici U., V. şi AA., moştenitorii persoanelor îndreptăţite: BB. şi N., cesionarii cumpărători de drepturi succesorale: LL. şi W., Y., prin firma sa "MM." SA, Z. şi X., R., prin SC "NN." SA, şi S., CC., DD. şi Q., că persoană fizică şi prin firma să "OO." SA, interpuşii cumpărători de terenuri, inculpaţii: L., O. şi M., prin firma să "PP." SA şi "QQ." SA, la care era acţionar, şi cu participaţia penală esenţială a inculpatului KK., evaluatorul agreat de Primăria Constanţa, au fost constituite drepturi de proprietate privată asupra unor vaste teritorii intravilane, din patrimoniul Municipiului Constanţa şi din domeniul public al statului, prin întocmirea de documente oficiale şi sub semnătură privată cu conţinut fals, cu încălcarea gravă, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu, în ambele modalităţi normative, şi prin încălcarea flagrantă a dispoziţiilor privind restituirea proprietăţilor, conţinute în Legea nr. 10/2001.

Analiza notificărilor, în raport cu documentele prin care s-au restituit şi atribuit terenuri, evidenţiază că, legal, a fost revendicată suprafaţa de 309.549 mp, iar restituirile şi atribuirile, de care au beneficiat cei îndreptăţiţi, privesc suprafaţa de cca 172.997 mp, în vreme ce restituirile şi atribuirile nelegale privesc terenuri în suprafaţa de 854.770 mp. La aceasta s-a adăugat suprafaţa de 49.542 mp, afectată, de asemenea, nelegal, din patrimoniul Municipiului Constanţa, în beneficiul cumpărătoarei de drepturi litigioase, SC "NN." SA, precum şi suprafaţa de 22.793 mp de plajă care a fost intabulată cu acte false în proprietatea Primăriei Constanţa.

S-a apreciat că notificările nu au fost soluţionate nici în termenul de 60 de zile, prevăzut de Legea 10/2001, nici ulterior, în favoarea notificatorilor, aceştia fiind determinaţi, după trecerea unor perioade de timp îndelungate, de 2 până la 3 ani, ori să-şi vândă drepturile succesorale ori să vândă terenurile în cauză, premergător emiterii dispoziţiei de primar sau consecutiv acesteia, în ambele cazuri, pentru sume de bani ce reprezintă mai puţin de 1% din valoarea terenurilor la care au fost obligaţi să renunţe.

Analiza rapoartelor de evaluare privind terenurile ce au făcut obiectul atribuirilor în compensare şi al unor restituiri pe acelaşi amplasament, realizate în baza comenzilor emise de Primăria Constanţa, a relevat că fie au fost evaluate terenuri care au fost restituite pe acelaşi amplasament, fie evaluările privesc terenuri atribuite că măsuri reparatorii în compensare pe alte amplasamente, preţurile au fost subevaluate, determinate la un nivel prestabilit, astfel încât echivalentul valoric, egal cu valoarea terenului notificat, să includă terenuri în suprafaţă totală cât mai mare, pentru satisfacerea intereselor frauduloase ale inculpaţilor.

În toate cazurile, persoanele care au notificat, personal sau prin mandatarii lor, au acceptat terenurile ce le-au fost propuse pentru atribuire şi, premergător atribuirii ori consecutiv acesteia, în deplină cunoştinţă de cauză asupra caracterului ilicit al acţiunilor lor, cu complicitatea unor interpuşi, au transmis proprietatea asupra terenurilor ce le-au fost atribuite în plus unora dintre inculpaţi şi persoanelor din sfera de interese a acestora.

S-a reţinut că pentru atingerea scopului infracţional urmărit, majoritatea terenurilor au fost subevaluate, unele la preţuri de 10 ori mai mici decât preţurile terenurilor martor, toate mai valoroase decât acestea, dar, iar această situaţie se regăseşte în toate cazurile de retrocedare ce fac obiectul urmăririi penale (RR., N., SS., TT., A., şi BB.).

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică s-au făcut aprecieri şi cu privire la procedeele folosit de evaluator, pentru obţinerea unor preţuri subevaluate, materializate în: - aplicarea fără niciun temei a unor corecţii negative la caracteristicile (parametrii) terenului evaluat, privind gradul de echipare cu utilităţi, restricţii de folosire, adecvarea suprafeţei, aspectul urbanistic al vecinătăţilor, ponderea suprafeţei construibile, natura terenului, situaţia juridică, destinaţia de utilizare, exprimate în coeficienţi procentuali, unitari, subunitari ori supraunitari de valori ce diferă de la metoda de evaluare a comparaţiilor de piaţă la cea a comparaţiilor prin bonitare, deşi privesc aceeaşi caracteristică a terenului analizat; - aplicarea de corecţii în limite valorice mai mici decât cele corespunzătoare parametrilor analizaţi şi cotarea negativă a unor parametri definiţi pozitiv de realitatea de fapt a terenurilor evaluate; - evaluarea la un preţ a terenului revendicat şi la alt preţ, de mai multe ori mai mic, a aceluiaşi teren cu ocazia stabilirii valorii de restituire, pe temeiul existenţei unor concesiuni realizate în afara condiţiilor legii, precum şi evaluarea la preţuri diferite a unor terenuri din acelaşi corp de proprietate sau ale terenurilor cu care se învecinează; - determinarea valorii terenurilor pe care le-a evaluat la nivelul preţurilor prestabilite de inc.

E., cu două luni mai înainte de realizarea evaluărilor; - folosirea şi a unor metode de evaluare total neadecvate scopului evaluărilor, în discordanţă cu realitatea de fapt a bunurilor imobiliare supuse evaluării. Astfel, mai multe terenuri le-a evaluat prin patru metode şi anume, comparaţia de piaţă, comparaţia prin bonitare, metoda tehnicilor reziduale şi cea a rentei capitalizate, ultimele două, improprii evaluării terenurilor restituibile în natură sau în echivalent valoric. În concret, metoda tehnicilor reziduale se aplică în cazul terenurilor ocupate de construcţii cu scop economic, cu valoare cunoscută sau posibil de estimat cu precizie ridicată, când venitul anual net este cunoscut sau poate fi estimat, şi piaţa permite extragerea ratelor de capitalizare atât pentru clădiri, cât şi pentru terenuri, iar, cealaltă, denumită corect metoda capitalizării rentei funciare, este utilă când există informaţii de pe piaţa închirierilor imobiliare.

Or, în cazurile analizate toate terenurile atribuite au fost fără construcţii, iar o piaţă a închirierilor de terenuri intravilane nu există.

Fără excepţie, modalităţile de evaluare având la bază elementele precizate mai sus, regăsite în toate rapoartele de evaluare referitoare la terenurile care au fost analizate comparativ, au condus la stabilirea unor valori mult inferioare preţurilor de piaţă din perioada respectivă, cu consecinţa atribuirii de terenuri în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât suprafeţele terenurilor notificate, instituţiile prejudiciate fiind Municipiul Constanţa şi Statul Român.

Pe de altă parte, materialele cartografice puse la dispoziţie de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, documentaţiile cadastrale şi planurile de situaţie comunicate de OCPI Constanţa, datele comunicate de CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral, precum şi documentele trimise de Primăria Constanţa au evidenţiat aspecte esenţiale ce privesc: zona exactă în care este amplasat terenul evaluat şi atribuit, poziţionarea terenului faţă de utilităţi, tipul de drum de acces, dimensiunile, formă, orientarea, restricţiile de folosire, aspectul urbanistic al vecinătăţilor, regimul de înălţime, utilizarea terenului şi au permis argumentarea cazurilor de subevaluare rezultate din aplicarea defectuoasa a coeficienţilor de corecţie specifici metodelor de evaluare utilizate de învinuitul evaluator KK..

Au făcut obiectul analizei comparative a constatării tehnico-ştiinţifice terenurile care au fost evaluate la preţuri vădit inferioare, atât faţă de preţurile terenurilor martor, faţă de preţurile stabilite, pentru aceleaşi terenuri, în aceeaşi perioadă, pentru ipoteci bancare, cât şi faţă de preţurile stabilite pentru aceleaşi terenuri, mari când terenul a fost evaluat că bun revendicat, inferior, de mai multe ori mai mic, în evaluarea pentru restituire în natură.

S-a reţinut că principiul de baza care a guvernat constatarea este exprimat de utilizarea metodelor de evaluare care au fost folosit şi de evaluatorul agreat de Primăria Constanţa şi anume, comparaţia de piaţă şi comparaţia prin bonitare.

Astfel, s-a reţinut că preţurile mai mari ale terenurilor, astfel cum sunt explicate de raportul de constatare, în cadrul analizelor comparative cu aceleaşi terenuri, evaluate în procedura de soluţionare a notificărilor, sunt rezultatul aplicării corecţiilor de preţ corespunzătoare situaţiilor de fapt reale, referitoare la localizare, accesul la utilităţi, destinaţia de utilizare ş.a.m.d., şi nicidecum nu sunt urmarea unei evaluări pe alte baze, cu alte criterii decât cele ce se regăsesc în rapoartele de evaluare ale Primăriei Constanţa, dar care au fost exploatate pentru a susţine interesele ilicite urmărite.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, prin atribuirile nelegale de terenuri, s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 61.086.947 dolari SUA şi 61.383.874 euro, din care, în valoare de 28.690.275 dolari SUA şi 11.313.347 euro, în paguba Municipiului Constanţa, în valoare de 432.000 euro, în paguba oraşului Năvodari, iar în valoare de 32.396.672 dolari SUA şi 49.638.527 euro în paguba Statului Român.

De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii şi complicii lor au obţinut importante avantaje patrimoniale ce constau în terenuri şi în sumele de bani obţinute din vânzarea unora dintre acestea.

În rechizitoriu s-au reţinut următoarele moduri de operare infracţională:

A. - Atribuirea de terenuri în suprafeţe de până la de 3 ori mai mari decât suprafaţa revendicată, prin falsificarea, prin majorare, a întinderii obiectului cererii (notificării) de restituire, încheierea unor promisiuni de vânzare-cumpărare, mai înainte de soluţionarea notificării, şi subevaluarea unora dintre terenurile atribuite că măsuri reparatorii în compensare, pentru a-şi asigura dobândirea proprietăţii asupra avantajelor patrimoniale urmărite a fi obţinute de către inculpaţi, pentru şine şi pentru alţii. S-a arătat că acest mod de operare caracterizează atribuirile de terenuri în compensare, în notificarea formulată de RR..

B. - Soluţionarea notificărilor, cu încălcarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, prin respingerea în totalitate, pentru restituirea în natură, şi atribuirea de terenuri în compensare, pe alte amplasamente, în suprafeţe de două până la de patru ori mai mari decât cele revendicate, prin subevaluare, iar, consecutiv intabulării, "vânzarea" acestor terenuri către persoane interpuse, a căror complicitate a avut rolul de a asigura transmiterea proprietăţii terenurilor la persoanele predestinate. S-a arătat că acest mod de operare caracterizează atribuirile de terenuri în compensare, în cazurile de restituire notificate de inculpaţii N. şi de numiţii UU. şi VV., prin mandatarul lor, inculpatul P..

C. - Soluţionarea notificării după mai bine de doi ani, prin respingere, pentru restituirea pe acelaşi amplasament, concomitent cu determinarea notificatorilor la înstrăinarea drepturilor litigioase, cu consecinţa atribuiri, direct cesionarilor, de terenuri, în natură pe amplasamentul iniţial, precum şi pe alte amplasamente, subevaluate, a căror suprafaţă însumată este de două ori şi jumătate mai mare decât cea revendicată. S-a arătat că acest mod de operare a fost identificat în cazul de retrocedare notificat de SS. şi comoştenitorii.

D. - Soluţionarea, în favoarea mai multor cesionari de drepturi succesorale deposedate, a notificării depuse de mandatarul inculpat, în numele mandantei moştenitoare, în afara mandatului, neînsuşită de aceasta înăuntrul termenului legal, pentru restituirea suprafeţei de 986.600 mp teren intravilan în Constanţa, în condiţiile în care cesiunea drepturilor succesorale ale mandantei s-a făcut fără mandat, cu concursul notarului public, iar, la data soluţionării cererii de restituire, moştenirea era vacantă. Acest mod de operare s-a concretizat în cazul ce priveşte restituirea averii ce a aparţinut defunctului WW..

E. - Soluţionarea notificării, după trei ani de la depunerea cererii, şi numai după cesionarea drepturilor succesorale, inclusiv pentru un teren a cărui restituire s-a cerut de la o altă unitate deţinătoare, prin falsificarea, cu concursul notarului public, a contractului de cesiune de drepturi succesorale şi, consecutiv, prin falsificarea de către notificatoare a unui înscris sub semnătură privată, cu consecinţa atribuirii cesionarilor de terenuri în suprafaţă cvadruplă faţă de cea notificată, inclusiv că efect al subevaluării. În acest mod s-a procedat în notificarea formulată de învinuita BB..

F. - Intabularea, în favoarea Primăriei Constanţa, cu titlu de drept de proprietate, pe baza unor documente cu conţinut neadevărat, emise de unii funcţionari ai Primăriei şi cu concursul a două angajate de la OCPI Constanţa, a suprafeţei de 22.793 mp de plajă, bun din domeniul public al statului, de interes naţional, care, consecutiv, a fost vândută cumpărătorilor construcţiilor ce reprezintă obiectivul XX..

Un caz aparte s-a reţinut a fi notificarea formulată de mandatarul învinuit A., care a cerut restituirea suprafeţei de 986.866 mp teren intravilan în Constanţa, care a aparţinut defunctului WW., fără mandat din partea mandantei moştenitoare şi fără însuşirea notificării de către aceasta, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, pentru depunerea notificărilor, respectiv până la data de 14.02.2001. În acest caz mandatarii au înstrăinat, fără mandat, totalitatea drepturilor succesorale ale mandantei, drepturi care numai în Constanţa privesc terenuri în suprafaţă de 12.500.000 mp. În baza actului fals de cesiune, mandatarii şi alte persoane cărora le-au cesionat din drepturile succesorale menţionate, cu toţii, persoane neîndreptăţite, conform art. 3 şi 4 din lege, au fost împroprietăriţi, nelegal, în baza actelor emise de învinuiţii membrii ai comisiei şi a dispoziţiilor emise de primarul învinuit, astfel cum au solicitat.

În drept, cu privire la inculpatul A., s-a reţinut că a comis, cu intenţie directă, faptele descrise în rechizitoriu, la lit. D), fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 rap. la art. 246 şi la art. 2481 C. pen., faptă care constă în determinarea notarului public, învinuitul U., să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune nr. x/30.09.2002, prin care, împreună cu comandatarul învinuit T., au vândut drepturile succesorale ale mandantei lor, fără mandat din partea acesteia, drepturi succesorale care numai în materie de terenuri intravilane în Constanţa privesc suprafaţa de 12.500.000 mp, în valoare de 538.000.000 euro.

- complicitate la fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen., comisă prin confirmarea, cu semnătura proprie, ca adevărat, a conţinutului fals al contractului de cesiune nr. x/30.09.2002.

- uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., materializată în folosirea repetată a contractului de cesiune fals, pentru alte cesiuni şi pentru a proba drepturile sale şi ale învinuiţilor cesionari, în scopul obţinerii terenurilor care nu li se cuveneau.

- instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 25 rap. la art. 26, art. 246 şi la art. 2481 C. pen., exercitată asupra cumnatului său de la acea dată, învinuitul W., pentru acceptarea calităţii de cesionar şi semnarea contractului de cesiune de drepturi succesorale nr. 4788 din 30.09.2002, în baza căruia YY. a fost deposedată, împotriva voinţei sale, de totalitatea drepturilor sale succesorale;

- instigare la complicitate la fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 25, rap. la art. 26, art. 289 C. pen., exercitată asupra aceleiaşi persoane, învinuitul W., care, semnând contractul de cesiune nr. x/30.09.2002, a confirmat în mod nereal şi plata preţului cesiunii;

- instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 rap. la art. 289 C. pen., faptă care constă în determinarea notarului public U. să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune nr. x din 30.09.2002, act care consemnează date neadevărate, în sensul că, în temeiul mandatului invocat, mandatarii au avut împuternicirea de vânzare a drepturilor succesorale ale mandantei lor;

- instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 rap. la art. 291 C. pen., comisă prin determinarea numitului W. să-i cesioneze, în totalitate, drepturile succesorale pentru care acesta şi-a asumat în fals calitatea de cesionar în contractul nr. x/30.09.2002 (C. ces. nr. x/10.03.2003);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen., constând în completarea cu date false a cererii de eliberare a certificatului de calitate de moştenitor înregistrate cu nr. x/08.03.2004 la BNP V.;

- instigare la fals intelectual şi instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, fapte prevăzute de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 25 rap. la art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen.,cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., materializate în determinarea notarului public, învinuita V., să redacteze declaraţia de notorietate x/05.03.2004 şi adeverinţa nr. x/08.03.2004, prin consemnarea în conţinutul lor date false, acte pe care aceasta le-a întocmit, acoperind în acest fel vacanţa succesorală cu care se confrunta, dar, înlesnind, totodată, atribuirea nelegală de terenuri de către învinuiţii din Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi primarul învinuit.

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. comisă în participaţie cu învinuiţii autori B., C., D., E., G., J. şi F., precum şi cu ceilalţi complici, învinuiţii Z., X. şi Y., în legătură cu notificarea, privind averea WW., pe care a depus-o la Primăria Constanţa, fără a avea mandat, împotriva voinţei mandantei şi neînsuşită de aceasta, urmată de cesiunea frauduloasă a drepturilor succesorale ale acesteia şi acceptarea împroprietăririi sale şi a complicilor cesionari cu terenuri la care nu aveau nicio îndreptăţire.

Prin fapta sa, împreună cu ceilalţi învinuiţi, a prejudiciat Statul cu 19.323.827 euro şi Municipiul Constanţa cu 8.357.183 euro.

- asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., faptă comisă în modalitatea alternativă a aderării la asociaţia infracţională.

Faptele săvârşite de învinuitul A., se află în concurs real, astfel că s-au aplicat şi prevederile art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a arătat că inculpatul nu a recunoscut faptele comise, de care a fost învinuit, iniţial, prin rezoluţia din 8.12.2005.

După extinderea urmăririi penale prin ordonanţa din 25.07. 2007 şi aducerea la cunoştinţă a învinuirilor, deşi citat în două rânduri, pentru audieri, în mod nejustificat nu s-a prezentat.

I s-a prezentat materialul de urmărire penală, cu apărător ales, av. ZZ., conform procesului-verbal nr. x/07.08.2008.

La data de 28.10.2008 a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu rechizitoriul nr. x/2005 din 24.10.2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combaterea Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, cauza fiind înregistrată sub nr. de dosar x/2008

La termenul de judecată din 08.09.2010, apărătorul inculpaţilor B., A., T., W., Z. a invocat excepţia de neconstituţionalitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 147 vechiul C. pen. art. 258 alin. (1) vechiul C. pen. art. 1 (1) lit. a) din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Prin încheierea din data de 15.09.2010, Curtea, printre altele, a admis cererile formulate de inculpaţi şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a art. 147 C. pen. şi art. 258 alin. (1) C. pen., art. 1 (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, acordând termen de control 06.10.2010.

Prin Decizia nr. 1611 din 20 decembrie 2011 a Curţii Constituţionale pronunţată în Dosarul nr. x/2011, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 258 alin. (1) din C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de B., A., T., W., Z., şi C..

La termenul din 04.04.2012, Curtea a dat citire actului de sesizare a instanţei şi a pus în vedere inculpaţilor că, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, pot face declaraţii în sensul de a beneficia de prevăzută art. 3201 vechiul C. proc. pen., în sensul recunoaşterii faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpaţilor, printre care şi a inculpatului A., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, cu privire la modul de operare D - Cazul de retrocedare notificat de mandatarul lui YY., inc. A., că au fost soluţionate, în favoarea mai multor cesionari de drepturi succesorale, a notificării depuse de mandatarul învinuit, în numele mandantei moştenitoare, în afara mandatului, neînsuşită de aceasta, pentru restituirea suprafeţei de 986.600 mp de teren intravilan în Constanţa, în condiţiile în care cesiunea drepturilor succesorale ale mandantei s-a făcut fără mandat, cu concursul notarului public, iar, la data soluţionării cererii de restituire, moştenirea era vacantă. Acest mod de operare s-a concretizat în cazul ce priveşte restituirea averii ce a aparţinut defunctului WW..

Prin Contractul de mandat autentificat sub nr. x/17.10.2001 la BNP AAA., U. şi asociaţii, de către inc. U., notar public YY., moştenitoare a persoanelor îndreptăţite BBB., mama sa, CCC., DDD. şi EEE., fratele şi surorile mamei sale, l-a mandatat pe inc. A. să întreprindă demersurile necesare în vederea recuperării dreptului de proprietate asupra imobilelor care au fost proprietatea autoarei şi a rudelor sale, anterior menţionate..

Legătura de rudenie a mandantei cu persoanele mai sus menţionate a fost dovedită cu certificatele de moştenitor nr. x/1972, nr. y/1973, nr. z/1997 şi nr. q/2000.

Aveau calitatea de persoane îndreptăţite şi numiţii WW. şi FFF., fraţi predecedaţi ai mamei mandantei, dar, prin mandatul menţionat, mandanta YY., nu l-a împuternicit pe învinuitul A. să ceară restituirea şi a averii acestora.

Prin testamentul întocmit la data de 26.12.1945, WW. a lăsat întreaga sa avere imobiliară Academiei Romane..

FFF. avea moştenitori în viaţă.

Contractul de mandat autentificat sub nr. x/17.10.2001 a fost depus la Primăria Constanţa în data de 03.06.2002 şi înregistrat cu nr. x/03.06.2002,.

Conform contractului de mandat nr. x/17.10.2001, mandanta YY. l-a împuternicit pe mandatarul învinuit, A., să ceară restituirea averii imobiliare pe care au deţinut-o BBB., mama sa, CCC., DDD. şi EEE., fratele şi surorile mamei sale, învestindu-l pentru a o "reprezenta cu depline puteri în faţa oricăror organe ale administraţiei de stat, precum şi în faţa oricăror instanţe de judecată, în cadrul oricărei proceduri legale administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii sale sau de acordare a unor despăgubiri.

Conform contractului, mandatarul urma să fie remunerat cu o cotă indiviză de 1/2 (jumătate) din dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil, în cazul în care imobilele vor fi restituite în natură, cota indiviză putând fi transferată ulterior de mandatar pe numele sau.

Tot cu privire la remuneraţie, contractul consemnează că "În cazul în care pentru imobilele revendicate, se vor acorda despăgubiri cuantumul remuneraţiei reprezintă 1/2 (jumătate) din valoarea totală a despăgubirilor primite".

În executarea mandatului, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, în numele mandantei sale, YY., mandatarul inc. A. a depus la Primăria Constanţa următoarele notificări:

1. - nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 4 ha, ce a aparţinut defunctului WW..

2. - nr. y/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 98,66 ha, ce a aparţinut numitei EEE..

3. - nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului WW..

4. - nr. x/11.12.2001 înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 83 ha, ce a aparţinut defunctului FFF.

5. - nr. x/11.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 98,66 ha, ce a aparţinut numitei GGG.

6. - nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 104 ha, ce a aparţinut numitului CCC.

7. - nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 107 ha, ce a aparţinut numitei HHH.

8. - nr. x/04.12.2002, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 190 mp şi construcţie, ce a aparţinut numitei III.

9. - nr. x/04.12.2002, prin care s-a cerut restituirea unui teren în suprafaţă de 1 ha, ce a aparţinut lui WW.

Notificările nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 4 ha, ce a aparţinut defunctului WW., nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului WW., nr. x/11.12.2001 înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă 83 ha, ce a aparţinut defunctului FFF. şi nr. x/04.12.2002, prin care a cerut restituirea unui teren în suprafaţă de 1 ha, ce a aparţinut lui WW. probează că, depăşind, în mod deliberat, limitele împuternicirilor ce i-au fost date, în baza contractului de mandat nr. x/17.10.2001, referitoare la persoanele în raport de care să ceară restituirea averii pe care acestea au deţinut-o, mandatarul inculpat A., a cerut, în numele mandantei moştenitoare restituirea şi a averii unchilor săi, WW. şi FFF..

S-a observat că pentru toate notificările inc. A. a invocat contractul de mandat nr. x/17.10.2001, deşi acest act nu-i permitea să notifice reconstituirea dreptului de proprietate pentru WW. şi FFF. (în notificări s-a trecut greşit nr. 7991 ca număr al contractului de mandat).

Din conţinutul tuturor celor 9 notificări, prezentate la pct. 1-9, a rezultat că, în numele mandantei, s-a revendicat suprafaţa totală de 5.949.990 mp de teren intravilan şi unele construcţii, bunuri care au aparţinut mamei sale BBB. şi fraţilor şi surorilor acesteia, WW., FFF., CCC., EEE. şi GGG..

Notificarea nr. x/11.12.2001, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/12.12.2001, prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 98,66 ha, ce a aparţinut defunctului WW. a fost prima care a fost inclusă în procedura de soluţionare.

Prin contractul de mandat nr. x/22.05.2002 redactat şi autentificat de acelaşi notar public, inculpatul U. a fost revocat contractul de mandat autentificat nr. x/17.10.2001.

Nici acest mandat nu a stipulat împuternicirea mandatarilor pentru vânzarea drepturilor litigioase ale mandantei.

Prin încheierea de legalizare nr. x/04.09.2003 a fost legalizată la V. copia certificatului de deces al numitului WW. conform căruia a încetat din viaţă la data de 15.07.1948 şi avut ultimul domiciliu în Bucureşti, Şos. x, decesul fiind înregistrat cu nr. x/16.07.1948, la Primăria Sectorului 1.

Sub nr. 1175/03.03.2004 a fost legalizată la BNP V., copia adeverinţei nr. x/5. X.2002 de atestare a decesului numitei YY., eliberată de Primăria Sectorului 4.

În dosarul de notificare transmis de Primăria Constanţa se afla o copiei a acestei adeverinţe, nelegalizată, pe care inc. D. a efectuat menţiunea "art. 22 L 10" şi s-a semnat.

Sub nr. x/05.03.2004 la BNP V. a fost redactată declaraţia de notorietate comună a martorilor JJJ., de 84 de ani şi KKK., de 87 de ani, prin care s-a consemnat "l-am cunoscut bine pe defunctul WW., decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, înhumat în Bucureşti şi ştim că a fost una şi aceeaşi persoană cu WW.. Ştim totodată că la data decesului defunctul nu era căsătorit, nu avea descendenţi, iar singurul moştenitor al acestuia a fost o nepoată de soră, respectiv YY.".

La data de 08.03.2004 inc. A. i-a solicitat notarului public V. eliberarea unui certificat de moştenitor privind pe defunctul WW. decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, act înregistrat la biroul notarial cu nr. x/08.03.2004,.

Prin adeverinţa nr. x/08.03.2003/04 inc. V., notar public a atestat că numita YY. are calitatea de unic moştenitor şi succesor în drepturi a defunctului WW. (care este una şi aceiaşi persoana cu WW.), în baza documentelor anexate cererii nr. x/08.03.2004.

Prin adresa nr. x/2005 inc. V. a comunicat Parchetului că nr. de înregistrare x/08.03.2004 ii corespunde cererea formulata de A. prin care a solicitat eliberarea unui certificat de moştenitor privind pe defunctul WW. decedat la data de 20.07.1946, cu ultimul domiciliu în Constanţa, certificat de calitate care nu s-a eliberat.

A specificat că la eliberarea adeverinţei nr. x/08.03.2001 s-a avut în vedere declaraţia de notorietate autentificată sub nr. x/05.03.2004, rectificata prin încheierea de rectificare 8712/09.06.2005, precum şi faptul că neconcordanta datării celor 2 documente adeverinţa x/08.03.2003 şi cererea x/08.03.2004 provine dintr-o eroare de dactilografiere, în sensul că s-a trecut anul 2003.

Prin încheiere de rectificare nr. x/09.02.2005 inc. V. a rectificat declaraţia autentificata sub nr. x/05.03.2004 cu privire la data corecta a decesului defunctului WW. în sensul că acesta a decedat la data de 20.07.1948 şi nu la data de 20.07.1946, cum din eroare s-a menţionat.

Sub nr. x/30.09.2002, la cererea învinuiţilor A. şi T., notarul public, inc. U., a redactat şi a autentificat contractul de cesiune de drepturi succesorale litigioase nr. 4788 Prin care numita YY., prin mandatarii A. şi T. (conform contractului de mandat autentificat sub nr. x/22.05.2002) a cesionat către LL. şi W., în cote indivize egale, toate drepturile succesorale litigioase care au aparţinut autorilor săi, BBB., DDD., EEE., CCC., FFF. şi WW.", cu privire la imobilele situate pe raza municipiului Bucureşti şi a altor localităţi pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare, prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent"..

Sub acelaşi număr x/03.06.2002 (la care a fost înregistrat şi mandatul nr. x/17.10. 2001) a fost înregistrat la Primăria Constanţa contractul de mandat nr. x/30.09.2002.

La data de 11.10.2002, nr. x a fost înregistrată la Primăria Constanţa adresa prin care inc. W., în nume propriu şi că procurist al concesionarei LL., a încunoştinţat Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 că sunt, "titularii drepturilor succesorale ce au aparţinut autorilor doamnei YY.: BBB., DDD., EEE., CCC., FFF. şi WW." anexând contractul nr. x/30.09.2002. şi solicitând că deciziile de restituire şi titlurile de proprietate să fie eliberate pe numele lor.

Cu nr. x/10.03.2003, la BNP LLL. din Constanţa s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase prin care inc. W. şi MMM. i-au cesionat inc. A. a cota de 1/2, din drepturile succesorale litigioase ale autoarei YY. şi autorilor acesteia BBB., DDD., EEE., CCC., FFF. şi WW..

Prin notificarea nr. x/04.09.2003 inc. A. şi LL. au majorat totalul suprafeţelor notificate iniţial, de la 5.949.990 mp la 12.500.000 mp.

În data de 14.01.2004, la notarul public, învinuitul U., inc. A. şi LL. au cesionat inc. X., Z. şi Y., prin firma sa "MM." SA, în baza a trei contracte de cesiune de drepturi litigioase, 63,25% din drepturile succesorale despre care s-a menţionat: "pentru care sunt în curs de desfăşurare proceduri administrativ judiciare de recuperare a acestor imobile, prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent", drepturi vizând suprafaţa notificată de 12.500.000 mp de terenuri intravilane, după cum urmează:

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004, inc. X. a vândut o cotă de 1% din totalul drepturilor litigioase în baza cărora a fost revendicată averea defunctelor persoane îndreptăţite WW., FFF., CCC., EEE., GGG. şi BBB. (C. ces nr. x/14.01.2004);

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004 firma MM., înmatriculată la ORC Bucureşti la data de 19.12.2003, reprezentată de inc. Y. care deţine, împreună cu soţia sa, 97% din capitalul social, a cumpărat 50% din aceleaşi drepturi succesorale.

Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. x/14.01.2004 inc. Z. a cumpărat o cotă indiviză de 2,45%, de la inc. A., iar de la inc. T., pentru 300 milioane ROL, o cotă indiviză de 9,8%, din totalul drepturilor succesorale.

În fiecare din contractele de cesiune care au generat drepturile sus-arătate au fost menţionate, cu număr, dată şi numele defuncţilor, notificările depuse la Primăria Constanţa, prin care s-a cerut restituirea averii acestora, la care s-a raportat cota procentuală cesionată.

S-au menţionat, de asemenea, actele prin care cedenţii au dobândit drepturile succesorale, respectiv contractele de cesiune nr. x/30.09.2002 şi nr. y/10.03.2003, fiind precizate şi efectele cesiunii în sensul că "toate deciziile privind restituirea în natură sau în echivalent, emise în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, urmează a avea că titular şi pe dl..." (este redat numele cesionarului).

Prin procura nr. 753/25.02.2004 autentificată la BNP U. LL. l-a împuternicit pe inc. A. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Prin procura nr. x/25.02.2004 autentificată la BNP U. inc. Z. l-a împuternicit pe inc. A. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Prin procura nr. x/11.03.2004 autentificată la BNP U. inc. Y., mandant, pentru firma sa, l-a împuternicit pe inc. A. să facă toate demersurile în relaţia cu Primăria Constanţa.

Pentru sine, inc. A. a acţionat în nume propriu.

Împuternicirile acordate mandatarului se referă la acceptarea sau refuzarea propunerilor "de acordare de despăgubiri prin echivalent, modalităţile şi formele de acordare, sens în care va putea să accepte concluziile expertizelor de evaluare a imobilelor ce formează obiectul notificărilor, precum şi a imobilelor şi serviciilor propuse a fi acordate în compensare că modalitate de restituire prin echivalent sau să conteste rezultatele acestor expertize şi să angajeze experţi evaluatori pentru efectuarea de contraexpertize".

Totodată, mandatarul inc. A., a fost împuternicit să "semneze orice şi oriunde va fi necesar şi va putea ridică originalele dispoziţiilor de restituire în natură şi prin echivalent, indiferent de modalitatea de compensare".

Împuternicirea şi pentru ridicarea dispoziţiilor "de restituire în natură" este caducă în raport cu obiectul cesiunilor, imperativ în privinţa modalităţii de soluţionare a notificărilor, şi anume "prin măsuri reparatorii prin echivalent".

Copii ale procurilor, legalizate la data de 19.03.2004 de către notarul public, inc. V., au fost depuse la Primăria Constanţa, fiind înregistrate, toate, cu acelaşi număr, x/20.03. 2004, dată până la care au fost deja emise două dispoziţii de atribuire de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv dispoziţiile nr. x/11.03.2004 şi nr. x/19.03.2004.

Cu nr. x/20.02.2004 a fost înregistrat la Primăria Constanţa contractul de cesiune nr. x/30.09.2002, depus în copie legalizată şi de către inc. A..

Pe această copie, legalizată la data de 18.02. 2004, inc. D. a menţionat "primit de la A." şi s-a semnat.

Prin referatul nr. x.650/18.02. 2004, aprobat de inc. B., inc. D. a analizat înscrisurile depuse şi a solicitat de la DGFP avizul pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fiind primul act oficial care menţionează modalitatea de soluţionare a notificării nr. x privind averea defunctului WW., prin măsuri reparatorii prin echivalent.

Comisia de aplicare a Legii 10/2001 din Primăria Constanţa a luat act de vânzările de drepturi succesorale, de care a fost deposedată YY., pe baza Referatelor nr. x/26.02.2004, nr. y/20.02.2004, nr. z/1.03.2004, nr. w/2.03.2004 şi nr. q/05.03.2004 întocmite de inc. D. şi aprobate de inc. B..

Prin Referatul nr. x din 11.03.2004 Comisia a propus atribuirea a 17 terenuri în suprafaţă de 42.790,93 mp; inc. B., a emis Dispoziţia nr. x/11.03.2004;

Prin Referatul nr. x din 19.03.2004 Comisia a propus atribuirea a 36 de terenuri în suprafaţă de 106.221,30 mp; inc. B. a emis Dispoziţia nr. x/19.03.2004;

Prin Referatul nr. x/31.05.2004 Comisia a propus atribuirea a 44 de terenuri în suprafaţă de 82.554,10 mp; inc B. a emis Dispoziţia nr. x/31.05.2004.

În toate cele trei referate ca dovadă a calităţii de unic moştenitor a defunctei YY., faţă de WW., s-a invocat adeverinţa nr. 40/08. 03.2004, înregistrată la Primăria Constanţa cu nr. x/09.03.2004, eliberată de notarul public inc. V..

Pentru toate terenurile ce au fost atribuite prin cele trei dispoziţii menţionate mai sus, au fost întocmite documentaţii cadastrale, fiind înregistrate în cartea funciară, în coproprietatea învinuiţilor A., T. (prin LL.), Y. (prin SC "MM." SA), Z. şi X. (situaţia avantajelor patrimoniale în cazul de retrocedare YY..

În actul de sesizare, s-a reţinut că în "notificarea nelegală, privind averea WW., depusă de mandatarul învinuit A., toţi inculpaţii cesionari au fost împroprietăriţi cu 60.142,27 mp terenuri din domeniul public la statului, faleză în Portul de agrement Tomis şi în zona adiacentă acestuia.

Curtea de Apel a apreciat că inculpatul A., prin determinarea notarului public, inculpatul U., să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 prin care, împreună cu celălalt cumpărător, inculpatul T., a vândut drepturile succesorale ale mandantei lor, fără mandat din partea acesteia, constituie complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi nu două acte de complicitate la infracţiunea de fals intelectual şi de abuz în serviciu.

Cu privire la infracţiunile de instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. şi instigare la complicitate în abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat art. 26 C. pen. cu aplic art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat şi la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a determinat-o pe notarul public, inculpata V., să redacteze declaraţia de notorietate din data de 05.03.2004 şi adeverinţa din 08.03.2004 prin consemnarea în conţinutul lor de date false, pentru considerentele reţinute în ceea ce o priveşte pe inc. V. s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru instigarea la fals intelectual şi că nu a existat o acţiune de instigare a acesteia la săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. constând în aceea că a redactat cererea prin care a solicitat inc. V. eliberarea unei adeverinţe s-a apreciat că aceasta nu întruneşte condiţiile de tipicitatea ale infracţiunii, nefiind apta de a produce consecinţe juridice prin sine însăşi. Pentru a se elibera certificat de calitate de moştenitor nu este suficienta o cerere, ci trebuie urmata o procedură legala riguroasa.

Acţiunile inculpatului de a depune la Primăria Constanţa notificări prin depăşirea limitelor mandatului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate şi alte înscrisuri în acest scop constituie complicitate la infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu săvârşite de inc. B. şi D..

Prin Sentinţa penală nr. 148/F din 10 iulie 2017, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., următoarele:

"S-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1968.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare (punctul "D" din rechizitoriu).

În baza art. 64 C. pen.- 65 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, toate pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul că pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Protecţie a victimelor şi reintegrară socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s- schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din art. 25 raportat la art. 246 - 2481 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 289 C. pen. în art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (un act material).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din art. 25 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 25 raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (un act material) şi art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), în art. 26 raportat art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din art. 25 raportat art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din art. 25 raportat 291 C. pen. în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat art. 26 raportat la art. 246 - 2481 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) şi 8 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 121 - 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat art. 25 C. pen., raportat la art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., art. 26 raportat la art. 289 C. pen. (punctul "D" din rechizitoriu)."

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, persoana vătămată Unitatea administrativ teritorială oraşul Năvodari, prin primar NNN., inculpaţii U., L., Z., II., Q., HH., H., C., AA., KK., E., S., A., F., B., I., W., D., GG., FF., T., EE. şi G. şi petenţii OOO., PPP., SC QQQ. SA, SC RRR. SA şi SC PP. SA.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 14.08.2018.

Inculpatul A. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în actul de sesizare. S-a susţinut de asemenea că hotărârea primei instanţe este nemotivată ori motivarea este contradictorie, precum şi faptul că instanţa de fond a recunoscut cvasi-implicit încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin menţiunea făcută în motivare referitoare la împrejurarea că rechizitoriul nu descrie într-o manieră clară, inteligibilă şi concisă faptele pe care se presupune că inculpaţii le-au săvârşit (a se vedea pag. 96 din sentinţa primei instanţe).

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, cu referire la art. 16 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. S-a susţinut astfel că din toate probele administrate în cauză nu rezultă elementul material al faptelor judecate, că principala acuzaţie adusă inculpatului reprezintă în realitate o transpunere abuzivă în zona dreptului penal a unor aspecte care aparţin exclusiv dreptului civil, fără a se putea constata încălcarea unor prevederi legale. În plus, chiar dacă s-ar constata încălcarea unor dispoziţii de drept civil, inculpatul nu avea studii juridice şi nu a cunoscut eventualul caracter ilicit al respectivelor operaţiuni, el acţionând cu bună-credinţă. În privinţa actului eliberat de inculpata V., în calitate de notar public, acesta nu a fost avut în vedere de comisia care a analizat cererile de restituire formulate în numele mandantei YY..

Printr-un memoriu separat inculpatul a invocat împlinirea termenelor de prescripţie a răspunderii penale prin raportare la inexistenţa unor cauze de întrerupere, în contextul pronunţării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Cercetarea judecătorească în apel s-a desfăşurat în perioada 11.10.2018 - 7.01.2019, iar dezbaterile au avut loc la termenele de judecată din 7.01.2019 şi 8.01.2019.

În prezenta cauză, în baza art. 420 alin. (4) C. proc. pen. Înalta Curte a procedat la audierea apelanţilor inculpaţi I., H., D., U., care au dorit să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel.

În privinţa celorlalţi apelanţi sau intimaţi inculpaţi, la termenele din 16.11.2018 şi 14.12.2018 (în cazul inculpatului KK.), aceştia au arătat că nu doresc să fie audiaţi de către instanţa de apel, prevalându-se, astfel de dreptul la tăcere.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri formulată de apelanţii inculpaţi D., A., I. şi de intimatul inculpat J., precum şi de petentele OOO., PPP., SC QQQ. SA şi SC RRR. SA, celelalte probe solicitate fiind respinse (a se vedea încheierile din 16.11.2018 şi 17.12.2018).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contrar concluziei la care a ajuns instanţa de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a constatat că faptele imputate prin actul de sesizare în cazul de retrocedare WW., există, au fost săvârşite de inculpaţii indicaţi în rechizitoriu şi întrunesc condiţiile de tipicitate ale următoarelor infracţiuni:

- în cazul inculpatului A.: complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în aceea că, în calitate de cesionar de drepturi litigioase dobândite prin încălcarea contractului de mandat nr. x din 22.05.2002, cunoscând că nu are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, a solicitat şi obţinut atribuirea a 96 de terenuri care, în parte, au fost subevaluate, contribuind astfel la prejudicierea patrimoniului municipiului Constanţa; instigare la fals intelectual, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi complicitate la fals intelectual, constând în aceea că l-a determinat pe inculpatul U. să redacteze şi să autentifice contractul de cesiune din 30.09.2002, act fals, semnat de inculpat şi încheiat cu încălcarea contractului de mandat din 22.05.2002, prin care YY. a fost deposedată de drepturile sale succesorale; instigare la complicitate la fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu referire la determinarea inculpatului W., cumnatul său, să accepte să semneze, în calitate de aşa-zis cesionar, contractul de cesiune fals din 30.09.2002; instigare la uz de fals, constând determinarea inculpatului W. să folosească contractul de cesiune din 30.09.2002 cu ocazia încheierii contractului de cesiune din 10.03.2003 prin care drepturile succesorale ale numitei YY. au ajuns în stăpânirea inculpatului A.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în completarea cu date false a cererii înregistrate la B.N.P. V. sub nr. x din 8.03.2004; instigare la fals intelectual şi la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, constând în determinarea inculpatei V. să redacteze şi să semneze declaraţia de notorietate din 5.03.2004 şi adeverinţa nr. x din 8.03.2004, acte cu conţinut necorespunzător adevărului, ultimul fiind avut în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi de primarul municipiului Constanţa la atribuirea celor 96 de terenuri cesionarilor în mod nelegal.

În privinţa inculpatului A., instanţa de apel nu a analizat infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), asupra căreia prima instanţă a omis să se pronunţe.

Astfel, prin Decizia penală nr. 32A din 07.02.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, printre altele:

"În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în privinţa inculpatului A..

În baza art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 248 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru instigare la complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. (1969) interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpatul la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată (pct. D - Rechizitoriu).

În baza art. 65 C. pen. (1969) interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

Face aplicarea art. 71 C. pen. (1969), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul A. pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) cu referire la art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969), cu referire la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 2481 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 26 C. pen. (1969) cu referire la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.; instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 289 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti cu privire la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinută în sarcina inculpatului A.."

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 15.01.2020, sub nr. x/2008*.

La data de 18.06.2020, inculpatul A. prin apărător ales a depus la dosar concluzii scrise.

Cu privire la soluţia de trimitere spre rejudecare dispusă de instanţa de apel, apărarea a arătat că, având în vedere sentinţa instanţei de fond, prin care aceasta nu s-a pronunţat asupra acestei infracţiuni şi motivele de apel depuse de inculpat, a apreciat că instanţa de apel ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. - Soluţiile la judecata în apel.

Potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.:

"Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: (...) 2. admite apelul şi: (...) b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi (...) Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare (...)."

Prin urmare, apărarea a apreciat că Hotărârea nr. 32/2019 este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., aceasta fiind obligată să dispună desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea întregii cauze spre rejudecare la instanţa de fond.

Soluţia inedită a instanţei de a "trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti cu privire la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reţinută în sarcina inculpatului A." apreciat-o a fi în vădită şi flagranta contradicţie cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

În opinia apărării, textul de lege trebuie interpretat în sensul în care rejudecarea vizează întreaga cauză, nicidecum disjungerea acesteia şi trimiterea spre rejudecarea cauzei exclusiv cu privire la una dintre infracţiuni şi cu privire la unul dintre inculpaţi, cu atât mai mult cu cât disjungerea a fost dispusă în apel, după rămânerea în pronunţare a instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (2) C. proc. pen. - "Disjungerea cauzei se dispune, de instanţa, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului sau a părţilor". Prin urmare, disjungerea se poate dispune prin încheiere, aceasta fiind o hotărâre pronunţată de instanţa în cursul judecăţii, astfel cum prevede art. 370 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., instanţa fiind obligată să supună aceasta cerere/excepţie discuţiei părţilor, în condiţii de contradictorialitate. Per a contrario, aceasta nu poate fi dispusă prin decizie, astfel cum aceasta este reglementată de art. 370 alin. (2) C. proc. pen., adică după rămânerea în pronunţare, mai ales că, în speţă, este vorba de hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

Mai mult, a arătat că, dacă în cazul disjungerii legiuitorul a prevăzut expressis verbis faptul că aceasta poate fi dispusă cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 46 alin. (1) C. proc. pen., în cazul trimiterii spre rejudecare prevăzut de art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., legiuitorul s-a referit la cauză. Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă posibilitatea disjungerii în această etapă, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres.

Un ultim argument a constat în faptul că efectul juridic al disjungerii constă în continuarea judecăţii, atât timp cât aceasta este pronunţată print-o încheiere, în cursul judecăţii sau începerea judecăţii cu privire la una dintre infracţiuni sau cu privire la unul dintre inculpaţi. Efectul juridic al disjungerii nu poate fi nicidecum rejudecarea, care este o consecinţă specifică desfiinţării hotărârii prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Prin urmare, a apreciat că instanţa a aplicat o instituţie, atribuindu-i acesteia un regim juridic specific altei instituţii. Cu alte cuvinte, deşi pretinde că a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare [art. 421 pct. 2 lit. b) teza finală], aceasta nu a făcut decât să aplice instituţia disjungerii (art. 46) într-un mod care a generat o încălcare manifestă a drepturilor fundamentale ale inculpatului, cum ar fi dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

În aceste condiţii, instanţa de fond se afla în imposibilitatea juridică de a rejudeca cauza doar cu privire la infracţiunea de uz de fals, iar inculpatul în imposibilitatea juridică de a se apăra şi de a beneficia de un proces echitabil, atât timp cât aceasta este în strânsă legătură cu celelalte infracţiuni de care a fost acuzat şi condamnat prin Hotărârea nr. 32/2019, rămasă definitivă, în special infracţiunile de instigare la complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, precum şi infracţiunile de fals.

Atât timp cât instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de instigare la complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată şi încetarea procesului pentru infracţiunile de fals, a arătat că soluţia pe care o va da instanţa de fond va fi puternic influenţată de cea a instanţei de apel. Tocmai de aceea, textul de lege se refera la rejudecarea întregii cauze, nicidecum la pronunţarea unei soluţii definitive pentru nişte infracţiuni şi inculpaţi şi la rejudecarea cauzei pentru alte infracţiuni şi pentru alţi inculpaţi.

Conchizând, având în vedere aceste aspecte, a apreciat că soluţia instanţei de a trimite cauza spre rejudecare doar cu privire la o singura infracţiune şi cu privire la un singur inculpat este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

La data de 16.07.2020, inculpatul A. a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care a invocat excepţia nulităţii/nelegalităţii Hotărârii nr. 32/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008 prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti cu privire la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) reţinută în sarcina inculpatului A., apreciind că aceasta este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat să se considere că sunt incidente dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea fiind dată cu încălcarea art. 2, art. 4, art. 5, art. 8, art. 10, art. 46 şi art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fiind incident cazul prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. e) şi, în consecinţă, a solicitat desfiinţarea acesteia în conformitate cu art. 282 alin. (1) C. proc. pen.

În faţa instanţei de judecată, la termenul din 16.07.2020, inculpatul A., la interpelarea instanţei, a arătat că doreşte să dea declaraţie în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea a procedat la audierea acestuia, declaraţia sa, după citire şi semnare, fiind ataşată la dosar.

Cu ocazia dezbaterilor de la acelaşi termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului A., în esenţă, a precizat că apărarea a depus la dosar excepţia nulităţii hotărârii de condamnare nr. 32/2019 în baza căreia Curtea de Apel Bucureşti a fost învestită cu rejudecarea cauzei.

A considerat că de fapt, a fost vorba despre o disjungere camuflată, întrucât instanţa nu a aplicat art. 421 pct. b teza a II-a C. proc. pen., respectiv soluţia trimiterii spre rejudecare, ci a dispus o disjungere, practic, instanţa aplicând o instituţie căreia i-a dat efectele specifice unei alte instituţii.

A solicitat să se constate nulitatea Deciziei nr. 32/2019.

Pe fondul cauzei, a depus la dosar concluzii scrise, iar, la interpelarea instanţei, a arătat că nu le susţine oral, fiind susţinute în scris, deoarece apărarea nu poate gira o nelegalitate.

Totodată, apărarea a solicitat achitarea pentru că fapta nu există, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, iar argumentele au fost expuse de inculpatul A., neputând fi expuse pe larg tocmai pentru că sunt într-o situaţie inedită.

De asemenea, a apreciat că nu se poate discuta la acest termen despre infracţiunea de uz de fals fără raportare la infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual şi că instanţa de apel a comis o mare nelegalitate, iar apărarea este pusă în situaţia de a se "apăra" în legătură cu ceea ce a făcut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea, în rejudecare, a constatat următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa a constatat că inculpatul A. a invocat o aşa-numită excepţie a nulităţii/nelegalităţii Hotărârii nr. 32/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul sus-menţionat şi cu privire la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

A arătat inculpatul, prin apărător ales, că instanţa de apel ar fi aplicat greşit dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât ar fi trebuit să dispună rejudecarea integrală a cauzei, iar nu doar cu privire la o infracţiune.

Curtea a observat că solicitarea inculpatului, denumită excepţie, de constatare a nulităţii deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă şi nu are nici un temei legal.

Astfel, Decizia penală nr. 32A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă şi se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind obligatorie pentru instanţa de rejudecare. O astfel de hotărâre penală definitivă nu ar putea fi desfiinţată decât într-o cale extraordinară de atac (revizuire, contestaţie în anulare, recurs în casaţie), iar nu de instanţa învestită în primă instanţă cu rejudecarea integrală ori parţială a cauzei.

Cu toate că instanţa de rejudecare nu poate face aprecieri în privinţa modalităţii de aplicare a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea a observat totuşi că textele legale în vigoare prevăd posibilitatea desfiinţării şi rejudecării parţiale a cauzelor, aspect ce rezultă fără dubiu din dispoziţiile art. 425 alin. (3) C. proc. pen., ce prevede că atunci când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată.

Pe cale de consecinţă, împrejurările învederate de către inculpat, prin apărător ales, vizând nulitatea deciziei instanţei supreme ori nelegala sesizare a Curţii de Apel nu sunt pertinente în cauză.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin Decizia penală nr. 32A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit cu titlu definitiv caracterul fals al contractului de cesiune nr. x/30.09.2002, autentificat la notariat, precum şi participarea inculpatului A. la falsificarea acestui înscris, în forma complicităţii la infracţiunea de fals intelectual; aceste aspecte au fost redate in extenso mai sus, cu ocazia prezentării cursului dosarului şi soluţiilor pronunţate de instanţe până la acest moment; de altfel, contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 a fost anulat definitiv de instanţa de judecată. Prin urmare, orice apărări ce vizează caracterul fals al înscrisului menţionat (invocate de inculpat prin concluziile scrise, precum şi oral) sunt nepertinente, în speţă stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că înscrisul sus-menţionat este fals.

Ca atare, având în vedere aspectele arătate, rezultă că inculpatul A. a cunoscut caracterul fals al contractului de cesiune nr. x/30.09.2002, participând de altfel, în calitate de complice, la falsificarea acestuia.

În aceste împrejurări, Curtea a apreciat că urmează să stabilească dacă inculpatul A. a folosit contractul de cesiune nr. x/30.09.2002, despre care cunoştea că este fals.

După cum rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil din mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, descrise de altfel mai sus, inculpatul A. a folosit în mai multe ocazii înscrisul falsificat, în faţa unor instituţii ori în faţa notarului, cu intenţia de a produce consecinţe juridice, respectiv intrarea în posesia unor terenuri supuse procedurii retrocedării, în mod ilicit.

De altfel, în cuprinsul declaraţiei date în faţa Curţii, inculpatul A. a menţionat că nu-şi mai aminteşte dacă personal ori prin avocaţi a depus contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 în faţa autorităţilor, admiţând deci că a folosit în mai multe rânduri înscrisul falsificat, direct ori indirect (prin intermediul avocaţilor).

În acelaşi sens, spre exemplu, Curtea a constatat că înscrisul falsificat a fost înregistrat sub nr. x/20.02.2004 la Primăria Constanţa, fiind depus în copie legalizată, între alţii, şi de către inculpatul A.; pe această copie, legalizată la data de 18.02.2004, inculpatul D. a menţionat "primit de la A." şi a semnat.

Ţinând seama de mijloacele de probă menţionate, Curtea a constatat că inculpatul A. a comis faptele de uz de fals deduse judecăţii, prevăzute în drept de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., acţionând cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

În cauză, însă, este incidentă o cauză ce înlătură răspunderea penală a inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, respectiv prescripţia răspunderii penale.

Astfel, pentru infracţiunea de uz de fals, săvârşită în mod continuat, prescripţia răspunderii penale a început să curgă de la momentul epuizării activităţii infracţionale, respectiv data comiterii ultimului act material de folosire a înscrisului falsificat, 20.02.2004.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) erau închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

Conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, termenul de prescripţie este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. pen. din 1969, termenul de prescripţie se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat inculpatului în desfăşurarea procesului penal. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

În cauză termenul de prescripţie de 5 ani a fost întrerupt în mai multe rânduri, fiind îndeplinite multe acte ce trebuiau comunicate inculpatului (exemplificativ, inculpatul a fost audiat, i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de învinuit, s-a emis rechizitoriu, a fost citat la judecată etc.).

Art. 124 C. pen. din 1969 prevede că prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.

În prezenta cauză, termenul special de prescripţie este de 10 ani, indiferent de numărul de întreruperi a termenului general de prescripţie, şi s-a împlinit încă din februarie 2014. Pe cale de consecinţă, faţă de inculpatul A. este incidentă cauza de înlăturare a răspunderii penale a prescripţiei, cu referire la infracţiunea de uz de fals dedusă judecăţii.

Prin urmare, Curtea, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen.. a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia rejudecării cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 140/F din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

Prin motivele de apel formulate în scris, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în principal, admiterea excepţiei nulităţii/nelegalităţii Hotărârii nr. 32/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, schimbarea temeiului de drept al soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond, din art. 16 lit. f) C. proc. pen., în art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma criticilor de apel formulate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:

I. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii/nelegalităţii Hotărârii nr. 32/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul sus-menţionat şi cu privire la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), se constată că a fost corect respinsă de Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, aşa-zisa excepţie, prin care inculpatul invocă modalitatea greşită de aplicare a dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 32/A din 07.02.2019, este inadmisibilă şi nu are nici un temei legal, întrucât hotărârea menţionată este definitivă şi se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind obligatorie pentru instanţa de rejudecare.

II. Referitor la cea de-a doua critică formulată de apelantul inculpat, în sensul schimbării temeiului de drept al soluţiei de achitare dispusă de Curtea de Apel Bucureşti, din art. 16 lit. f) C. proc. pen., în art. 16 lit. a) C. proc. pen., se constată, de asemenea, că este nefondată.

Prin Decizia penală nr. 32A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit cu titlu definitiv caracterul fals al contractului de cesiune nr. x/30.09.2002, autentificat la notariat, precum şi participarea inculpatului A. la falsificarea acestui înscris, în forma complicităţii la infracţiunea de fals intelectual.

Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul A. a folosit în mai multe ocazii înscrisul falsificat, cu intenţia de a produce consecinţe juridice, respectiv intrarea în posesia unor terenuri supuse procedurii retrocedării, în mod ilicit.

Astfel, în cuprinsul declaraţiei date în faţa Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul A. a arătat că nu-şi mai aminteşte dacă personal ori prin avocaţi a depus contractul de cesiune nr. x/30.09.2002 în faţa autorităţilor, admiţând deci că a folosit în mai multe rânduri înscrisul falsificat, direct ori indirect (prin intermediul avocaţilor).

De altfel, înscrisul falsificat a fost înregistrat sub nr. x/20.02.2004 la Primăria Constanţa, fiind depus în copie legalizată, între alţii, şi de către inculpatul A.; pe această copie, legalizată la data de 18.02.2004, inculpatul D. a menţionat "primit de la A." şi a semnat.

Având în vedere mijloacele de probă menţionate rezultă cu certitudine că inculpatul A. a săvârşit faptele de uz de fals deduse judecăţii, prevăzute în drept de art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat corect că se impune achitarea inculpatului A. în baza art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., fiind incidentă o cauză ce înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, respectiv prescripţia răspunderii penale, termenul special de prescripţie împlinindu-se în luna februarie 2014.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 140/F din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 140/F din 29 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.

GGC - GV